Comments on: Nu vrem nimic!

By: danfintescu

danfintescu — Mon, 22 Mar 2010 13:26:01 +0000

Nu-ti fie frica sa vrei ce vrea multa lume. Important e sa vrei ceva.

By: Silent Enigma

Silent Enigma — Sun, 21 Mar 2010 16:20:32 +0000

Hm…
Vreau sa vreau din nou. Multe lucruri. Multe si “inalte”.
Vreau sa stiu cat mai multe despte caaaat mai multe.
Vreau sa citesc pana cand imi tipa cearcanele de disperare (din nou).

Vreau “puterea de a schimba ceea ce poate fi schimbat”.
Vreau “curajul de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat”.
“Vreau totul cum vreau”.

~Dau dovada de o aparenta (sau poate nu) lipsa de inspiratie, huh?! ) ~

Traiesc un deja-vu, pentru ca deh, chiar m’au preocupat si intepat gandurile astea de curand.

By: Andreea

Andreea — Wed, 09 Dec 2009 12:39:37 +0000

Merci frumos de raspuns Dan. Imi pare insa rau, ca nu mi-am exprimat cum trebuie intrebarea, care ma interesa cel mai mult. Mai incerc odata, poate imi iese. Desigur, imi raspunzi daca doresti.
La inceputul drumului tau, in momentul in care erai foarte fericit ca ai realizat ceea ce iti doreai, si inainte sa te gandesti la viitor, adica la ceea ce urma sa-ti indeplinesti, simteai pe moment ceva foarte deosebit: o sclipire, o stralucire in ochii tai, care probabil reflecta si in ochii altora, si transmiteai stare de bine celorlalti, din jurul tau(familia, prieteni, etc…) Ti s-a intamplat? Adica, vreau sa spun ca atunci cand un om este fericit, transmite chestia asta celorlalti din jurul sau si atunci ceilalti il privesc frumos. Ti s-a intamplat?
Am incercat sa scurtez intrebarea, astfel incat sa fie scurta si la obiect, dar nu-mi reuseste chestia asta sub nici o forma … ))

By: danfintescu

danfintescu — Sun, 06 Dec 2009 13:06:19 +0000

Nu prea inteleg intrebarile tale. Insa am sa-ti raspund la singura pe care am prins-o. Da, mi s-a intamplat de cateva ori sa simt ca vreau sa multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o viata binecuvantata.

By: Andreea

Andreea — Tue, 01 Dec 2009 18:19:11 +0000

Dan, desi ultimul tau raspuns m-a lamurit destul de mult, apreciez si iti multumesc, mai vreau totusi sa te mai intreb ceva.
Desigur, e alegerea ta daca imi raspunzi sau nu.
Am inteles care era urmatorul tau scop dupa ce realizai ceea ce iti doreai. Insa pe moment, inainte sa te gandesti la viitor, nu simteai acel ceva, mai deosebit? O fericire, o sclipire in ochii tai ce probabil, sau mai mult ca sigur reflecta si in ochii altora. Nu ti s-a intamplat?
Teama, necunoscut, speranta, uimire, incertitudine, dorinta de evolutie, binecuvantare…exista una dintre aceste insusiri, care ti s-a potrivit tie la inceputul drumului tau? Nu esti batran, asa ca, presupun ca ti-aduci aminte, nu?
In acelasi timp, ai simtit vreodata, cel mai pregnant, senzatia aceea de multumire lui Dumnezeu, precum si celor din jurul tau, sau cei ce te-au ajutat sa pasesti pe drumul dorit?
Din pacate mi-au iesit mai multe intrebari…am incercat sa formulez in asa fel incat sa-mi iasa o singura intrebare, dar nu mi-a reusit.

By: Andreea

Andreea — Sun, 29 Nov 2009 10:13:12 +0000

Ok Dan. Merci frumos pentru raspuns.

By: mei

mei — Sat, 28 Nov 2009 14:41:34 +0000

de acoord… daaaaar, lacrimile erau cauzate de mine ;;) totusi, nu te mai contrazic ) ce minune

By: danfintescu

danfintescu — Sat, 28 Nov 2009 12:47:06 +0000

@Andreea Inca nu. De fiecare data cand am realizat ceva ce mi-am dorit, am vazut imediat urmatorul meu scop. Urmatorul loc pe care trebuia sa-l cuceresc.

@mei Dar satura foamea, care, in exces, produce lacrimi.

By: mei

mei — Sat, 28 Nov 2009 07:28:35 +0000

Nu nu nu, painicile nu opresc lacrimile )

By: Andreea

Andreea — Fri, 27 Nov 2009 17:11:44 +0000

Dan, nu ti s-a intamplat vreodata, sa ai un sentiment extrem de deosebit in tine, in momentul in care viata iti da ceea ce ti-ai dorit, si atunci esti foarte fericit, nu numai ca radiezi si esti in sfarsit impacat cu tine insuti, dar parca ti-e si teama sa mai doresti si altceva…? Intelegi ce vreau sa zic? Ti s-a intamplat? Sau daca nu, macar ti se pare ok acest lucru?