Author Archives: danfintescu

V-am ramas dator inca de la inceputul verii cu postul asta. Nu ca ar fi el mega-dificil de scris, Doamne fereste. Nici ca m-as codi eu cine stie ce la scris, desi, in tineretile mele, imi aduc aminte de cateva party-uri la care am incalcat nu unul ci toate principiile pe care le voi enunta [...]

Relatia mea cu strumfii dureaza de nici mai mult, dar nici mai putin, 30 de ani. Prima si prima data i-am vazut, cu ochi mariti de mirare albastra, in paginile revistei Pif. Stiam benzile desenate din revista aia pe dinafara. E adevarat ca, pe atunci, ei si Rahan se numarau printre aia care nu imi [...]

E un basm. Stiu ca tot ce scrie Rusdie e un fel de basm, ca doar el pentru mine, din punct de vedere literar, reprezinta cam ce, din punct de veder culinar, inseamna o felie de paine prajita unsa din plin cu salata de vinete, insotita de branza telemea si ardei gras, verde si neaos. [...]

Portugalia e un fel Romanie, da’ mai rasarita putin din mai multe puncte de vedere. In primul rand e mai rasarita pentru ca e mai la Apus. Cel mai la Apus. Scuzati paradoxul, da’ in ceea ce priveste continentul asta al nostru pe care nu prea mai munceste nimeni, cam asa se pare ca ar [...]

Nu sunt si nu am pretins vreodata sa fiu un mare expert in economie. Tot ce am citit, vazut, ingurgitat despre domeniul asta se incadreaza la vastul capitol “Bun-simt si cultura generala”. Nu sunt familiar cu principii de macro- sau micro-, nu sunt in stare sa ofer definitii pertinente pentru termeni economici de baza cum [...]

De o vreme incoace (3 ani la rand, mai precis) locuiesc, cam cat e vara de lunga, la mare. Muncesc acolo, in statiunile cele mai populate. Acum 3 ani Neptun, de doi ani Mamaia. Eu sunt un om indragostit de mare. Doar ca… asemeni iubirii care dispare cateodata de parca n-ar fi existat, lasand in [...]

Nu sunt nici pe departe ceea ce s-ar putea numi un artist. N-am niciun talent deosebit la vreuna din cele cate arte vor fi existand de la antici pan’ la noi. Am stat si eu am cautat cativa ani prin mine, dar, pana la urma, m-am multumit cu ce am putut face si n-am incercat [...]

Am 32 de ani si ceva si, pentru prima oara in viata mea, traiesc singur. De la parinti m-am mutat direct cu viitoarea mea fosta sotie, apoi prin diverse alte locuinte impartite cu alti oameni. Acum, repet, pentru prima oara, sunt “singur acasa”. E adevarat ca nu e ceva cu care sa nu fiu obisnuit, [...]