Nu a fost nici prima, nici ultima oara cand am fost la Caru’ cu bere. E un loc incantator. Si, spre deosebire de multe alte locuri incantatoare prevazute cu mese, scaune si toate celelalte elemente necesare pentru ca oamenii sa se imbuibe cu succes, se si mananca bine. N-am pretentia sa-i fi incercat peste tot, insa nutresc convingerea ca aici sunt cei mai buni mici din oras, din cati am mancat eu pana acum. Unde mai pui ca si berea e buna si, daca ai noroc de un ospatar intr-o zi buna, serviciul poate fi chiar simpatic.

Oricum, cel mai bun argument ca e un restaurant ok e faptul ca locul e plin de lume. Compania placuta a doi prieteni buni, mici de calitate superioara, carnati vienezi cu cascaval si niste carnati de oaie pe langa care mustarul era dulceag ca un serbet, plus halbe de bere care nu mai pridideau sa fie aduse la masa de un ospatar simpatic si mereu gata pentru inca o bere… ar fi trebuit sa fie totul ok.

Doar ca la Caru’ cu bere avem o problema. Entertainmentul. Evident ca intr-un loc atat de pitoresc, care geme de turisti straini, n-ai cum sa lasi lucrurile de izbeliste. Desi poate ar fi fost mai bine… Asta pentru ca programul artistic implica doua perechi de dansatori nici prea-prea, nici foarte-foarte, care se fataie plictisit printre chelneri cu tavi pline si turisti bulversati de paiete, pectorali epilati si tocuri, toate itite brusc de dupa o tava cu ciolan maiastru balansata de un baiat care susura fin printre dinti la adresa coregrafiei.

Nimeni nu intelege de ce sunt ei acolo. Nici macar ei. N-au nicio legatura cu nimic si se potrivesc exact ca un concert Sepultura pe Taraf TV. Evident ca turistul strain va scoate camera foto din dotare si va face poze, ca doar de-aia a munci un an intreg. Evident ca strainul se va extrage de pe scaun, din fata unei cine copioase, pentru ca ei stiu sa se distreze. Insa tare as vrea sa-l cunosc si eu pe nenea sau pe tanti aia care, uitandu-se intr-o zi critic la arhitectura splendida, la personalitatea localului care ii respira prin toti porii, a avut geniala idee: dans modern! Eu am mancat acolo de trei – patru ori si am deja o idee de show. O livrez mokka, daca ma-ntreaba cineva. Asa… intru gloria Bucurestiului si de dragul mancarii atat de gustoase.