In primul rand vreau sa intelegeti ca eu sunt de acord cu ideea ca un MC, mai ales unul de club, are motive cat se poate de puternice sa bea un pahar, doua. Canitatea de alcool ingerata de un ins care se indeletniceste cu treaba asta depinde de capacitatile hepatice si biliare ale fiecaruia. Evident ca singura modalitate de a-ti afla limitele este una empirica. Dar asta nu e o scuza ca sa-ti testezi limitele in fiecare seara.

Pe scurt si in romaneste, cred cu tarie (hahaha!) ca un MC, mai ales unul de club, are toate motivele sa bea un pic, ca sa fie in stare sa inteleaga, sa distreze si sa manipuleze un grup de party people care, la randul lor, au baut cate ceva.

Dar de aici apar problemele. In primul rand ce sa bei. Evident ca am si aici cateva recomandari. Insa singurul lucru pe care il consider cu adevarat important este sa bei ACELASI lucru toata seara. Desi pare simplu, nu e chiar asa. In primul rand pentru ca seara incepe odata cu primul pahar baut, nu cu primul pahar baut IN CLUB! Daca iesi cu prieteni, cu patronul clubului, cu oricine, pe undeva, inainte ai grija sa nu bei alcool sau, daca chiar nu te poti abtine, incearca sa bei ce vei bea toata noaptea. In al doilea rand apare problema protocolului. Fiecare MC, oricat de la inceput ar fi el, ar trebui sa isi negocieze un necesar de beutura. De multe ori negocierea nu iese dupa cum vrea MC-ul, iar el descopera (empiric cum ziceam mai sus) ca limita lui este mai incapatoare decat largimea de mana a patronului. Caz in care se lasa cu betii crunte pentru ca MC-ul va bea ce isi aduce de acasa sau ce primeste de la altii. Si, daca tot am ajuns la altii, ei sunt, in al treilea rand, cauza pentru care s-ar putea ca MC-ul sa ajunga mult mai beat decat ar fi bine. Asta, pentru ca, daca e party-ul ok, fiecare vrea sa bea cu tine. Ca doar tu, ca MC, esti responsabil pentru antren si voie-buna. Asa ca vei primi shot-uri, pahare de orice sec, pahare de long drink-uri dubioase sau betivi balosi care te indeamna, altruisti, sa sugi din paiul lor sau sa-ti moi buzele in zama lor din pahar. Eu dau noroc cu toata lumea, dar nu accept niciodata sa beau din altceva decat din paharul meu, in care am o bautura dozata de mine.

Cand sa bei este o alta optiune ce merita luata in considerare. Stiu ca de multe ori MC-ul ajunge in club mai repede decat majoritatea oamenilor. Ceea ce inseamna ca, logic, daca se apuca de baut de cum a venit in club, va sfarsi imbatandu-se mai repede decat clientii. Nu e recomandabil. Limita e tot a voastra de descoperit. Adica ora la care incepi sa bei ar trebui sa fie ora care sa-ti asigure o stare ok pana la sfarsitul serii.

Cum sa bei? Pai… oricum iti pica bine, dar in asa fel incat sa nu te faci tandari. Nu recomand shot-urile, bautul voleu (adica tot paharul dintr-o gura).

Secretele mele: beau multa apa in timpul serii, beau mereu acelasi lucru, nu las (aproape) pe nimeni sa-mi prepare paharul de bautura.

Exista, bineinteles, si posibilitatea ca descoperirile pe care le-am facut eu in meseria pe care o practic, cea de MC, sa nu fie valabile. Sa fie greseli, care insumate, sa ma fi purtat pe mine pe o cale gresita pana aici. Caz in care treceti articolele din aceasta seri la categoria “asa nu” si gata!

Ce e un MC? E foarte greu de spus. El poate si trebuie sa fie foarte multe lucruri. Dar mai presus de orice el este un entertainer. Adica misiunea lui de capatai este sa faca oamenii adunati in acelasi loc sa se simta bine. Cum reuseste el asta, e treaba lui. In articolul asta nu ma voi referi decat la MC-ii de club, pentru ca altfel ar fi mult prea lung. Promit sa revin cu articole pe tema asta. Multe.

Lumea care vine in club, vine pregatita sa danseze si sa se distreze. Din acest motiv, misiunea unui MC intr-o astfel de situatie este una pe jumatate indeplinita. Cu toate astea, tocmai pentru ca se bazeaza pe aceasta idee, foarte multi MC rateaza seri din prea multa siguranta de sine. Pasul de la un “enervant care tipa in microfon” la acela de “suflet al petrecerii” nu il face glasul, nici talentul tau de a canta peste piese sau felul in care te-ai imbracat. Desigur, fiecare dintre elementele astea are propria sa doza de importanta. Ele sunt conditii necesare, dar nu suficiente pentru a fi un bun MC. Ceea ce conteaza cel mai mult, in opinia mea, este ATITUDINEA.

Daca tu, ca MC, ca entertainer, nu te distrezi, atunci cu siguranta ca nu vei putea sa distrezi pe nimeni. Nici pe cel mai party-mooded om care a platit intrarea si bautura in clubul lui preferat. Daca omul de la microfon sta sprijint de pupitru, se plimba plictisit prin club, sta jos pe scaun sau tolanit pe o canapea si spune aceleasi fraze obosite, daca atunci cand vorbeste la microfon glasul lui spune una (yeah! hai sa ne distram! cine are gura sa fluiereee!), iar corpul lui spune alta (asa n-am chef de voi, abia astept sa agat o fata si sa-i demonstrez io ce barbat sunt!), atunci pariul e pierdut din start.

Asa ca, daca vrei sa fii MC, primele si cele mai importante intrebari pe care trebuie sa ti le pui sunt: pot oare sa incep sa ma simt bine intr-un club oricand? sa dansez ore intregi si sa ma distrez seara de seara? Am oare capacitatea fizica sa uit de oboseala si sa cheltui mai multa energie decat cel mai inrait clubber din fata mea?

Concluzie: daca MC-ul nu este in stare sa se distreze pe sine, cu siguranta ca nu va si in stare sa distreze pe nimeni.

Hainele imi miros a tutun si a transpiratie, printre care mai razbate inca, timid, cate un iz de parfum care probabil ca rezista acolo tinandu-se cu ambele maini de nasu-i frantuzesc. Hainele ma apasa, ma zgarie, ma incurca. Uneori imi par din tabla. Adera la pielea mea prin mii de fire subtiri, relatie stabila intre tesut si tesatura, create in ore lungi, negre, fierbinti. In picioare port o pereche de Conversi de plumb, cu talpa de jaratic. Gleznele mele obosite de opintesc la fiecare pas. Tot din plumb imi sunt si palmele pe care le-am rulat intr-o pereche de pumni si mi le-am infundat in buzunare ca sa mai crut, putin, cazna muschilor obositi ai bratelor care acum atarna, recunoscatori si inutili.

Manifest o tendinta compulsiva de a identifica orice loc unde as putea sa stau. Daca stau in picioare, vreau sa sed, daca ma asez vreau sa ma intind. Ma scurg incet, micronic, spre podea. Genunchii scartaie la fiecare pas. Oamenii din jurul meu imi sunt dusmani de moarte. Cu rasetele lor, cu voiosia lor diurna. Oricine imi adreseaza un cuvant ma face sa trec prin tortura raspunsului. N-am rabdare sa nimic. Sa stau la coada, sa astept liftul, sa deschid usi, sa mananc, sa beau apa, sa vorbesc, sa inteleg. Inima si stomacul pulseaza, fiecare in propriul ritm, ca doua piese prost mixate la nesfarsit de acelasi DJ sadic. Voce nu mai am. E doar o perie ruginita de sarma care imi zgarie gatul de fiecare data cand incerc sa o folosesc.

Patul ma primeste indiferent precum o femeie usoara. Dar eu il iubesc. Sincer, neconditionat, netarmurit. Traiti voi acum. Pentru mine s-a incheiat inca o noapte de club. A cata oare?

In primul rand,  si aici pentru cei care sunt familiarizati cu activitatea mea in cadrul Partydului KissFM recomandarea este sa sara peste acest paragraf, as vrea sa va spun ca, pe langa MC al tuturor party-urilor care poarta acest label, eu ma ocup de tot ce inseamna booking si management. Carevasazica eu vin in contact cu toti patronii de club sau cu intermediarii care se ocupa de anumite cluburi. Pe zona Cluj, noi lucram cu un bun prieten al nostru, care s-a dovedit a fi un profesionist desavarsit si care este, totodata, un DJ foarte bun si cu mare experienta. Vorbim aici despre Ministrul Omeniei din Partydul KissFM, DJ Jonnessey. Colaborarea asta dureaza de un an si ceva si pana acum n-a avut nicio problema.

Gata cu introducerea, acum incepe povestea. Atunci cand am auzit pentru prima oara ca exista un club langa Gherla care si-ar dori o colaborare cu Partydul KissFM am ridicat un colt de spranceana a mirare. Recomandarile lui Jonnessey, ale colegilor nostri de la KissFM Cluj-Napoca, plus un research scurt care a aratat ca multe nume greutze din industrie trecusera pe acolo deja, m-au facut sa spun “ok”. Asta si pentru ca, weekendurile se anuntau mai usoare din punct de vedere transport, pentru ca le-am fi cuplat cu sedinte de Partyd tinute in Cluj, chiar in oras.

Si ajungem prima oara in club. Pe afara, un cort gen Office Mamaia. Intram. Mare dom’le. Mare si… suprinzator… dar amenajat bine pe dinauntru. Lumini de neon trase prin pereti, tapet din ala scump si sclipicios gen Bamboo, un pupitru cocotat la o inaltime care sa-ti permita sa vezi tot clubul, ringul mare si in centru, canapele si mese pentru toate gusturile si buzunarele. Cand am ajuns noi, inca nu se daduse drumul “la program”, drept pentru care lumina era difuza, sunetul incet. Rezident foarte ok, care punea corect si greutz, numai bine. Lume sa vina. Si a venit, fratica! A venit! Sa tot fi fost pe la 800 si ceva de oameni. A iesit party si iuresh, asa cum iese de obicei la sedintele noastre de Partyd. Aproape ca n-am mai bagat de seama faptul ca sunetul venea din niste boxe home-made. Da’ chiar ca home-made. In sensul in care un baiat destept le-a facut binisor, cu ferastrau si traforaj, dupa care le-a dat o vopsea alba, numai buna de luat ochii si… le-a vandut scump. Am trecut usor peste faptul ca, daca n-ar fi fost DJ Warren cu noi care sa faca din cand in cand lumini, MAC-urile si scannerele din club ar fi mers pe demo (adica fara nicio legatura cu muzica sau atmosfera). N-am putut insa sa trec peste impactul vizual pe care mi l-a dat patronul. Raoul. Raoul Zegrean. Mic, indesat, purta (chiar si in propriul lui cort) o palarie de cowboy din piele neagra cu zorzonele metalice sub forma de capete de mort. Camasa luata pe vremea cand nu manifesta o atat de mare apetenta pentru shaorma sau alte mancaruri grase. Pantofi foooaaarte ascutiti. Parca si o vesta. Ceva la fel de… special. Era mandru nevoie mare de clubul lui. Intre noi fie vorba, avea si de ce. Il vedeam. Atent la barmani, la noi, se invartea peste tot. L-am apreciat pentru asta, am zambit amuzat de gustul vestimentar. Ne-am despartit prieteni, fiecare parte indeplinndu-si obligatiile asumate.

A venit a doua tura de Partyd la Parkplace. Diferente fata de prima data: boxele home-made isi traisera deja viata desi trecuse doar o luna si ceva de cand le auzisem functionand la capacitate maxima… adica atat cat puteau si ele. Sunetul era undeva la jumatate din potential. Iar ce ramasese era atat de supra-solicitat incat muzica si vocea MC-ului nu erau decat o gajaiala amorfa, care mai mult iti dadea dor de duca decat pofta de dans. DJ-ii (Olix si Jonnessey) au lucrat doar cu castile in urechi. Aner si cu mine (MC-ii), dupa ce am incercat sa resuscitam un monitor mare cat un mamut si la fel de defunct precum specia mai devreme mentionata, ne-am lasat pagubasi. Si am tras pe corzi, lasandu-ne halci mari de voce in difuzoarele care pur si simplu nu mai faceau fata. Lumea la jumatate fata de data trecuta. Oricat de dornici de petrecere ar fi fost, in cele din urma s-au lasat pagubasi si au plecat. Deci s-a terminat mai devreme. Raoul isi pierduse vesta si palaria, dar si zelul. Nu mai era titirez. A stat intr-un colt, dezbatand indeaproape cu o sticla de alcool tare. Spre sfarsitul serii Jonnessey, ca purtator de cuvant al tuturor, i-a atentia asupra “gaurilor din cascaval”. Raoul dadea intelegator din cap. Intelegator si putin… sentimentalo-turmentat. Care a fost replica lui? Un impleticit “Rezolv”. Da’ te rog io… hai cu mine sa-i spui si lu’ mama treaba asta”. Asadar Jonnessey s-a vazut nevoit sa repete intreaga poveste in fata doamnei Zegrean, care  a parut ca intelege si ca va actiona intru imbunatatirea conditiilor, ca sa fie totul ok, ca sa fie bine, ca sa nu fie rau. Pupaturi baloase la plecare, carevasazica tot prieteni am ramas. Carevasazica data viitoare urma sa fie ok.

Si exact a treia oara, exact atunci cand se da Fat-Frumos de-a berbeleacul si se transforma in musca, ei bine, a treia noastra oara, iertati-mi calamburul, fu cu cantec. Am ajuns. Pentru ca viata ne-a invatat sa fim pesimisti… de data asta dotati cu monitor prin amablitatea lui Jonnessey, la cortul faptei. Pustiu. In sensul ca o parcare pe care am vazut-o plina, apoi jumatate, ne-a salutat imbietor cu (aproape) toate locurile goale. Intram in club. Nu. Nu era un miracol al pietonilor. Era CHIAR pustiu. Ne-am instalat, sperand la o minune, temandu-ne de ce e mai rau. Si am inceput party-ul. Acele cateva mese care au fost… s-au distrat si au dansat. Iar noi ne-am facut treaba pentru care fuseseram chemati. Nu o jumatate din treaba. Nu. Nu la turatie mai redusa. Toti cei care au vazut Partydul KissFM in action stiu ca noi suntem intotdeauna gata de party. Chiar daca suntem obositi, chiar daca nu este foarte multa lume, noi facem party. Pentru ca prin asta ne deosebim de alti blazati care fac umbra scenei degeaba. Gata intotdeauna de party

Problema, ca de obicei, a aparut la sfarsit. Atunci cand este randul clubului sa-si tina partea de intelegere. Da… Doamnelor si domnilor. Cand a fost vorba de bani, dl. Zegrean si-a mai pierdut din prestanta. Superioritatea s-a transformat in jale. Ochii ca doua dungi s-au rotunjit a durere rupta-n coate. “N-a fost lume… n-am facut bani. Va dau cat am facut.” Evident ca noua nu ne-a convenit. Doar noi prestaseram in totalitate seriviciul pentru care fuseseram chemati. Plus ca mai avem si proasta obisnuinta de a lucra cu profesionisti in domeniul asta, care, punand raul in fata, pregatesc onorariul invitatului dinainte, fara sa se bazeze pe incasarile serii respective. In cele mai multe cazuri nu au nevoie de el. Dar e acolo. Astfel incat sa nu se poata ajunge la situatia jenanta pentru patron, enervanta pentru invitat.

Situatia, in seara respectiva, era fara iesire. El zicea ca n-are, noi ziceam ca vrem. Si ne-am vazut de drum, ramanand sa ne auzim la telefon a doua zi, cand el zicea ca va face rost de bani. Zis si facut. Noi il sunam. El raspunde, in cele din urma… Dar n-are. Ca marti sau miercuri… Din nou, ma gaseam in fata unei stiuatii fara iesire. Ce sa faci?! Asta ma intreba si el: “Nu am. Ce sa fac?!”. Inainte de a continua, as vrea sa va spun ca suma despre care vorbim nu ar prezenta o problema pentru nimeni care are propria afacere in domeniul asta. Asadar el zicea “marti sau miercuri”… eu ziceam ca este inacceptabil. Ei bine, ce sa fac? I-am dat omului o idee: era sambata, clubul avea sa fie deschis. Il sunam spre dimineata si, daca e ok, trimitem un prieten (multumesc frumos Adi) care sa rezolve problema datoriei. La inceput nu este de acord. In treacat, ii povestesc despre data trecuta cand am avut o problema cu un club. Desire Campina s-a inchis. Artistii au refuzat sa mai vina in club de teama ca vor pati la fel ca noi. Lumea care a citit articolul radea pe infundate, pe la colturi, in cele din urma chiar in fata managerului care si-a umflat orgoliul atunci cand chiar nu era cazul. Brusc ramane stabilit: banii in noaptea care urmeaza.

Inca nu puteam fi siguri de nimic. Vine si noaptea cu pricina. Noi, in Cluj-Napoca, intr-un club plin de lume, cu o atmosfera geniala. Dam telefon. El zice, coerent si cu dictie, ca sa vina omul dupa bani. Doamne ajuta zicem noi. Adi, la post, porneste spre locul faptei. Odata ajuns acolo, i se pun banii in mana. Dupa care i se iau. Iar Raoul, mai imprietenit cu taria decat fusese cu o seara inainte, da cu telefonul bietului baiat de dusumele, se umfla in pene… e smecher cum ar veni! Semcher acum, cand in fata lui e un nevinovat care n-are alta treaba decat sa transporte. Ba mai mult, incepe sa ne injure, sa-l ameninte pe Adi cu bataia, sa-l asmuta pe singurul (!!!!) bodyguard din club. Cu chiu cu vai Adi scapa nevatamat de acolo. A doua zi ne spune povestea. In speranta unei rezolvari, o sunam pe d-na mama lui Raoul. Care ramane blocata si are o prima reactie ce pare matura. Zice ca nu zice nimic pana nu aude ambele parti ale povestii. Fair enough. Urmatoarele conversatii telefonice cu ea manifesta, insa, o puternica tendinta de a ajunge la o tulburatoare distanta de buna-cuviinta si, mai ales, logica. Asa ca, satul de familia asta, ii rog frumos sa stabileasca ei un termen. Care a expirat acum doua zile.

Inainte sa inchei acest articol, care este si asa mult prea lung pentru cat merita oamenii astia, as vrea sa va dau niste fapte care sa ne lamureasca putin:

1. Partydul KissFM a stabilit recorduri de bilete vandute la intrare in cluburi ca: Liquid Sibiu, Ring Cluj-Napoca, After Eight Cluj-Napoca, Helin Craiova, Allegria Alba-Iulia, Skye Iasi, Bazzara Arad, Tao Rm. Valcea, Daso-Cado Targoviste, Scala Piatra-Neamt.

2. Acesta este al doilea club cu care am avut vreodata cea mai mica problema. Cu toti ceilalti avem relatii excelente. Dovada: revenim peste tot unde am fost chemati macar o data.

RUGAMINTI:

1. Pentru artisti – aveti grija cu clubul asta. Si nu mai tineti pentru voi expeientele neplacute. Hai sa nu mai bagam capul intre umeri. Dati share. Avem putere de influenta. Hai sa o folosim.

2. Pentru membrii Partydului KissFM din toata tara: preluati acest articol. Faceti-l cunoscut. Astfel, poate, Raoul Zegrean va intelege ca, de fapt, a avea un club reprezinta o afacere foarte greu de intretinut. Ca nu ajunge sa iei bani de la mami si de la tati ca sa “iti tragi o super-disco”. Ca dupa aia e nevoie de neuroni si stres mult, de idei, de creativitate. Ca lupta e apriga, concurenta flamanda. Si va rog, ocoliti locul respectiv pana cand se va inchide. Sunetul e prost, patronul se ocupa mai mult de ce are in pahar, trebuie sa ceara voie la mami pentru orice decizie si am auzit ca singurul bodyguard nu prea face fata, asa ca bataile sunt destul de dese (asta e zvon).

Sa incepem cu ce e nou. E vorba despre al doilea an in care sunt la Kiss FM. Orele alea mici de tot la care ma obisnuisem sa ma culc vor deveni, din 13 septembrie, orele alea mici la care ma voi trezi. Din pasare de noapte ma transform in ciripitor de dimineata. Din sfetnic la ceas de seara devin finantator de trafic de capitala. Sunt foarte mandru ca, dupa doar doi ani in radio, mi-am castigat un locsor mititel in cel mai longeviv si de succes matinal din Romania, “Cronica carcotasilor”. Si chiar daca suna fotbalistic rau de tot, jur ca nu citesc din “bloc notes”: privesc acest nou proiect ca pe o adevarata provocare si abia astept sa incep. Regrete pentru FK? Multe… Foarte multe… Dar asa e meseria asta: nedreapta ca o dragoste cu nabadai.

Partydul Kiss FM isi vede mai departe de turneul national. Amicul Olix si cu mine suntem pregatiti sa inghitim mii de kilometri, ca sa ducem spre votare legea distractiei in toate colturile patriei. Asteptam cu nerabdare cluburile noi in care vom face party si vom fi bucurosi sa revenim in cluburile in care ne-am simtit atat de bine si unde ne-am facut prieteni. In fiecare sambata de la ora 00:00 pe Kiss FM.

“Cine stie castiga” si-a inceput deja cel de-al doilea seozn. Am filmat 4 episoade, iar acum, in timp ce scriu postul asta, suntem in drum spre C-ta, ca sa mai filmam un episod. Sper din toata inima sa mearga bine si sezonul asta, pentru ca imi doresc mult ca emisiunea sa continue si intr-un al treilea sezon. Luni de la 19:30, pe Prima TV.

Dupa doua luni de absenta, in care am fost detasat la divizia “Inglorious Clubbers” din Mamaia, m-am intors la meteo, unde ne vom vedea in fiecare seara (aproape) din timpul saptamnii (mai ales).

Ma asteapta asadar o toamna plina, spre care privesc cu incredere si bucurie!

In cele aproape 6 luni de turneu, Partydul Kiss FM nu a avut niciodata un conflict cu vreunul din cluburile in care s-a aflat. Atata vreme cat a depins de noi am fost acolo cand a trebuit, am facut treaba la cel mai bun standard posibil, am stat pana cand petrecerea s-a terminat sau se apropia de sfarsit. Asta este partea noastra. In partea clubului, printre altele, revine si cazarea noastra, timp de o noapte, in conditiile prestabilite. Si acum povestea:

La Desire in Campina veneam a doua oara. Era party de vineri, asadar fara transmisiune pe Kiss. Olix si-a terminat emisiunea si am gonit cei cativa kilometri pe DN1. Am ajuns la timp, am fost cazati la Pensiunea Bavaria, un loc simpatic, cu o receptionera primitoare. Automat am completat formularul de cazare, lucru pe care il pot face si cu ochii inchisi, dat fiind faptul ca nu cred ca am completat alt tipizat de mai multe ori in viata mea. Ne-am aruncat valizele in camera si ne-am repezit spre club, pentru ca nu voiam sa intarziem.

Am ajuns. Am facut party. A fost foarte ok. A doua zi dimineata, cu o halta in Bucuresti, am ajuns la Sibiu. Ei bine, surpriza a venit o saptamana mai tarziu, cand, pe adresa mea publica de mail, cea pe care o gasiti si aici pe blog, am primit o “instiintare” de la pensiunea unde fuseseram cazati, cum ca dl. Dan Dragan, managerul clubului Desire, care promisese ca va achita cazarea noastra, nu prea mai era de gasit. Puteam sa fiu roman si sa dau un delete elegant. Dar educatia primita acasa, corectitudinea scolii germane si niste bun-simt pe care, slava Domnului, am de unde sa-l mostenesc, m-a facut sa le raspund oamenilor astora. Le-am promis ca voi incerca, la randul meu, sa dau de dl. Dragan, care pana atunci fusese foarte usor de gasit. Ba mai mult, el era cel care ma cauta pentru tot felul de intrebari si rugaminti in privinta evenimentului care urma.

Deloc suprinzator, toate telefoanele erau inchise. Asa ca am luat calea oricarui muritor: am sunat la numarul public al clubului. Asa am tinut o vreme legatura, prin intermediari, ba cateodata facandu-mi-se chiar hatarul de a mi se raspunde personal la telefon, cu dl. Dragan, care ma asigura ca in cel mult 24 de ore va achita suma catre pensiune. O saptamana mai tarziu, Pensiunea Bavaria a abandonat asteptarea, m-a facturat pe mine, ca doar eu completasem formularul, si gata. Si uite-asa mi-am platit eu cazarea in Campina, desi nu-mi facusem, eu personal, drum pe acolo, ci fusesem invitat.

De fapt nu gata. Mai am doua lucruri sa va spun:

1) Partydul Kiss FM nu va mai merge NICIODATA in Club Desire din Campina si isi sfatuieste toti membrii si toti prietenii sa faca la fel. In ceea ce priveste alti artisti ce sunt invitati acolo, va sfatuim sa le imitati pe colegele noastre care indeplinesc cu mai mult sau mai putin talent cea mai veche meserie de pe Pamant si sa cereti banii inainte.

2) Suma pentru care dl. Dan Dragan, ilustrissim manager si iscusit om de afaceri la Clubul Desire din Campina, a preferat sa isi vare romaneste tartacuta intre umeri se ridica la astronomicul  numar de… de…. 273 de RON. Halal.

Daca doriti sa transmiteti un mesaj clubului Desire, o puteti face aici.

Maine dimineata devreme plecam spre Ploiesti, unde filmam toata ziua un episod din “Cine stie castiga”. Am emotii mari, nu neaparat legate de filmarea din Ploiesti, cat mai ales de premiera emisiunii, care va fi lunea asta, de la ora 19:30. S-a inscris destul de multa lume din oras, sper sa gasim pe cineva acasa. Totodata sunt curios cam pe unde vom face segmentele filmate pe strada. Care esti, ma, din Ploiesti pe-aci? Ajuta-ne cu niste locuri cu lume multa.

Seara, dupa ce incheiem filmarea, ne imbarcam si pornim spre Targoviste. Noaptea ma asteapta cu o editie speciala a Partydului Kiss FM. Una cu Looooove, ca doar e cea care incepe imediat ce se declara Valentine’s Day. Editia asta mai e speciala si pentru ca este cea in care imi sarbatoresc ziua de nastere. Nu-i ea nici pe 13, nici pe 14, dar e pe-aproape. Si daca tot am ocazia sa-l am pe amicul Olix prin preajma, plus echipa de filmare de la “Cine stie castiga”, avem sedinta plenara aniversara.

Duminica dimineata, desi ne va fi ingrozitor de greu, ne vom trezi destul de devreme, ca sa ne apucam de treaba. Avem de filmat un episod de emisiune in Targoviste. Asadar, si aici, avem nevoie de sugestii. Desi aici ma gandesc ca n-avem cum sa dam gres daca incercam in zona pietonala de pe langa statuia batranului Mircea. Dar, daca mai aveti si alte sugestii, va rog poftiti.

Duminica seara pornim inapoi spre casa, ca doar ne asteapta o noua saptamana. Iar lunea lumea are tampitul obicei sa te ia de fresh. Nu stiu de unde le vin lor niste idei de-astea… Eu insa presimt ca lunea asta telefoanele mele vor sta pe silent, iar eu ma voi gandi, in timp ce ma intorc lenes pe partea cealalta, la toti oamenii care pornesc spre serviciu dimineata. Macar atata consolare sa am si eu. Ca de dupa-amiaza reincepe morisca: meteo – French Kiss.

(later edit) – 29 ianuarie filmari la primele doua episoade din “Cine stie castiga”

30 ian (ziua) – Winter Kiss@Calbucet/Predeal

30 ian (seara) – Partydul Kiss FM live din Club Desire Campina

31 ian (ziua) – Winter Kiss@Calbucet/Predeal

Asadar, mana-n grinda cu cine ne vedem la Predeal sau Campina…

vineri noapte – Partydul Kiss FM in Club Maxx (fara transmisiune pe Kiss FM)

sambata ziua – Winter Kiss @ Predeal

sambata noaptea – Partydul Kiss FM in Glamour Club Targoviste (live pe Kiss FM de la ora 00:00)

duminica ziua – Winter Kiss @ Predeal

Iar duminica seara, impreuna cu toti romanii, ne vom afla si noi pe DN 1, in drum spre casa. De dormit n-avem timp. De ce? Cause WE LOVE TO PARTY!!!

Noptile continuam campania noastra de promovare a partydului prin cluburi. Iata programul pentru primele trei nopti.

24 decembrie – X – Pub (Predeal)
25 decembrie – X – Pub (Predeal)

26 decembrie – GOSSIP – Partydul Kiss FM live incepand cu 22:30 pana catre 4 dimineata. Partydul Kiss FM promite sa aiba grija de tine si de sistemul tau digestiv suprasolicitat de sarmale si sa ti-l stimuleze prin aplicarea de tratament ritmic de calitate superioara.