“/ 2” pentru că, din păcate, n-am putut rămâne și pentru cea de-a doua zi de conferință în Sibiu, deși tare mi-aș mai fi dorit. Da’ n-ai ce să faci atunci când te cheamă datoria. Adică ai. Să te supui.

Să începem cu felicitările. Codruța, deși n-am apucat să ne cunoaștem niciodată personal, nici măcar de data asta, aș vrea să te felicit pentru inițiativa ta. E mare nevoie de astfel de evenimente în industria noastră, iar tema festivalurilor este una atât de actuală, încât chiar meriți toate laudele din lume. Și mai meriți aplauze pentru încă o inițiativă reușită: cea de a aduna toți (mă rog, cât mai mulți) organizatori de festivaluri într-o asociație care să le reprezinte interesele. Sper din toată inima că exemplul tău va fi urmat și de alți jucători din piață gen artiști, manageri, impresari etc.

EEMC a început cu vreo 30 de minute întârziere, cu două speechuri scurte de bun-venit din partea Codruței Vulcu, Director General, ARTmania / Președinte AROC și a lui  Guido Janssens Managing Partner, Emagic / Director Executiv, AROC. Imediat după s-a intrat într-o discuție extrem de interesantă pe tema “Multiculturalism versus naționalism, unitate versus izolare”. Recunosc că nu mă așteptam ca o temă atât de mare să reușească să se încadreze în limita timpului acordat, mai ales că erau și o droaie de invitați pe scenă. Moderatorii au fost Lucian Mândruță și Gordon Masson, Jurnalist, Redactor șef IQ Magazine, UK. Gordon a fost la înălțime: plin de umor, cu întrebări foarte clar țintite, a reușit să ducă discuția prin cam toate punctele pe care ar fi trebui să le atingă.

M-a impesionat ideea conceptului “Take a Stand” explicată cu multă patimă de Fruzsina Szép, Director Festival, Lollapalooza – Berlin. Conceptul ăsta, care se vrea adoptat de cât mai multe festivaluri europene, e un fel de îndemn la deșteptarea oamenilor din amorțeala care pare că i-a cuprins și care îi face să nu se mai implice aproape deloc în viața “cetății”, adică a orașului sau țării în care trăiesc. De fapt, ca să fiu sincer până la capăt, m-a impresionat Fruzsina. De oameni cu suflet ca al ei are nevoie industria muzicală, pentru că, în cazul ei pare limpede faptul că tot ce face pe lumea asta se întâmplă datorită iubirii ei pentru muzică. Temperamentul ei vulcanic a fost ajutat de calmul cerebral al lui Christof Huber, Președinte Yourope și Directorul Festivalului OpenAir St.Galen din Elveția. La acest panel au mai participat Guido, care a reușit să aducă în discuție și specificul românesc al problemei dezbătute, și Cristian Radu, Director Executiv, Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, care a ridicat mult nivelul discuției prin comentariile de-a dreptul filosofice pe care le-a făcut.

Lucrul care mi s-a întipărit pe creier din partea asta de EEMC a fost lupta pe care Fruzsina și alți câțiva o duc cu forurile europene pentru a implementa un program unitar de festivaluri în toată Uniunea Europeană. O luptă care durează de mai bine de 12 ani, în care au fost de mai multe ori aproape de a reuși, dar care încă nu are vreun deznodământ palpabil. 12 (doișpe!) ani! Păi înseamnă că și la Bruxelles e la fel de Kafka treaba ca în București! Și încă o chestie: oare există vreunul de la noi din industrie care să fie în stare să se ia la trântă cu morile de vânt ale birocrației timp de 12 ani? Cred că unul din cele mai mari defecte pe care le purtăm noi, românii, este faptul că renunțăm mult prea ușor.

De la o temă atât de generală, am trecut direct la finanțe. Dr. Dick Molenaar, Managing Director – All Arts, e un olandez simpatic care ne-a rupt mintea pe genunchi cu dubla-impozitare a artiștilor internaționali, diverse cote de TVA, praguri de impozit și alte chichițe financiare pe care gloablizarea le-a pus de câțiva ani în prim-plan. O discuție aproape inginerească, cu unul din puținii vorbitori de la EEMC care chiar părea încântat să fie întrerupt de întrebări din partea publicului.

E, și-apoi am comis-o. A fost pauză de masă, spre care am plecat în gașcă. Și, din poveste în poveste, din hăhăială în hăhăială, am ratat următorul panel. Când ne întorceam, în sfârșit, spre sala Thalia, am dat nas în nas cu Pandutzu, care a avut grijă să învârtă cuțitul în rănile noastre vinovate spunându-ne că am ratat cea mai mișto discuție. Da’ asta e! Am chiulit, rușine să ne fie.

Am intrat la discuția despre situațiile de criză în festivaluri. În criză era să intru eu, când am văzut ce om mișto și plin de informații pare să fie Chris Kemp, Mind Over Matter, specialist în crisis management și în psihologia mulțimilor. El a fost unul din principalii vorbitori al panelului pe care îl ratasem. Dar a zis câteva chestii mișto și la partea pe care am prins-o eu. Una a fost studiul conform căruia, în momentul în care izbucnește un incendiu în timpul unui eveniment, doar 25% din public se va îndrepta direct spre ieșiri. 50% din oameni vor rămâne pe loc pentru a nu-și pierde locurile, iar 25% dintre ei chiar se vor apropia de flăcări pentru a vedea mai bine ce se întâmplă. La discuție a mai participat și Thomas Zsifkovits, Co-proprietar, Barracuda Music, care a dat și el câteva exemple de situații de criză prin care a trecut și din care aveai ce învăța. Codruța a fost din nou pe scenă, reprezentând partea românească, în timp ce domnul Colonel Laurențiu Cosmin Bâlcu, Inspector sef la ISU Sibiu, a încercat să susțină punctul de vedere al autorităților. Spun că a încercat, pentru că, din păcate, domnul colonel părea mult mai interesat să facă o impresie bună celor doi invitați străini de pe scenă decât să lămurească problemele plătitorilor de bilete din public. Și, tot din păcate, Florin Ghioca (Adevărul), care a moderat acest panel, l-a lăsat pe nenea de la ISU să fie politician în răspunsuri și aproape că s-a supărat pe mine când am “îndrăznit” să vreau să pun o întrebare la obiect în timpul discuției.

Cea mai interesantă discuție a fost ultima la care am asistat la EEMC. Și, din păcate, a fost singura care a avut de suferit din pricina întârzierilor, organizatorii tăind macaroana vorbitorilor pentru niște minute în minus care proveneau din alte întârzieri. Nici măcar protestele noastre, ale celor din sală, nu i-au clintit pe organizatori din hotărârea lor. Discuția a fost foarte la obiect, pe tema taxelor, impozitelor, actelor cu care se întâlnește un organizator de festival sau de evenimente, plus o parte de drepturi de autor. Au vorbit: Flavius Florea, Avocat Senior la biroul de avocatură Grigorescu Ștefănică, Laurențiu Oprea, specialist în drepturi de autor la TVR și o doamnă extrem de simpatică de la ANAF Sibiu, al cărei nume nu l-am reținut și nici nu apare pe site-ul conferinței. Da’ simpatică jur că e. Cu umor și bună-voință ne-a explicat pe îndelete orice am întrebat. A fost cea mai vie parte de la EEMC, cu Guido Janssens și Cristi Ochiu în public, care au animat imediat discuția. S-a discutat cu umor amar despre cât de interpretabile sunt legile în domeniul ăsta și doar cu amar atunci când Laurențiu, care a lucrat și la O.R.D.A., spunea că nu a existat nicio organizație reprezentativă care să poată fi chemată la consultări atunci când s-a stabilit cadrul legal general al drepturilor de autor. Din păcate nici azi nu există.

Dacă ar fi să fiu cârcotaș, atunci aș spune că EEMC putea fi un pic mai bine organizată. Deși în program scria că înregistrarea participanților începe la ora 9, la 9:30, când am ajuns eu, nu era nimeni din partea organizatorilor. Participanții nu au primit badge-uri, ceea ce a redus semnificativ șansele de networking. Iar instalația de sunet din sala mare, acolo unde au avut loc panelurile cu mulți vorbitori, a fost sub orice critică, lucru cel puțin dubios la o conferință despre industria muzicală.

Dar important e un singur lucru. Că se întâmplă astfel de evenimente, în sfârșit!

Goto Top