6 întrebări, 3 speakeri, o conferință (MMB)

Variantă audio: YouTube, SoundCloud, iTunes.

Mai sunt două săptămâni până începe Mastering the Music Business 2018. Toți cei îndeajuns de zevzeci încât să ne apucăm de acest proiect suntem tare fericiți să vedem cât de mare și frumos a crescut el. Ideea pentru acest interviu nu a fost a mea, ci a Ancăi Lupeș. Ea a zis că ar fi tare să publicăm un interviu cu 4 dintre cei mai „grei” speakeri pe care îi are MMB. Așadar, în afară de acest paragraf introductiv și de traducere, întrebările propriu-zise sunt singurele care îmi aparțin la articolul de azi.

Cei 3 pe care i-am luat la întrebări sunt, în ordine alfabetică:

Wes A’Harra, mic la vârsta, dar mare la sfat, vorbitor în public desăvârșit, mare vrăjitor într-ale online-ului, reprezentant al music.ally.

Adam Balasz, proaspăt nominalizat la Oscar 2018 pentru cel mai bun film străin, compozitor de coloane sonore cu succese multe și importante.

Matt Lawrence, producător muzical, câștigător de Grammy, om care a colaborat cu U2, The Rolling Stones, Van Morrison și atât de mulți alți artiști imenși încât amețești doar când citești lista pe diagonală.

Fiecare a răspuns aceluiași set de 6 întrebări. Am ales să vă ofer răspunsurile fiecăruia separat, pentru că mi se pare că așa ajungeți să-i cunoașteți mai bine.

În cazul în care ați săvârșit imprudența majoră de a nu vă fi cumpărat bilete la conferință până în momentul de față, nu uitați că le găsiți aici.

 

WES A’HARRA

Î: Toate cifrele par să indice o traiectorie ascendentă pentru industria muzicală? Încotro crezi ca a apucat-o ea de fapt?

W: Există mai multe feluri de a privi problema asta, dar, per ansamblu, cred că experiența centrată în jurul creării, ascultării și urmăriii muzicii live va fi una din ce în ce mai profundă din punctul de vedere al fanilor. Cultura fanilor a fost unul din principalele stimulente care au ajutat genurile muzicale să reziste de-alungul anilor – fie că e vorba despre aluziile și poveștile care abundă în piesele hip-hop, fie că e vorba despre momentul în care auzi un riff împrumutat într-un solo de jazz improvizat – translatarea către o lume unde digitalul este pe primul loc e cheia supraviețuirii. Să vezi cum cresc platforme precum Stationhead, să vezi pasiunea fanilor de pe Fan’s First (Spotify) sau să vezi concerte date doar pentru superfani – astea-s experiențe incredibile.

Î: Ce tip de cunoștințe este mai valoros azi: să știi ce taste să apeși la un computer, să cânți perfect la un instrument sau să înțelegi cum să obții maximum de beneficii din social media?

W: Cunoștințele și abilitățile tehnice, creative și de marketing sunt toate valoroase, dar depinde de obiectivul pe care îl cauți. În ecosistemul muzical, eu cred că e neapărat necesar să începi cu muzică foarte bună și abia după aia să construiești – altfel restul nu prea va mai conta.

Î: Unii spun că, în zilele noastre, competiția este pur și simplu copleșitoare? E adevărat? Dacă muzica e genială, nu e oare ăsta motiv de-ajuns ca ea să aibă succes?

W: Competiția care este introdusă de o imensă varietate de muzică disponibilă prin fiecare serviciu este combătută de două elemente foarte importante: specializarea și amplificarea. Dezvoltarea gusturilor personale sau salturile în necunoscut pentru a găsi muzică nouă sunt părți ale personalității oamenilor. Astea sunt acțiuni pe care oamenii le vor întreprinde mereu. Astfel încât genurile de nișă vor avea mereu spațiul și publicul lor. Apoi, amplificarea. Pe platforme precum Spotify sau Apple Music, unde există atât de mulți curatori, iar puterea promovării este toată în mâinile echipei editoriale a platformei, e nevoie doar de decizia de a plasa un playlist de nișă pe prima pagină a secțiunii „Browse”, sau să pui un artist de nișă într-un playlist foarte ascultat, pentru ca descoperirea nișei și adaptarea oamenilor la acel gen de nișă să crească masiv.

Î: Din punct de vedere politic, Cortina de Fier care despărțea Estul de Vest a dispărut. Dar s-a întâmplat oare la fel și pentru industria muzicală? De ce crezi că atât de puțini est-europeni au succes la nivel continental?

W: În ceea ce privește Internetul, muzica de oriunde poate ajunge pe aproape orice platformă, unde fanii o pot găsi și distribui. Ierarhia și viteza cu care se vor întâmpla aceste două lucruri tind să fie limitate de către totalul publicului căruia se poate adresa acel tip de muzică, lucru care se bazează mai ales pe versuri și pe limba în care se cântă. Lideră la capitolul ăsta este limba engleză – pentru că S.U.A. au o populație de peste 300 de milioane de oameni și unele din cele mai mari bugete de marketing – dar muzica în spaniolă, K-pop-ul și muzică interpretată în alte limbi au avut un succes semnificativ anul trecut. E doar o chestiune de timp până când o colaborare, un beat genial, sau niște versuri foarte bune aduc piese noi pe piața globală. Lidere în domeniu sunt de obicei muzica pop și cea electronică.

Î: Cât de rapidă este industria muzicală? Ce putem face pentru a ne menține la curent? Și cât de importante sunt relațiile (networking-ul) în industria muzicală?

W: Industria muzicală nu înseamnă doar o singură industrie. Înseamnă live, înseamnă înregistrări, înseamnă publishing. Fiecare din ele se mișcă la propria viteză și oferă oportunități unice. Pentru a te menține la curent cu startup-uri care schimbă industria, cu inovațiile digitale și cu cele mai bune tehnici de marketing din oricare segment al industriei, unul din standardele ei impune citirea Music Ally. Este gratuit pentru angajații caselor de discuri independente, pentru music manageri și pentru publisheri, deci cam toată lumea are acces.

Î: Am păstrat ce-i mai bun la sfârșit: un sfat pentru adolescenții care lucrează acum de pe laptopurile lor, visând să compună muzică în stare să le aducă bogăție eternă.

Muzica e o industrie care se bazează pe relații, fie că ești producător, artist, fie că ești manager sau lucrezi în promovare. Dar trebuie să îți și cunoști meseria, să știi mereu unde te poziționezi, astfel încât învață tot ce e de știut despre jucătorii din sectorul tău de industrie, despre cum au ajuns ei unde sunt azi și nu te opri niciodată din învățat.

ADAM BALASZ

Î: Toate cifrele par să indice o traiectorie ascendentă pentru industria muzicală? Încotro crezi ca a apucat-o ea de fapt?

A: A pornit spre același loc spre care ne îndreptăm și noi, cei care luăm parte la crearea ei. De fapt noi suntem cei aflați la cârmă. Într-adevăr, cifrele indică o creștere, însă la fel de adevărat este și că în multe aspecte s-au compromis unele standarde. Cu tehnologia modernă, social media, cu atâtea trenduri și atât de mulți trendsetteri, există noi moduri de a atinge succesul peste noapte, dar nu prea putem să anticipăm cum va fi el susținut. Cred că muzica evoluează constant și a reflectat mereu schimbările din societate, cultură și chiar din noi ca oameni. Asta e ce reflectăm noi acum.

Î: Ce tip de cunoștințe este mai valoros azi: să știi ce taste să apeși la un computer, să cânți perfect la un instrument sau să înțelegi cum să obții maximum de beneficii din social media?

A: Cred că e o combinație între toate astea. Auto-promovarea a devenit o parte esențială a noii industrii muzicale, astfel încât e necesară prezența în social media. E ca un nou tip de hyper-reality show, unde conținutul este promovat în mereu alte feluri. Cu toate astea, cred cu tărie că, fără talent și un material muzical substanțial care să sprijine promovarea, nu poți ține flacăra aprinsă pentru mult timp.

 Î: Unii spun că, în zilele noastre, competiția este pur și simplu copleșitoare. E adevărat? Dacă muzica e genială, nu e oare ăsta motiv de-ajuns ca ea să aibă succes?

A: E o lume feroce. Mai ales dacă vrei să urci în rangurile profesioniștilor. Ai nevoie de o mulțime de stele norocoase care să se alinieze în favoarea ta pentru a avea succes în zilele noastre. Odată cu revoluția digitală, reducerea necesarului de echipament și cu accesibilitatea pe care o conferă software-ul și plugin-urile, efectiv oricine are acces la uneltele capabile să te ajute să creezi muzică. Așadar șansele tale ca profesionist sunt semnificativ mai mici.

 Î: Din punct de vedere politic, Cortina de Fier care despărțea Estul de Vest a dispărut. Dar s-a întâmplat oare la fel și pentru industria muzicală? De ce crezi că atât de puțini est-europeni au succes la nivel continental?

A: Vechile obiceiuri dispar foarte greu. Încă se fac distincții imense între Vestul și Estul Europei. Nu cred că e nevoie să elaborez pe subiectul ăsta. Am întâlnit cu toții astfel de experiențe la prima sau la a doua mână. De asemenea, mentalitatea est-europeană nu e mereu compatibilă cu valorile pe care le are Vestul de oferit. Succesul nostru (al esticilor) rezidă în crearea de material despre noi înșine, care să ne reflecte propriile personalități și care să transceadă în alte părți ale lumii doar prin intermediul esticilor care trăiesc în Vest. E aproape ca un cal troian.

 Î: Cât de rapidă este industria muzicală? Ce putem face pentru a ne menține la curent? Și cât de importante sunt relațiile (networking-ul) în industria muzicală?

A: E foarte rapidă, dar principiile legate de creație rămân stabile. Trebuie să fii la curent cu toate aspectele care te afectează pentru a fi un profesionist de succes în industria asta.

Î: Am păstrat ce-i mai bun la sfârșit: un sfat pentru adolescenții care lucrează acum de pe laptopurile lor, visând să compună muzică în stare să le aducă bogăție eternă.

A: Visați în continuare și munciți mult. Străduiește-te să fii mai bun în fiecare zi și adună cât de multă putere poți de-alungul anilor, astfel încât să poți avea perseverența de nu te da bătut. Chiar dacă asta înseamnă multe sacrificii, doar așa vei putea reuși în timp.

Matt Lawrence

Î: Toate cifrele par să indice o traiectorie ascendentă pentru industria muzicală? Încotro crezi ca a apucat-o ea de fapt?

M: Cu toții ascultăm muzică mult mai diversă decât s-a întâmplat vreodată. Acum vreo două decenii, oamenii obișnuiau să fie mult mai polarizați în privința genurilor muzicale pe care le agreau; cred că această diversificare a ascultării duce spre un melanj mai mare al bagajului genetic al muzicii care, la rândul său, va duce la crearea unor albume cu sunet nou, nemaipomenit.

Î: Ce tip de cunoștințe este mai valoros azi: să știi ce taste să apeși la un computer, să cânți perfect la un instrument sau să înțelegi cum să obții maximum de beneficii din social media?

M: Trăim vremuri în care ar fi bine să le stăpânești pe toate trei. Genul muzical abordat este cel care dictează care din cele trei abilități e mai valoroasă. Evident că, dacă ești într-o trupă de rock sau de folk, atunci e important să știi să cânți la un instrument; cu toate astea, de când se pot face albume în propria sufragerie, există o tendință de supra-editare, de îndulcire a sunetului până la niște niveluri irecognoscibile. Nu uitați că va trebui să vă interpretați piesele live! Muzica dance și cea electronică necesită cunoștințe vaste despre Logic, Ableton sau Protools. Cred că o prezență unitară pe social media, comunicarea de mesaje inteligente sunt importante și, dacă lucrurile astea sunt făcute cum trebuie, pot atrage atenția asupra propriei muzici și o pot pune mai bine în valoare.

Î: Unii spun că, în zilele noastre, competiția este pur și simplu copleșitoare. E adevărat? Dacă muzica e genială, nu e oare ăsta motiv de-ajuns ca ea să aibă succes?

M: Din păcate… Nu. Nu e întotdeauna de ajuns. Sunt atât de multe înregistrări extraordinare, făcute de niște oameni extrem de talentați. Cred că o prezență bună în social media ajută mult, dar cea mai importantă rămâne recomandrea primită direct de la un prieten în care ai încredere. Așa că, dacă la fiecare concert câștigi măcar un fan, mesajul tău se va împrăștia în mod organic și vei avea o puternică bază de fani loiali. Atunci nu va mai putea să te oprească nimeni.

Î: Din punct de vedere politic, Cortina de Fier care despărțea Estul de Vest a dispărut. Dar s-a întâmplat oare la fel și pentru industria muzicală? De ce crezi că atât de puțini est-europeni au succes la nivel continental?

M: Englez fiind, îmi dau seama că suntem un public foarte dificil pentru artiști non-britanici sau non-americani. Nordicii se descurcă bine în lumea pop și mai sunt câteva alte trupe care au avut succes, dar nu e în niciun caz vreo invazie. Cei care reușesc își mențin limbajul la un nivel simplu și abordează subiecte care nu sunt foarte profunde. Să stăpânești nuanțele limbii engleze e foarte greu, așa că nu încercați să vă dați deștepți. Am auzit mult prea multe piese unde îmi dau seama că artistul simte că a rupt gura târgului cu versurile lui când, de fapt, „revoluția” limbajului său e de nivelul liceului cel mult. Păstrează-ți mesajul liric simplu și pur și el va fi captivant pentru toată lumea. Mai ales dacă ai vocea bună și cânți bine.

Î: Cât de rapidă este industria muzicală? Ce putem face pentru a ne menține la curent? Și cât de importante sunt relațiile (networking-ul) în industria muzicală?

M: Cred că zone diferite ale industriei funcționează la viteze diferite. Din nou, asta e o chestie care ține de genul muzical până la un anumit punct; după părerea mea, cu cât te apropii mai mult de muzica pop și de zeitgeist-ul cultural al momentului prezent, cu atât vor fi fanii tăi mai la curent cu cele mai noi evenimente și tehnologii. Aceste lucruri pot fi amplificate de vârsta fragedă și de dorința de a încerca chestii noi. Încă mai există directori de case de discuri și jurnaliști care se lamentează pentru că a dispărut CD-ul! Muzica este cu siguranță un business cu și despre oameni: eu am studioul într-un complex mare și beneficiez de mult ajutor din partea comunității de acolo. Ăsta e un adevăr valabil (poate cu atât mai mult) și pentru alte  zone ale industriei. Cu toții preferăm să sunăm pe cineva sau să îi scriem cuiva cunoscut decât unui necunoscut, mai ales atunci când e vorba despre muncă.

Î: Am păstrat ce-i mai bun la sfârșit: un sfat pentru adolescenții care lucrează acum de pe laptopurile lor, visând să compună muzică în stare să le aducă bogăție eternă.

M: Încearcă să scrii o PIESĂ! Sunt atât de multe sunete geniale care vin ca preset-uri în programele de muzică și e atât de ușor să te bazezi pe o producție complexă, încât meșteșugul de a scrie o piesă se poate pierde pe drum. Noul model al streaming-ului îți va aduce o grămadă de bani dacă piesa ta devine clasică și e ascultată cât timp vei trăi. Prietenii mei artiști îmi spun că piesele cele mai cerute sunt cele proaspăt lansate sau cele clasice de acum 20 de ani. Nu sunt foarte sigur ce concluzie aș putea trage de aici, dar mi-e teamă că trendul de a compune ceva peste un loop de 8 bare din Logic duce la piese de unică folosință.

Poate ardeți de nerăbdare să veniți la conferință, dar nu știți de unde să luați bilete. Păi nu vă ajut eu pe voi? Iaca, fix de-aci!