Sa incepem cu ce e nou. E vorba despre al doilea an in care sunt la Kiss FM. Orele alea mici de tot la care ma obisnuisem sa ma culc vor deveni, din 13 septembrie, orele alea mici la care ma voi trezi. Din pasare de noapte ma transform in ciripitor de dimineata. Din sfetnic la ceas de seara devin finantator de trafic de capitala. Sunt foarte mandru ca, dupa doar doi ani in radio, mi-am castigat un locsor mititel in cel mai longeviv si de succes matinal din Romania, “Cronica carcotasilor”. Si chiar daca suna fotbalistic rau de tot, jur ca nu citesc din “bloc notes”: privesc acest nou proiect ca pe o adevarata provocare si abia astept sa incep. Regrete pentru FK? Multe… Foarte multe… Dar asa e meseria asta: nedreapta ca o dragoste cu nabadai.

Partydul Kiss FM isi vede mai departe de turneul national. Amicul Olix si cu mine suntem pregatiti sa inghitim mii de kilometri, ca sa ducem spre votare legea distractiei in toate colturile patriei. Asteptam cu nerabdare cluburile noi in care vom face party si vom fi bucurosi sa revenim in cluburile in care ne-am simtit atat de bine si unde ne-am facut prieteni. In fiecare sambata de la ora 00:00 pe Kiss FM.

“Cine stie castiga” si-a inceput deja cel de-al doilea seozn. Am filmat 4 episoade, iar acum, in timp ce scriu postul asta, suntem in drum spre C-ta, ca sa mai filmam un episod. Sper din toata inima sa mearga bine si sezonul asta, pentru ca imi doresc mult ca emisiunea sa continue si intr-un al treilea sezon. Luni de la 19:30, pe Prima TV.

Dupa doua luni de absenta, in care am fost detasat la divizia “Inglorious Clubbers” din Mamaia, m-am intors la meteo, unde ne vom vedea in fiecare seara (aproape) din timpul saptamnii (mai ales).

Ma asteapta asadar o toamna plina, spre care privesc cu incredere si bucurie!

Am mers la niste oameni acasa, am filmat. Desi nu exista miza cu adevarat, iar obiectele pe care aveau sa le castige sau piarda erau asa “doar de joaca”, am vazut in ochii lor bucurie atunci cand stiau raspunsul la intrebare, frustrare atunci cand nu-l stiau. Este un format in care se imbina doua concepte diferite, iar hibrizii sunt deseori un pic periculosi in televiziune,  unde publicul trebuie sa stie exact si sa inteleaga repede la ce se uita, altfel existand riscul sa schimbe canalul.

Acum suntem la jumatatea filmarilor primului sezon. Din punct de vedere audienta, emisiunea nu este ametitor de plina de succes, dar nici in picaj liber. Incet-incet isi formeaza un public al ei. Dar nu despre audienta e vorba in ceea ce ma priveste. Ci despre faptul ca, pentru mine, asta este de departe cea mai mare provocare pe care am intalnit-o pana acum in televiziune. E un proiect care implica foarte multa interactivitate cu tot felul de oameni intalniti la ei acasa sau pe strada. Un episod de 40 si cateva minute se filmeaza in nici mai mult nici mai putin decat 6 ore. Timp in care intri in doua case si opresti pe strada doi oameni.

Emisiunea are un format, dar niciodata nu ai de unde sa stii cum sunt oamenii in a caror casa intri, ce dispozitie au, in ce directie o va apuca discutia cu ei, daca ii voi lasa fericiti sau intristati. Apare deseori emotia din primul moment. Alteori te izbesti de priviri pe care viata le-a tocit pana la indiferenta. Unii rad, altii aleg momentul asta ca se mai impunga putin intre ei. Unii-s mandri sa-ti arate casa in care locuiesc, altii nu stiu cum sa ascunda mai multe.

E adevarat… ca peste tot, si la noi a intervenit rutina. Echipa s-a obisnuit sa intre la oameni necunoscuti in casa si sa se apuce sa intinda cabluri, sa instaleze camere, sa mute “doar putin” mobila din loc. Dar fiecare filmare este atat de… altfel… incat e imposibil sa te plictisesti. Singura curiozitate pe care nu am cum sa mi-o satisfac vreodata este sa aflu ce vorbesc oamenii aia intre ei dupa ce plecam noi…

Maine dimineata devreme plecam spre Ploiesti, unde filmam toata ziua un episod din “Cine stie castiga”. Am emotii mari, nu neaparat legate de filmarea din Ploiesti, cat mai ales de premiera emisiunii, care va fi lunea asta, de la ora 19:30. S-a inscris destul de multa lume din oras, sper sa gasim pe cineva acasa. Totodata sunt curios cam pe unde vom face segmentele filmate pe strada. Care esti, ma, din Ploiesti pe-aci? Ajuta-ne cu niste locuri cu lume multa.

Seara, dupa ce incheiem filmarea, ne imbarcam si pornim spre Targoviste. Noaptea ma asteapta cu o editie speciala a Partydului Kiss FM. Una cu Looooove, ca doar e cea care incepe imediat ce se declara Valentine’s Day. Editia asta mai e speciala si pentru ca este cea in care imi sarbatoresc ziua de nastere. Nu-i ea nici pe 13, nici pe 14, dar e pe-aproape. Si daca tot am ocazia sa-l am pe amicul Olix prin preajma, plus echipa de filmare de la “Cine stie castiga”, avem sedinta plenara aniversara.

Duminica dimineata, desi ne va fi ingrozitor de greu, ne vom trezi destul de devreme, ca sa ne apucam de treaba. Avem de filmat un episod de emisiune in Targoviste. Asadar, si aici, avem nevoie de sugestii. Desi aici ma gandesc ca n-avem cum sa dam gres daca incercam in zona pietonala de pe langa statuia batranului Mircea. Dar, daca mai aveti si alte sugestii, va rog poftiti.

Duminica seara pornim inapoi spre casa, ca doar ne asteapta o noua saptamana. Iar lunea lumea are tampitul obicei sa te ia de fresh. Nu stiu de unde le vin lor niste idei de-astea… Eu insa presimt ca lunea asta telefoanele mele vor sta pe silent, iar eu ma voi gandi, in timp ce ma intorc lenes pe partea cealalta, la toti oamenii care pornesc spre serviciu dimineata. Macar atata consolare sa am si eu. Ca de dupa-amiaza reincepe morisca: meteo – French Kiss.

Ei bine, sinonimul acestui cuvant in 2009 se cheama PUYA. Noul idol. Undeva-n Balcani si Change au rupt cluburile, difuzoarele masinilor, ale merceriilor si castilor de la telefoane, mp 3uri si ipoade. Iar acum, ca sa ne arate ca este un artist care stie cum se gestioneaza chestia asta cu succesul, face un clip care nu se va da niciodata la tv. FINCA E CU PROSTII! Inca o data respect. Pentru ca din cauza clipului, melodia “sus pe bar” va reinvia. Premiera clipului, exclusiv, neamule, pe situl KISS TV!

Club Fusion nu e chiar in Ploiesti, ci intr-o localitate la cativa kilometri de oras. E un club de marime medie, cu o capacitate de cam 800 de oameni. Am ajuns cu destul de mult timp inainte, astfel incat imaginatia mea deja flirta nerusinat cu ideea de a dormi o ora inainte sa incepem. Doar ca Murphy n-a dormit nici de data asta. Desi n-am fost niciodata atat de aproape de Bucuresti, conexiunea noastra cu studioul refuza cu obstinatie sa se realizeze. N-a vrut si pace. Si uite-asa somnul a ramas nedormit, iar stresul se aduna din ce in ce mai mult. Olix era in lumea lui de butoane si bytes, lumea incepuse sa vina in club, iar noi inca nu ajunseseram la hotel. In disperare de cauza l-am lasat pe Olix in club si am dat fuga sa ne cazam. De parca atata asteptase, sa plecam noi de acolo, indaratnica masinarie s-a conectat in cele din urma.

Intors in club (pe care il lasasem cu cativa oameni inauntru) am ramas blocat. Nu lipsisem mai mult de 30 de minute, insa cand m-am intorsl, era deja plin. Venisera si o multime de prieteni de pe twitter, plus DJ Dasser (de asta-vara din Alcatraz), amicul Bek00letz… Ce sa mai, o multime de oameni.

A fost genul de party la care, de la a doua piesa, stii ca va fi iuresh maxim. Publicul foarte dornic de distractie si iubitor de Partyd, o nebunie a fost. Olix in mare forma, DJ Khan (fost rezident in Fusion) si el in super-party mood. Ne-am cam speriat cand pe la 3 si ceva am vazut ca incepe sa se goleasca, insa DJ-ul rezident de acolo ne-a linistit. Asa pleaca lumea. Devreme. Ok. Ne-am conformat cutumei locale si ne-am strans si noi binisor sculele, indreptandu-ne spre hotel pentru putine ore se somn. Putine pentru ca, din cauza mea, a trebuit sa plecam devreme. Meteo.

Vineri – 04.12       Filmare pentru “Stele sub lupa” – Ilinca Vandici (Antena 2, difuzare in 13 decembrie)

Meteo Prima TV

MC la party Alvarion (The Gate – Bucuresti)

Sambata – 05.12   Meteo Prima TV

Partydul Kiss FM On Tour, live din Fusion Club Ploiesti ( cu Olix si DJ Kahn)

Duminica – 06.12 Meteo Prima TV

Luni – Joi -              Meteo Prima TV

(07.12 – 10.12)     French Kiss – Kiss FM

Revin cu detalii despre evenimente pe masura ce ele se desfasoara, ca sa zic asa. Ca tot trag cu un ochi la Realitatea in timp ce scriu postul asta. Deocamdata pot doar sa spun ca am filmat azi-dimineata pentru Antena 2 o emisiune unde m-am simtit minunat alaturi de celelalte invitate. Ilinca Vandici, moderatoarea de la “Stele sub lupa”,  m-a impresionat placut prin coerenta si prezenta de spirit. Ziceam de invitate: Lavinia (ex-Spicy), Ana-Maria Ferentz si Roxana Ionescu. Am ras, am dansat si am vorbit. Eu cel mai mult despre Mara. Ceea ce mi-a facut mare placre, pentru ca as vorbi despre fi-mea fara intrerupere zile intregi.

Mie nu-mi place sa ajung din masina direct la eveniment. Poate ca sunt eu demodat, dar am nevoie de o perioada-tampon in care sa ma ajustez la locul in care am ajuns, sa ma comut de pe drive-mode pe MC-mode. De data asta insa, ca si la Pitesti, n-am avut parte. Dupa ce mi-am lasat toata rabdarea pe ruta Pipera-Militari, ruta pe care l-am recuperat si pe amicul Olix din radio, dupa o autostrada care semana cu Calea Victoriei pe la 8 dimineata, am parcat in fata hotelului si am sarit direct la colegul Emil in masina si ne-am indreptat impreuna spre Filiasi.

Clubul e destul de ok pentru orasul in care se afla. Patronul, cu care ne-am imprieteni asta-vara in Ring (Costinesti), super-baiat de treaba. Lume insa, cam putina. Problema cu cluburile mari este ca ai nevoie de multa lume ca sa poti face cat de cat atmosfera. Un spatiu in care incap 1000 de oameni arata gol cu 200 in el. Iar acei 200 sunt putin pierduti. Prea sunt multe mese goale. Prea e vid si genune in jurul lor. Asa ca nu se misca. Sau o fac timid si fara chef. Cam asta era cazul si aseara. Doar ca, in plus fata de asta, am mai avut o problemuta…

Oamenii aia asteptau ceva de la noi. Sa cantam, sa ne dam de trei ori peste cap, sa… ceva. MC si DJ aveau si ei. Noi eram Partydul. Trebuia sa facem altceva. Si o vreme ne-am uitat unii la altii gales. Olix schimba ritmurile, eu le tot ziceam tot felul… In cele din urma s-au lamurit. Si s-au apucat de treaba. Adica de dans.

Si de-aici s-a dovedit inca o data ca nu exista publicuri care sa nu poata fi miscate. Ci exista entertaineri care renunta prea usor si prea repede. Orice public, chiar si unul captiv, poate fi adus la distractie cu conditia sa fii sincer, sa ai energie si sa vrei cu adevarat sa-i distrezi. Nu e vorba despre o lupta intre tine si ei, in care tu tre’ sa-i misti, iar ei rezista eroic si, desi in sinea lor s-ar distra, se tin batosi. Insa atata vreme cat tu nu-i convingi pe ei ca vrei sa-i distrezi, ei, culmea, nu se vor distra.

Dupa ce ne-am terminat treaba la Jou Jou, am dat o raita prin Craiova, intr-un club al carui nume l-am uitat, unde punea Emil Lassaria. Ca de obicei super-set… Ma rog, ce-am mai prins eu din el… M-am bucurat sa mai schimb cateva cuvinte si cu Dan Ene, prezent si el la fata locului.

Dupa vreo 5 ore de somn catatonic am luat drumul Bucurestiului, unde am tras repede meteo si m-am facut baiat gigea pentru petrecerea privata de la Hilton unde ma aflu acum.

Asta-seara Partydul On Tour live pe Kiss cu Olix, Ovidiu “Who’s Your Daddy” Stanescu si Alice, din club Jou Jou, Filiasi.

Saptamana viitoare, Partydul face iuresh in Club Decadence – Cluj, special guest: DJ Jonnessey.

Cu siguranta ca lucrul cel mai frumos care mi se putea intampla vara asta, ba nu, in viata asta, a fost si este, mai mult in fiecare minut, Mara. Care, cu fiecare zi care trece, se dovedeste a fi un copil minunat, ingrijit de o mama desavarsita. Atunci cand ma priveste in ochi si rade, asa stirba si cu ochii curati, lumea devine toata doar zambetul ei. Cand ma intorc tarziu in noapte acasa si ma opresc langa patutul ei, vazand-o dormind, adanc sau agitat, ma opresc intotdeauna pentru cateva minute. Ora, lumina difuza din camera, copilul dormind liber de orice grija, ma fac sa ma gandesc la ce o va astepta. La ce viata va avea…

Toamna se anunta saraca din punct de vedere televiziune pentru mine. Back to basics cum ar veni… “Vedete-n figuri” nu se reia in aceasta toamna. Asta e sigur. Imi pare rau. Mi-a placut mult proiectul si chiar am crezut in el. Mai ales ca, in cele 20 de episoade pe care le-a avut primul sezon, n-a dezamagit ca rating. Dar… ata ete. Nu-i un capat de lume. Nici alt proiect de tv nu mi se arata pentru toamna asta. Mai vedem in iarna.

In 7 septembrie reincepe French Kiss. Asta-i vestea cea mare. Mi-era tare dor de emisiunea asta. Ne-am pregatit cu noutati. Din care cea mai mare si mai mare este… Da’ nu va spun inca nimc. Ca mai avem niste mici detalii de reglat la ea. Intre timp, va las pe voi sa va dati cu presupusul. Oare ce? Oare ce?

Se anunta si destul de multe evenimente pentru toamna asta. Inca nu toate confirmate, insa sper ca in cateva zile sa pot reveni si cu un calendar al celor pe care le am deja semnate pentru lunile septembrie si octombrie.

Ca noutate, anul asta m-am hotarat sa prezint din nou baluri de boboci. Asta, evident, daca mi se va oferi ocazia asta. Am facut cativa ani pauza si parca acum mi-e dor din nou…

Voi ce mai faceti?

Ce s-a mai intamplat intre timp…

Mara e o fiinta minunata de aproape 5 kg si 60 de cm fara vreo cativa. E vesela, curioasa, ochioasa, fermecatoare, hotarata, vorbareata, desteapta si as putea continua epitetele astea la nesfarsit. Desi stau foarte putin timp pe acasa, orele pe care le petrec cu fi-mea nu se compara cu nimic. Trec in zbor de parca ar fi secunde. Uit de oboseala si de tot. Promit sa revin cu un set de poze cat de curand. Pana atunci le aveti pe cele de pe blogu’ lu’ ma-sa! Care este o adevarata mama-eroina.

Viata mea in momentul de fata este o naveta intre mare si Bucuresti. Am incheiat un tur de forta de 2 saptamani, in care zilnic am facut emisie pe plaja din Neptun de la ora 10:00 pana la ora 19:00. Apoi, dupa un dus, papa frugal si o juma de ora de somn agitat, MC la Alcatraz. Aici am avut ocazia sa cunosc o multime de oameni foarte misto si sa lucrez cu Emil Lassaria, DJ Sava & Raluk, DJ Rynno, Chris Mayer. Plus un concert Parazitii care a iesit bestial! Sa nu-l uitam nici pe marele (la propriu) DJ Dasser, rezidentul din Alcatraz, al carui nume a cunoscut o migratie semantica prin derivare intru DJ Grasser si, mai apoi, de cand s-a mutat la subsol, DJ Igrasser…

In fiecare sambata apuc drumul Costinestiului si, din Ring, transmit, de obicei impreuna cu Olix, Partydul Kiss FM. Si cu echipa de aici ma inteleg bine: Geo Da Silva, DJ Jungle, DJ Big Ice, DJ Z, DJ Bazook… Da’ parca e totusi cam mare pentru 2009 discoteca asta. Am mai vorbit despre asta si intr-un post anterior. E drept ca atunci ma cam luasem de echipa de entertaineri, insa aia s-a schimbat intre timp.

Atunci cand ajung in Bucuresti, meteo, pentru ca saraca Lili, colega mea, a bagat ca berila in timp ce eu eram la mare. Plus animatie pe Kiss FM national, acum ca foarte multi DJ sunt in vacanta sau la mare. Vara asta este pentru prima data cand am facut animatie pura (eu pana acum, pe radio, mai facand un matinal de vacanta – “Desteapta-te, romane! Acum ori niciodata!” – si French Kiss). Imi place foarte mult. Mi s-ar parea foarte tare sa ajung sa fac si asta. Desi n-as renunta la FK pentru nimic in lume… Complicata treaba. Si mare dreptate a avut cine mi-a zis, acum vreun an si ceva: ai grija! Radioul e boala grea! Odata ce te-ai imbolnavit… nu prea mai ai scapare.

Vara asta, carevasazica, este chiar plina si extrem de frumoasa! Despre toamna, singurul lucru pe care il stiu cu siguranta este ca din septembrie reincepem French Kiss. Si ca voi continua la meteo. Despre “Vedete-n figuri” inca nu se stie nimic, ceea ce nu prea e de bine, dar sa vedem. Alte planuri in momentul de fata n-am. Dar imediat ce aflu, promit sa va zic.

B’estfest pentru mine a insemnat o nebunie. Nu ca n-as mai fi trait in ritm alert la viata mea, insa zilele astea au fost un super “shprint”. Am facut live-uri pe Kiss FM, pe Prima TV, pe Kiss TV. Noroc ca nu mai avem si alte posturi de tv in grup, ca imi gaseau ei ceva de bodoganit si pe-acolo. N-o sa ma ascund sub naftalina falsei modestii: a crescut inima in mine ca am avut atata treaba legata, in sfarsit, de muzica. Ca io cu asta am inceput in televiziune, pe vremea cand aveam parul lung (apoi rosu), eram un copil cam arogant si prezentam fara sa stiu nasterea showbizului mioritic. Mie asta-mi place. Da’ parca te intreaba cineva vreodata? Nu te-ntreaba. Si uite-asa faci meteo.

Valeu, ca ma iau frustrarile taman acuma, cand mi-e mai bine. Sa revenim. Pe langa faptul ca am muncit pe branci, am avut marea bucurie sa lucrez cu oameni foarte multi. E foarte tare sa vezi cum, in conditii de stres, de live, de ore multe de munca si de somn mai deloc, oamenii se transforma si se impart clar in doua categorii: aia care devin isterici, neprofesionisti, je m’en fiche de tout, mi-e somn si n-am chef, la dracu’ cu voi toti; si aia care, cu ochi infundati in orbite, cu vocea demult apusa intru raguseala, spectral de palizi, continua sa lupte pe baricade pana cand e nevoie. Nu cred sa existe, pentru vreo organizatie de orice fel, un teambuilding mai eficace decat hei-rup-ul sau situatiile de criza. Astea te-nvata multe despre multi.

In primu’ rand respect pentru colega Oana Radu, care a facut trecerea de la radio la tv (live) atat de repede si de bine, ca eu cred ca nici ea nu si-a dat seama in ce s-a bagat. Bravos, mai fato! Tare bine m-am simtit sa lucrez cu tine, din nou!

Referitor la insusi Maria Sa festivalul, iaca in sfarsit si niste concluzii bazate pe trairi rumegate si filtrate catre coerenta. In primul rand mi s-a parut inca un eveniment foarte bine organizat. Evident ca vanatorii gaurilor din cascaval au gasit material de tocat marunt, insa asa cum zicea si Becul intr-un comm, s-a intrat repede, nu s-a stat la coada la wc si la bere, s-a iesit ordonat, s-a auzit bine. Hai c-a fost ok. Hartisti:

Moby – wow de 1000 de ori. Si nu neaparat pentru virtuozitatea lui ca instrumentist, ca n-a aratat mare lucru. Ci pentru muzicienii pe care i-a adus impreuna pe scena. Trupa de pe spate era parca de pe alta planeta, ca sa nu mai vorbim de solista care parea din alta galaxie. Stiam piesele, ca toata lumea de altfel. Clar, Moby e genialoid in acceptiunea europeana a termenului, ca americanii nu dau doi bani pe el. Insa cantarea pe care am vazut-o a fost lectie de muzica. Muzicienii lui sunt in stare sa cante orice stil perfect. Asta nu-i un lucru usor deloc.

Santana – eram cu inima stransa, dat fiind faptul ca Santana aparea pe scena dupa un eveniment foarte trist petrecut in viata lui. Ma asteptam la o cantare dreapta si corecta… si atat! Ca doar de unde sa mai aiba si chef. Asa a si inceput. Piesele curgeau cumintele si perfecte unele dupa altele. Pana la un moment dat, cand, timid, tinand ochii mai mult inchisi, mosul a inceput sa vorbeasca. A zis buna seara, de dragoste, de armonie, de pace, l-a facut muci pe Bush, ne-a laudat pe noi, toate intr-un singur speech. Romanii, care de-abia asteptau sa-l vada facand si altceva in afara de chitara, s-au isterizat adecvat. Si uite-asa Carlos a facut clic-clac si din indifierent s-a transformat intr-un artist cu mare chef de cantare. A cantat, a dansat, a antrenat publicul. In cele din urma, cei de la Emagic s-au vazut nevoiti sa-l ia aproape cu forta de pe scena, ca doar de-abia o patisera cu nu stiu ce deputata extrem de dotata la tartacuta, care amendase festivalul pentru ca depasise timpul alocat cu 11 minute.

Manowar – bai nene, hai sa ne-ntelegem. Daca Manowar ar avea o instalatie care sa poata sa adune la un loc toti watii din lume si sa-i asmuta in urechile noastre, ei tot ar vrea sa dea putin mai tare. Ca asa sunt ei: blow your speakers with rock n’ roll. Si asta nu e ceva de rau. Doar ca, odata cu “ze speakers” mai blow si cate altceva de prin zona, gen: generator, instalatie de sunet. Mie unuia nu mi s-a parut ca asta ar fi prima oara cand li se intampla sa pice sunetul cat sunt ei pe scena. Eric Adams nu mai suna el chiar cum suna in junete, dar inca o mai duce. Trupa a aratat insa ca stie sa faca show. Faza cu chitara si cu bulgaroaicele de pe scena (chiar daca poate ca a fost putin cam lunga) a fost atat de tipica Manowar si a imbinat atat de bine regia cu anarhia momentului, incat chiar ca a isterizat publicul. Si nu vorbesc aici despre marea de pletosi in tricouri negre, ci despre colegi de-ai mei care numai metalisti nu erau, dar care au dat cu clopul de pamant la show-ul Manowar.

Oameni cu care m-am bucurat sa lucrez/sa-i cunosc: Oana Radu, Serban Huidu, Alice, Dan Marcu, Unguru’ Bulan, Ovidiu “Who’s Your Daddy”, Raluca, Mihaela, Corina, Andreea Andrei, Pustiu, Baneasa, Dan Badea, Mircea Dumitrescu, Mihai Popoiag; Alex Revenco, Berti Barbera, Grimus, The MOOoD, Trooper, Mihai (Bere Gratis), Liana Stanciu, Deep Central, Laura Coroianu, Dragos Chiscoci, Orbital, Looptroop Rockers… si probabil ca multi, multi altii de care am uitat.

Eu mai vreau B’estfest. Cat mai repede. Si sa fie si mai lung. Ca eu m-am distrat la maxim. Deci da! MAI VREAU!