V-am mai spus ca trec printr-o pasa Llosa. Nu stiu daca e fashy, trendy, flendy, cool. Insa citesc Llosa usor si cu placere, chiar daca imi pica ochii in gura.
“Orasul si cainii” e un roman cu adolescenti. Respira puternic a “De veghe in lanul de secara” si nici macar nu are foarte mult clocot sud-american in el. Cu toate asta ramane un roman care te tine lipit de el. Povestea e tipica pentru un liceu militar, cu diverse tipologii, gasti si evident cu individul slab de inger si exclus care moare in cele din urma.
Ce e altfel e maniera de relatare. Din trei puncte de vedere diferite: al brutei, al copilului problema si al intelectualului rafinat care se foloseste de minte pentru a rezista intr-un mediu in care muschii fac legea. Trecerea de la un punct de vedere la altul este facuta din ce in ce mai brusc. La inceput fiecare personaj are cate un capitol separat. Apoi trecerile devin din ce in ce mai bruste, fara niciun semnal prealabil. Boa, Jaguarul si Alberto isi spun povestea si istoriile personale, toate cu iubiri, deceptii si aventuri.
E o carte tare buna, insa cea mai slaba dintre cele pe care le-am citit Llosa.
Loading ...
So,cu asta Llosa disappointed you ?
Bai, nu. Sunt prea fanul lui ca sa ma poata dezamagi vreodata. Insa este o carte mai putin originala decat altele pe care le-am citit de el. Acuma, nici lui nu-i pot iesi toate dupa pofta inimii, nu crezi?
Chiar ai zis ca o s-o pui pe acest site si se vede ca te-ai tinut de cuvant.Tare piesa.Lume lume!!!
Sa stiti ca m-ati facut curioasa, as citi-o si eu. Pe bune. Insa, am o intrebare, desigur daca imi veti raspunde, este pe intelesul oricarui om?? Adica, orice blonda il poate citi cu usurinta? M-ati facut curioasa, ca este adolescentin…dar ma gandesc eu, daca este greu si nu-l inteleg. Chiar, e greoi? Si sincer, de veghe in lanul de secara, nu l-am citit, dar mi-ar placea, pt ca stiu ca tot despre un adolescent este, nu-i asa?? Dar care dintre ele e mai usor, ca sa-l pot citi si eu?? Mi-ar placea sa-mi raspundeti dvs, ca dvs stiti….le stiti pe ambele presupun, nu? Deci, care e mai usor?? Intreb, pt ca eu daca citesc o carte si e prea grea, la un moment dat ma pierd printre randuri si nu mai inteleg nimic
Marturisesc ca mie imi place Sandra Brown, dar ea e pt cei destepti, apa de ploaie, nu-i asa? 
Chiar, dvs cum vi se pare?
Ba da,dar consider ca e mai bine sa te chinui 3 ani cu ea pana iti iese bine decat sa o scrii intr-o luna si sa iasa un fleac…Anyway,e doar o parere
Oraşul şi câinii a fost prima pentru mine şi mi s-a părut genială. Mie una nu mi s-a părut că Llosa a mai reuşit după aceea să fie atât perfect în forma şi conţinutul vreuneia dintre cărţile sale. Gândesc că poate a încercat să perfecţioneze ceva ce era deja perfect şi a picat în ambiguu. Probabil că asta ţi se pare ţie perfecţiune…well, suntem amândoi subiectivi, asta e cert. Dar cum şi eu sunt un fan declarat Llosa îmi permit să combat.
tot ce tzine de adolescenta e frumos.a da,si asteptam un sondaj cu “care e cel mai tare baiat de la french kiss?”:)).
@Andreea Sandra Brown este hartia igienica a cartilor.
@mei E o carte de inceput. Oricat s-ar fi chinuit, eu cred ca inca mai cauta chichite de forma si sens. Pe care, cu timpul, le-a gasit. Nu cred ca un om poate scrie doar carti perfecte.
@irina Clar conteaza foarte mult care e prima carte pe care o citesti de la un autor. In cazul meu, “Matusa Julia si condeierul”. Mie aia mi se pare perfecta si plina de seva si savoare. Cum facem? Ne batem? La Monopoly?
Sa iasa ceva bun
…Nu cred ca pot gasi perfectiune pe undeva… Dar tu ,tu esti …nu perfect,esti un om foarte normal care nu se da bine pe langa altii,ci isi spune parerea pur si simplu 
“That’s what I like about you ” :d/
@Ana: pai e clar ca olix iese
)
@Dan: folosita sau nefolosita?!
Nu te pune cu mine la Monopoly, ca stii ca te bat…ma rog, hai, fie, poate de ziua ta te las sa castigi.
)))
Finutzo, de ziua mea bem spritz, nu ne jucam cu cartierele.
Am inteles. Dar macar, eu una o pot citi cu usurinta.
Mai vr sa va intreb ceva, dvs ati citit sau ati auzit de “Valul pictat” de W. somerset? Am inteles ca e un roman f frumos, pe care de altfel l-am primit de Craciun, dar nu l-am putut citi. Bunavointa am, am vrut, am incercat..dar nu am inteles nimic si m-am oprit 
)) Dar macar eu sunt sincera, fata de alte persoane pe care le cunosc, de varsta mea, care se dau altceva decat sunt si zic ca citesc si de fapt nu citesc. Macar eu vreau, dar recunosc ca nu inteleg 
))) 
Buna! Nu am citit nici una dintre aceste carti si mi-e un pic rusine ca nu-mi sunt cunoscute nici autorul nici titlurile, dar as vrea sa va recomand si eu niste titluri din cele pe care le-am citit eu. Una din cartile mele de suflet este “La rascruce de vanturi” de Emili Bronte, iar autorul meu preferat este Mircea Eliade pe care vi-l recomand doar daca va place literatura fantastica.
am citit romanul “orasul si cainii” de mario vargas llosa.chiar mi-a placut si vi-l recomand,este intr-adevar un roman in gen “de veghe in lanul de secara” de j.d.salinger sau “muzici si faze”de ovidiu verdes.toate mi-au placut foarte mult pt ca sunt foarte usor de citit,amuzante,interesante pt ca prezinta problemele adolescentei.vi l-as recomanda pe cel din urma,merita citit.
@giulia Ma bucur ca ti-a placut. Citeste in continuare blogul pentru ca voi scrie in curand despre o carte care seamana foarte mult cu a lui Salinger. Mi s-a parut geniala. Si mi se pare inca. De cartea lui Ovidiu Verdes recunosc ca nu am auzit…
laura…si eu am citit “la rascruce de vanturi”…e fffff frumoasa cartea…v’o recomand!!!!!!!!!!!1
Am inceput sa citesc ”orasul si cainii” acum cateva luni, apoi am inceput si alte carti si am uitat de cartea lui Llosa, iar acum, cand am reluat-o, mi-e destul de greu sa-mi amintesc actiunea si ce a facut fiecare personaj. Dar cred ca voi continua sa o citesc. Mi-ar placea sa vad filmul, dar, din cate stiu, nu exista decat o ecranizare peruana destul de slaba.
In genul ei, si ceva mai usurica (spun asta pentru andreea) este ”Raul” a lui Jan Guillou care mi-a placut f. mult.
@lorenzo Daca nu-ti aduci aminte, mai bine o reincepi. E pacat sa pierzi din savoare.
Dupa ce am citit, ca prima carte scrisa de Mario Vargas Llosa, “Sarbatoarea tapului”. urmata de “Paradisul de dupa colt” si de “Ratacirile fetei nesabuite” va spun sincer ca acest roman “Orasul si cainii” l-am abandonat dupa 40 pagini citie. Recunosc ca la fel am facut si cu romanul “Casa verde”. Motivele pentru care le-am abandonat: un alt roman de un alt autor m-a captat mai mult si alt motiv: in aceste doua romane nu -am regasit pe Llosa pe care-l stiam din celelalte trei romane. Il apreciez, il stimez enorm, ma bucur ca a primit Premiul Nobel pentru Literatura si din aceasta cauza promit ca voi incerca sa citesc si aceste doua romane(candva, cand voi dispune de mai mult timp, cand voi dori sa-i am citite toate romanele in urma unei pasiuni extraordinare etc.), dar promit
. P.S. : Am imprumutat de curand de la biblioteca o alta carte de acelasi autor ” Caietele lui Don Rigoberto”. Sper sa ma faca sa nu-l parasesc dupa primele 40 pagini.
Iti inteleg, intr-un fel, motivele. Insa eu sunt dispus sa acord mai mult credit unui autor care mi-a placut. Chiar daca tema cartii este diferita, stilul lui Llosa este cel care-mi place, de aceea voi persevera. Desi, acelasi lucru mi s-a intamplat si mie cu Marquez. Si voi scrie asta in curand.
Mie mi-a placut tare mult “Orasul si cainii”. A fost, intr-adevar prima mea carte de Vargas Llosa, dar cea care m-a determinat sa continui cu lectura si uite ca ieri am inceput “Matusa Julia si condeierul”. Eu v-as sugera sa o cititi, mai ales daca inca nu ati descoperit acest autor. Eu sunt inca in liceu, poate de aia mi-a placut si mai mult, dar asta nu e o conditie, e o carte foarte buna dupa parerea mea.