Author Archives: danfintescu

Dupa ce le-ai vazut pe primele patru… Ba nu! Dupa ce l-ai vazut pe primul, stii exact la ce sa te astepti. Femei frumoase, pac-pac si curse nebunesti de masini. Nu este deloc fizica cuantica. Nu e romantism. Nici thriller psihologic nu e. Sunt Vin Diesel si Paul Walker intru salivarea fetelor si Jordana Brewster [...]

A existat o vreme cand a sti sa scrii si sa citesti era un privilegiu care te scotea din multime si te transforma intr-un soi de vraci. Pana si expresia, in romaneste, e plina de miez: “stie carte”. Apoi, odata cu binecuvantarea alfabetizarii, scrisul s-a banalizat… s-a bagatelizat. Acum toata lumea putea folosi aceasta metoda [...]

  Deci nu. Nici macar piratat. Nici macar daca va obliga cineva sa va uitati la el. Nu! NU SI GATA! Mai bine dormiti. Mai bine orice. E jalnic.

Cand muzica e de-ajuns… …artistul nu are opening act. Apare pe scena imediat dupa primul acord al orchestrei. …boxele nu trebuie sa vomite sute de mii de watti. Muzica buna e la fel de buna si fara sa urle. …nu e nevoie de costume flamboiante. O pereche de bocanci, una de blugi si un tricou [...]

Dintr-un anumit moment al vietii, ne dam seama ca, de fapt, fiecare decizie pe care o luam ne afecteaza cam tot ce urmeaza dupa decizia respectiva. Epifania asta nu apare la o anumita varsta. Ba, intre noi fie vorba, la unii nu apare niciodata. Poate ca astia sunt fericitii. Noi, ceilalti, muritori de rand, odata [...]

Llosa, de cele mai multe ori, este ca un spritz de vara. Spumos, rece ca gheata, iti da putere si chef de viata. Umorul lui, cateodata fin, cateodata frizand grotescul, invinge cam orice decor sau situatie, oricat de negre ar fi. Frazele astea doua care seamana a introducere de comentariu de clasa a zecea ar [...]

Justitia s-ar  putea sa fie oarba, insa oamenii care o slujesc nu sunt nici pe departe lipsiti de vedere. Nici macar nu-ti trebuie cine stie neuroni hiper-activi ca sa-ti dai seama ca, de fapt, treaba asta cu justitia nu e altceva decat un mare meci in care poti castiga sau pierde indiferent de cine e [...]

Soarele straluceste. Prea tare. Inzestreaza fiecare obiect pe care il vede cu niste sageti care au drept unica tinta ochii mei, acum doua linii subtiri. Clipesc des. Ma frec la ochi cu furie. O lacrima? Ochelarii de soare nu-s. Pai cum sa fie? Port pe cap o caciula de pasla care ma strange putin. Mai [...]