Fiecare om are proprii pitici. Care par sa se hraneasca fix din stresul nostru zilnic. Acum… depinde… fiecare are un numar mai mare sau mai mic de pitici. Unii cresc mai mari si mai puternici, altii raman pirpirii si nu prea deranjeaza. Nu stiu cati pitici am eu, insa pe cel mai puternic, pe Grumpy, il cunosc bine. Ii place sa doarma mult. Dar se trezeste imediat si scoate nasul de sub plapuma, atunci cand sunt nevoit sa cersesc banii mei.
Exista o categorie de oameni care il trezesc pe Grumpy al meu. Este vorba despre acei homo sapiens care, la o prima privire, sunt foarte ok. Saritori si implicati, isi manifesta interesul fata de proiectul pe care ei il platesc, iar eu il muncesc. Au intrebari si idei si te fac sa te intrebi de ce nu sunt mai multi oameni ca ei. Ca uite ce bine se poate lucra si uita ca exista si oameni care gandesc in perspectiva. Asta pentru ca genul de om trezitor de Grumpy al meu spune dintru inceput ca are de gand sa faca business de lunga durata, ca are proiecte in care vrea sa ma implice de-acum pe termen lung. Cei 10 ani pe care ii am in bransa, ceea ce inseamna 10 ani de cand piticul meu si cu mine ne consolidam relatia, incep sa-i dea ghes sprancenei drepte sa invinga gravitatia a neincredere. Macar asa un pic. Dar in afara de instinct, nu exista niciun fel de indiciu asupra a ce urmeaza sa se intample.
Iar scenariul are tipar puternic, de film american. Totul e ok. Pana in momentul in care se ajunge la indeplinirea obligatiilor contractuale. Care, din punctul de vedere al beneficiarului, sunt foarte simple: prestatorul si-a facut treaba – PLATESTE! N-am sa incep acum filosofia contractului, in care fiecare parte are de investit o doza de incredere si de risc, iar in cele din urma se alege cu bani (prestatorul) si un produs (beneficiarul).
Iar categoria asta de oameni care ma fac pe mine sa ma uit infricosat in ochii celui mai puternic si tiran pitic al meu este cea care, atunci cand vine vremea pentru plata, dispare. Lucru enervant, pentru ca pe parcursul derularii activitatii care face obiectul contractului, relatia dintre cei doi semnatari evolueaza. Ei stau de vorba, trec impreuna prin bune si rele… Poate nu se imprietenesc, insa traiesc niste epxeriente impreuna, ceea ce ii apropie.
Doar ca, in relatia prestator – beneficiar, prestatorul este cel care risca la sfarsit. El risca sa nu fie platit. Iar asta se poate intampla in multe feluri. Insa doar unul din ele il trezeste pe Grumpy al meu. Si anume cel in care beneficiarul nu mai raspunde la telefon, nu mai da niciun semn de viata. Mizeaza clar pe faptul ca te vei enerva si vei zice, “stii ce?! da-l incolo! paguba-n ciuperci!” Poate unii fac asta. Insa in cazul meu, exact ala e momentul in care Morocanosul se trezeste cu ochii inrositi de nervi.
Cand eram mai tanar si mai saracutz, se lasa cu nervi si cu frustrare mare. Acum, cand o trezire de-a piticului nu mai este cauza de dezechilibru financiar, frustrarea a mai disparut. A fost inlocuita de amuzament. Genul asta de om ma distreaza, pentru ca devine copilaros in incercarile de a se tine cu unghiile de niste bani care, desi sunt in buzunarul lui, sunt ai MEI. I-am castigat. Am muncit pentru ei. Mi-am tinut partea mea de invoiala. Deci eu sunt cel pacalit aici. Doar ca… unii nu vad problema asa.
Nu sunt inuman. Inteleg cam orice probleme. Cand un om imi zice, am niste probleme, banii pe care ti-i datorez vor ajunge la tine cu X timp intarziere, voi incerca sa gasesc o solutie care sa fie ok pentru amandoi. Asta pentru ca o astfel de reactie reprezinta o reactie fireasca intre doi oameni care au trecut prin niste experiente impreuna. Iar unul din ei are niste probleme si ii cere celuilalt ajutorul, asa cum probabil si prestatorul i-a cerut ajutorul beneficiarului in timpul derularii contractului, cand a avut probleme. Dar atunci cand omul care inainte te suna de 4-5 ori pe ora, ingrijorat de felul in care tu iti onorezi partea ta de contract, dispare si nu raspunde la telefon atunci cand vine randul lui sa-si tina cuvantul…
Exista cineva care mi-a trezit piticul acum? Da. Are el un nume? Evident. Il fac public? Din miligramul de respect pe care inca il mai am pentru el, nu. Dar fii pe pace, nu renunt. Tu ai banii mei, iar eu am rabdare si imaginatie. 
Loading ...
Dar ce zici de cei care iti raspund la telefon de fiecare data, si de fiecare data iti spun acelasi lucru: “Bai, n-am inca banii, dar fac tot posibilul sa ti-i dau saptamana asta, sau cel tarziu saptamana viitoare…” … si tot asa!!! over and over!!!!
Of, știu atât de bine ce simți că parcă am scris eu articolul…
Pe tema asta eu am un departament de pitici. “Grumpy” al meu nu mai facea fata solicitarilor si m-a rugat sa ii mai aduc inca doi. Asta la inceput. In timp a adunat o gasca intreaga. Nu le mai pot tine numarul deja.
Si i-am inteles perfect cererea. Avea nevoie de specialisti.
Cineva a spus ca lumea este mica. Atat de mica incat, de multe ori, “beneficiarul” iti este prieten. Prieten pe bune, om cu care ai trecut prin viata si l-ai sprijinit dar care uita asta la momentul ala urat, din punctul lui de vedere, plata. Ei bine… ai mei pititci au obosit. Chit ca sunt un departament intreg nu mai fac fata. Drept urmare, cand ii trezeste un “binevoitor” imi striga tare in ureche: “Ai de primit, nu de dat!”. Apoi il noteaza in carnetelul “Pe cine mai trebuie sa cert” si se culca la loc, resemnati.
Da. Uneori, nesimtirea depaseste limitele normalului. Dispare orice urma de bun-simt si uite asa ramai in plop, cu ochii in soare si buza umflata .
)
Ce e de facut in cazul asta? Pai Fintescule, tu bine faci. Poate reusesti sa-i slefuiesti un pic obrazul rau ingrosat si sa-i dai ceva culoare. Ca poate i-a palit de atata magarie
Ce naspa`i situatia.
Vezi ce`i faci totusi cu imaginatia. >:) mwhahaaa!
[ce fel sunt oamenii care nu se tin de promisiuni...]
Cred ca mai toti ne regasim spusele tale. Pacat totusi ca aceste lectii ne taie mult din elan si din increderea de care ar putea beneficia viitori clienti (onesti) ..
Am urat oamenii care nu au un cuvant, mai ales in privinta banilor. Am trecut de multe prin astfel de situatii. Poate nici eu nu am fost mereu perfect, dar cel putin am stiut sa comunic si sa zic cand e alba si neagra, dar nu am promis niciodata ceva…Urasc oamenii care promit ceva, o zi cand iti dau datoria si uita sa mai raspunda la telefon..#romanisme
Ciudat, prin noiembrie am scris si eu asta…
http://cuvintre.wordpress.com/2009/11/26/piticii-de-pe-creier/
Grumpy’s evil
. And I like that >:) .
Man lumea in ziua de azi e C..VA si nu tre sa ai incredere in nimeni au inceput sa te vanda si fratii c sa mai zici de straini deci fii atenti
,fii cu ochii in 8 parti nu in 4 mult noroc in continuare
Mi-am consultat globul de cristal, si acolo zice sa le ceri banii in avans. Crede-ma, bani sunt, ca fara buget si bani nu se apuca nimeni de proiect. Daca nu vor sa ti-i dea inainte, inseamna ca n-o sa vrea sa ti-i dea nici dupa prestatie. Pt recuperarea banilor se poate apela la stravechea traditie rroma : blesteme gen: ” Sa-ti iei medicamente (sicriu, etc. – ma rog, dupa imaginatia fiecaruia)cu banii pe care nu mi i-ai dat”. Daca nici cu asta nu ti-i recuperezi, posteaza-i numele ici-sha pe blog, si decreteaza concurs de blesteme la adresa rau-platnicului.
Extinzi prea mult credit de consum. Romania nu-i locul adecvat pentru asemenea experimente, si tu nu esti banca, deci nu prea ai de ce sa joci rolul uneia.
Daca ideile, parerile, proiectele si reputatia cetateanului justifica acordarea unui credit, isi va gasi fara indoiala o banca care sa i-l ofere. Pana atunci, faina se plateste. Inainte.
bai , dane , deci craiova toata te asculta din cauza mea:D , esti simpatic si chiar acum ascult kiss FM! esti cel mai tare si daca as da maina cu tine, as fi in al-9-lea cer!ok , spor la emisiuni si sper repet sper din toto sufletul sa aveti macar 10 sezoane de french kiss! va pup pe toti 3!
@Vlad Dulea Pe mine ma ajuta sa-mi raspunda la telefon. Sincer, mi se pare ca e mai ok asa, decat sa dispara ca mortul in papusoi.
@Florin Grozea Pai… deh… e o lume mica.
@porcofon Vrei sa-i imprietenim pe piticii mei cu piticii tai. poate mai pleaca la bere impreuna si ne mai lasa si pe noi sa respiram.
@Alex Hb Eu am fost delicat in post. Dar… iti marturisesc sincer ca mi-au trecut si solutii mai… radicale prin cap.
@AlecsA Fixed.
@Cristian Teichner Si eu iti sunt client si mai sunt si onest. Iar tu esti un provider gigea. Apropo, vezi ca ajung in TM la sfarsitul lui feb. Ne vedem la bere, da?
@cuvintre Niceee. Am citit si… ei bine, da.
@mircea popescu which makes ma a biatch, dude. Dar… right you are, a bitch i am.
cred ca prea multi am patit-o. asa cum spui si tu la inceput e foarte greu de acceptat ca dupa o munca indelungata, in care ai depus foarte mult efort si ai facut multe sacrificii pentru a obtine un rezultat de care chiar esti mandru si care te face sa te miri de potentialul tau, dupa toate astea sa urmeze o perioada de asteptare continua. in sfarsit, asa patim noi studentii, probabil o trebuie sa ne obisnuim, dar eu nu vreau. e munca mea! ai mare dreptate, banii din buzunarul lui sunt ai mei!
P.S. la iasi pe cand?am cautat de am zapacit formularul de inscriere la concursul “cine stie castiga”, ma poti ajuta cu un link? multumesc frumos
@sailor moon La iasi filmam in 28 si 29 martie, adica nu weekendul asta, ci urmatorul.
yuhuuu, numai pe afara sunt de gasit! multumesc pentru raspuns.