Intre timp mergeam incet, cu 40 la ora, in dupa-amiaza de primavara tarzie, catre casa. Primavara tarzie sau vara prea devreme venita. Am ascultat cateva piese chiar misto la radio. Am sunat-o din reflex. E incredibil cat ma poate bucura vocea ei atunci cand e vesela. Si asta se intampla inca dupa atatia ani… M-am oprit in ultimul moment inainte de a face o tzuka-hara (oare cum se scrie cuvantul asta de fapt?) in trafic ca sa mai scurtez traseul. De ce? Am timp. N-am nimic de facut. Am parcat in spatele blocului, langa un morman de gunoaie care cu o zi inainte fusesera un interior de apartament. Ne merge bine ca natie. Ne cumparam case noi pe dinauntru, iar pe cele vechi le aruncam in strada. Am parcat, ziceam…

N-am vrut sa ma duc acasa. As fi fost singur. Asteptam un telefon de la un bun si vechi prieten. De fapt de la doi. Asa ca am mers. Am luat-o pe jos catre centru, in ideea ca la un moment dat va suna telefonul a bere. Dar n-a sunat. Si-am mers… M-am uitat la oameni, la masini, am intors capul dupa fete. Am vazut chestii pe langa care treceam in fiecare zi fara sa stiu ca exista. Am avut timp sa ma gandesc, sa citesc afise, sa ma uit in vitrine. Am mai dat cateva telefoane. intr-o doara, ca sa intreb lumea “ce mai faci?”. Nici asta nu mai facusem demult.

In fata Palatului Regal, pe gard, expozitie de fotografie Mediafax. Foarte frumoasa. Am stat si m-am uitat indelung la fiecare poza, in timp ce oameni treceau pe langa mine. Cand am ajuns la Universitate, m-au sunat prietenii, cu care am colindat pe la cateva terase si am baut (cam multe beri). Cand am ajuns acasa era noapte tarziu, iar ea dormea. Am adormit si eu, tinand-o ca de obicei in brate.

Inca o ora trece pana cand ajungem sa iesim din Bucuresti. In sfarsit pe autostrada. Pilot automat in functiune. Capul mi-e rezemat de tetiera. Ascult linistit glumele din masina. Intervin si eu din cand in cand. Poate prea rar. Lumea ma intreaba daca-s suparat. Daca dorm. N-ar fi bine sa dorm. Doar ca simt cu placere cum gonesc spre doua zile de nimic de facut. Si imi place sa simt asta indelung si pe indelete, fara graba, ca si cum as fila al doilea din cei patru asi la un joc poker unde celalalt e sigur pe un full de dame cu popi. Intre timp soarele apune si romanii incep sa-si aprinda stopurile si proiectoarele de ceata. Asa-i frumos. Daca ai becuri la masina, e bine sa arda toate. Unul sa nu stea degeaba, ca doar n-am dat banii pe ele ca sa stea stinse. Se termina autostrada si incep cei 60 de km de chin. E jumatatea lui mai, ora 20:30, iar drumul e foarte aglomerat. Nu vreau sa ma gandesc ce va fi la vara. De fapt nu vreau sa ma gandesc la nimic. Asa! Calm! Doar mi-am impus.

Sorin si Irina si-au uitat periutele acasa. Ne oprim la 3 benzinarii. Nu. Iubita mea ma roaga sa-i fac poze, in timp ce asteptam un nou esec in incercarea de rigoare dentara a celor doi uituci. E intuneric.E aproape vara. E frumos. Si ea e frumoasa.

Am ajuns la o pensiune dintre Jupiter si Neptun. E langa padure si departe de mare. E inghesuita intre alte pensiuni. Dar arata bine si in jur e pustiu. Iar noi suntem tare obositi. Ne alegem camerele la care e cel mai greu de ajuns: sus, la mansarda. Ne caram sufland greu bagajele. Iesim apoi si induram cu stoicisim frigul de afara si muzica proasta pret de doua-trei beri. Apoi dormim neintorsi pe un pat tare cu o perna prea subtire.

Dimineata. Afara e soare si frumos. Si vant. Dar nu ne ingrijoram. Mancam bine si mult si mergem pe plaja din Olimp. Oasele protesteaza. Sunt maltrate de rafale de vant. Ne hotaram sa ne indreptam spre Sud. 2 Mai. Nu cred sa am un loc care sa-mi fie mai drag pe lume. Acolo am cele mai frumoase amintiri. Acolo m-am uitat la mare simtind orice, cu intensitate aiurea de adolescent. Acolo, pe plaja aia, am intins si strans corturi pret de multe veri frumoase. Asa ca oridecateori ajung acolo las locul sa ma umple de tot ce are el de oferit pentru mine.

Plaja e goala. Vantul e la fel de rece, dar riscam. Pe nisip parca-i mai bine. Atat de bine incat sub mana mangaietoare a sotiei mele (oare acum 12 ani pe aceeasi plaja m-as fi putut vedea cum sunt acum?) adorm pret de 20 de minute. Suficiente ca sa-mi inroseasca nasul si spatele genunchilor. Mancam la pescarie, acolo in golf. Insa treburile evolueaza. Acum e Sea Temple si are canapele din piele. Incepe sa se lase seara, iar noi ne retragem spre Jupiter. (In timp ce ies din 2 Mai ma gandesc la prieteni cu care demult nu mai am timp sa schimb o vorba) In masina e veselie. Se planuiesc victorii naucitoare la table si se prefigureaza mari moguli imobliari la Monopoly.

Inapoi in Jupiter. Unii dorm. Altii se joaca. Se trezeste Sorin si dupa ce bea prea mult timp dintr-o ceasca de cafea, e de acord sa le deschidem pe primele doua. Berea e buna si rece, pentru m-am imprietenit inca de la pranz cu Adelina si am rugat-o sa puna cateva sticle de Heineken in frigiderul ala bagat in priza. In timp ce Miki si mai apoi Sorin ne falimenteaza pe toti la Monopoly, se lasa din nou seara si deci frigul. Asteptam prea mult timp mancarea. Sotia mea imi spune ca sunt frumusel. Ma bucur foarte tare de complimentul asta. Ne hlizim si facem poze ca sa mai uitam de frig. Vine mancarea. Micii sunt extraordinari. Prea multa salata de varza. Era sa sparg un pahar de bere. Dar l-am salvat. Suna telefonul. Imi ling degetele de mustar si ii raspund lui OLIX. Ahh! Uitasem! Partydul de la KISS FM cu noul Megastar invitat. Vorbesc cu baietii pret de cateva minute. Haiosi ca de obicei.

In camera fetele dormiteaza in timp ce eu il zvant pe Sorin la table. Radem cu totii de idiotii de la OTV care incearca sa ne faca sa credem povestile lor cu adolescenti EMO suicidali. Sotia mea adoarme inaintea mea. Fac din nou prea mult zgomot atunci cand vin si eu la culcare. Ne trezim duminica dimineata, ceva mai tarziu decat ieri.

Bagaje facute in graba, incarcate in masina. Mamaia. Lume multa. Constanteni si ceva turisti. De-asta imi place mie in 2 mai. Pentru ca acolo nu prea se fac poze pentru haifaiv.

Vantul care ia nisipul fin si ti-l vara peste tot cu o tenacitate demna de un scop mai bun ne face sa ne carabanim. Ne mai plimbam, mancam, pierdem vremea. Faleza din Constanta, cu cateva personaje pitoresti.

Sotia mea face poze frumoase. E vesela. Ma uit la ea si sunt tare fericit. Bem o cafea la “On Plonge” unde servirea este demna de cea mai sordida carciuma din cel mai mic oras industrial din Nordul Siberiei. Ne amuzam in loc sa ne enervam. Plecam. Drumul inapoi e linistit si vesel. Imi dau seama, in timp ce ceilalti dorm si se uita pe geam, ca mi-e tare dor sa vorbesc cu ea. Sa vorbesc mult. Ea sta in dreapta si se uita pe geam. Schimbam cateva cuvinte si ne tinem de mana. Data viitoare mergem doar noi doi undeva. E o promisiune pe care mi-o fac doar mie. Ei nu-i spun. Pentru ca cine stie cand ma voi putea tine de cuvant…
Gata! Am ajuns. Acum ea, intelegatoare si inteleapta, isi face de lucru in jurul meu si ma lasa sa scriu si sa raspund la comentarii, pentru ca maine dimineata plec. Gata! Atat am avut liber.

Am vazut o nunta unde mirii erau transportati intr-o limuzina imensa de la Pelicanul. De unde stiu ca era limuzina de la respectiva companie de taximetre? Pentru ca scria mare pe ea. Eu n-as vrea sa ma duca o limuzina pe care sa scrie Pelicanul si tariful la nunta mea. Si asta mi-a adus aminte ca demult voiam sa protestez in legatura cu spiritul publicitar atat de prost inteles de romani. Ahtiati dupa publicitate gratuita, patronii de limuzine, masini de inchiriat etc lipesc stickere pe ele. Ceea ce nu poate decat sa-i supere pe clienti. Imaginati-va un om de afaceri suedez care merge la o intalnire la Marriott si coboara dintr-o masina pe care este lipit un sticker mare cat toata portiera: Rent a Car 07xx xxx xxx? Puteti sa vi-l imaginati? Bravo! Eu nu pot. Si cred ca nici el.

E nemaipomenit sa mergi pe jos. La volan esti atent la ceilalti, la radio, la cd, la telefon. Daca mergi cu cineva cu masina esti atent la conversatie, la felul cum conduce. In autobuz/metrou/troleu/tramvai esti atent la buzunare, la franturile de conversatie din jurul tau. Pe jos insa, esti liber sa te gandesti la ce vrei. Sa te uiti pe indelete la ce vrei, oricand vrei. Imi doresc foarte mult sa pot repeta experienta asta cat mai curand si cat mai des.

Sotia mea lua in deradere ieri initiativa celor de la Porsche Romania de a planta un copac pentru fiecare masina pe care o vand. Eu zic ca, desi din punct de vedere al poluarii o actiune nu o compenseaza pe cealalta, initiativa lor e laudabila. Macar fac ceva. Spun asta pentru ca ieri, mergand pe jos, m-am simtit bine gandindu-ma la picatura de ozon pe care am salvat-o lasandu-mi masina acasa.

Bandidos au vazut clipul si l-au acceptat, cu modificare a trei cadre si doua temeri. Cadrele le-am modificat. Temerile le gasesc destul de nefondate. Una dintre ele este ca se vad cateva reclame si cateva etichete de bautura. In primul rand e bar, e normal sa existe sticle cu bautura acolo. In al doilea rand, videoclipurile straine gem de product placement si nu face nimeni nici un fel de scandal. Au inceput si pe la noi sa apara, unele dintre ele facute chiar rudimentar (vezi Alb-Negru – clipul filmat in Carrefour). Luni sper sa aiba Iustin timp sa-i punem sunetul, astfel incat sa fie gata de difuzare. Am amplificat putin culorile, l-am cachetat, am mai umblat putin si la granulatia imaginii. Una peste alta sunt multumit de cum a iesit. Am invatat multe la filmarea asta. Sper sa am ocazia sa pun in aplicare ce am invatat, pentru ca imi place mult de tot sa fac videoclipuri.

Am facut pasi (unii mai mari si altii mai mici) si la celelalte doua proiecte la care lucrez. De unul dintre ele nu sunt foarte multumit. Nu cred ca poate fi dat la vizionare inca. Sa vedem ce va spune si asociatul meu. Celalalt cred ca ar cam fi gata de definitivat. Insa s-ar putea sa fie si aici nevoie de o refilmare.

Am inceput sa invat cum se fac hartile la meteo si am inceput sa-mi scriu singur textele. Este incredibil cat de usor imi vine sa le citesc acum, pentru ca le inteleg cu mult mai bine. Ar trebui ca fiecare prezentator de meteo sa faca asta, macar o perioada. Cu toate astea, cele doua nopti consecutive pierdute la montaj saptamana trecuta si-au spus cuvantul vineri, cand am dat mai multe balbe si nici nu am fost ok ca energie. Noroc cu Crize (producatorul meu) care era acolo si care reuseste intotdeauna sa ma faca sa ajung la temperatura la care trebuie.

Ieri seara am fost la Arad, la prima editie a zilei uzinei Astra Vagoane. A fost foarte frumos de la locatie (un platou de iarba din strandul Neptun – extraordinara atmosfera acolo), oamenii (putin sceptici si nereceptivi la inceput) si trupe (Anna Lesko si Voltaj).

Aradul ca oras este foarte frumos. Centul cel putin este genial. Am stat la Hotel Continental, care e chiar in langa primarie. Asta a fost prima oara cand am avut cateva orea ca sa ma plimb. Mi-a parut extrem de rau ca n-am avut aparatul la mine ca sa fac cateva poze. Si aseara i-am regretat absenta…

Foarte frumoasa partea asta de tara, cu oameni extrem de civilizati. Stiu ca nu era nevoie sa exprim si eu aceasta parere devenita deja stereotip, insa chiar am simtit nevoia sa spun asta. Si tot la capitolul truisme, din nou afirm cu mare recunostinta ca sunt fanul calatoriilor cu avionul. In numai o ora ai strabatut toata tara si ajungi acolo relaxat si fara nici o urma de oboseala.

Saptamana care vine sunt la meteo pana vineri, sambata seara in Twice. Nu plec nicaieri in weekend, ceea ce ma bucura intr-un fel, ca n-am mai apucat sa-mi vad parintii si socrii de foarte multa vreme. Poate am timp sa ma vad si cu gasca de prieteni din liceu… Dar sa nu visez prea mult, ca cine stie ce mai apare…

Am avut timp de scris azi. S-a vazut?

 Asta e de bine.

Si mi-aduc aminte si de perioada mea de artist, in care mergeam pe jos ca tema de actorie. Ca sa studiez oamenii. E frumos sa mergi pe jos.