Muzica a adus un plus de 5 miliarde de euro economiei britanice

Variantele audio ale artiolului ăstuia le găsiți, după gust, pe YouTube sau pe SoundCloud. Dacă preferați podcast de iTunes pe platouaș, avem și de-ăsta. Pentru ascultat în timp ce faceți altceva, dați cu subscribe, vă rog. Că e mokka și promit eu că nu doare.

Cine a fost capabil să măsoare treaba asta de v-am zis eu despre ea în titlu? Păi, o entitate dubioasă, care la noi în patrie nu se va întâlni curând. Da’ la ei, la engleji, ea există de ceva vreme deja. UK Music îi zice ei și este un fel de asociație finanțată de întreaga industrie muzicală britanică: muzica înregistrată, publishing și muzica live. Deci toți au pus bănuțu’ ca să existe cineva pe lumea asta care să le reprezinte interesele, să facă lobby pe lângă ăi de fac legile, să facă studii și alte câte și mai câte daraveri din astea. La noi? Hă, hăăăă! Vorba cântecului: „Peste ani și ani…”

Mă rog. Să (ne) revenim. Deci UK Music ăsta publică din când în când un raport care se numește „Measuring Music”. Scopul lui este de a cuantifica într-un mod cât mai exact contribuția pe care o are industria muzicală britanică la economia țării. În mod excepțional, anul ăsta raportul include și câteva date despre felul în care breasla privește Brexitul.

Dacă e să o luăm așa, la modul en gros, UK Music susține că industria muzicală și-a crescut contribuția la economia britanică în 2016 cu 6%, astfel încât valoarea brută adăugată este de 4,4 miliarde de lire sterline (aproape 5 miliarde de euro). Iar de acum înainte am să convertesc toate sumele în euro, că suntem mai obișnuiți cu ei, chiar dacă nu în halul ăsta de mulți. Din tot bănetul, cam 1 miliard și un sfert a fost generat de sectorul drepturilor de autor, împărțit după cum urmează: 723 de milioane din înregistrări și 535 din compoziții. Live-ul a produs 1,13 miliarde (cam cât bugetele adunate într-un secol de zile românești de oraș). Cu toate astea, creatorii de muzică – artiștii, muzicienii, compozitorii și textierii – sunt cei care aduc, toți împreună, cea mai mare contribuție la economie: 2,26 miliarde de euro.

Evident că industria muzicală britanică beneficiază de reluarea creșterii globale a muzicii înregistrate datorată streamingului. Cu toate astea, conform UK Music, publishingul și live-ul au avut creșteri mai mari: muzica înregistrată 5%, în timp ce publishingul se laudă cu 15%, iar live-ul 14%. Cu toate astea, atunci când își comenta propriul raport, șefu’ ăl mare de la UK Music, Michael Dugher și-a calibrat tirul cuvântării asupra unui subiect tare fierbinte pentru industrie: problema valorii muzicii, pe care o diminuează nemernicii ăia de la YouTube. Treabă un pic ciudată, mai ales când ar fi atâtea alte subiecte șmechere pentru care soluțiile ar fi mai ușor de găsit. De exemplu intermediarii de ticketing. Sau problema cu venues-urile alea mici. Bine, problema asta există la ei. La noi e mai simplu: venues? N-avem.

Dugher: „Cifrele principale în raportul ‘Measuring Music’ de anul ăsta sunt, fără îndoială, vești excelente. Numărul de joburi noi din Marea Britanie a crescut mai rapid decât restul pieței de muncă, iar exporturile noastre s-au mărit considerabil. Industria muzicală arată mai bine decât a arătat de mulți ani încoace.”

Daaar să nu-l uităm pe „dar”.

Adică tot Dugher: „Dar trebuie să ne ocupăm rapid de problema diferenței de valoare de pe noile și atât de folositoarele platforme pe care mulți oameni le folosesc acum ca să asculte muzică. Spre deosebire de serviciile care funcționează pe bază de abonament, aceste platforme nu oferă aproape niciun fel de recompensă creatorilor și investitorilor din industria muzicală, iar muzica reprezintă principalul lor motor de trafic. Prea des ne întâlnim cu un adevărat cult al negării din partea marilor firme de tech. Felul în care oamenii ascultă muzică s-ar putea să fie în schimbare, dar anumite responsabilități fundamentale trebuie să continue să existe. E timpul ca această călătorie gratuită a lor să ia sfârșit”.

În ceea ce privește studiul asupra Brexitului, Music Makers a aflat că doar 2% din comunitatea industriei muzicale se aștepta ca ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană să aibă un impact pozitiv asupra afacerilor. Birocrație sporită pentru turneele europene, noi taxe pe merch și discuri fabricate pe continent și faptul ca firmele de tech au un lobby mai eficient la Londra decât la Bruxelles, cam astea ar fi principalele griji ale creatorilor de muzică.

Întrebați ce impact va avea Brexitul asupra muncii lor, 50% au spus că el va fi negativ, 20% nu se așteptau la vreun impact, în timp ce 28% au dat răspunsul corect: „nu știu”.

Sigur că toate cifrele astea pot fi un desert gustos pentru fanii de statistici. Însă ce încerc eu să arăt prin articolul de față e unde sunt ei față de noi. Ei nu numai că se întreabă unii pe alții ce-i doare, ci și lucrează împreună să-și aline durerile comune. La noi în patrie treaba-i altfel. Cum aflăm că pe vreun coleg de breaslă îl doare ceva, cum nu știm cum să ne-mpiedicăm mai din întâmplare ca să ne-nfigem deștu’ fix în rana omului. Și dacă nu nimerim rana, poate găsim un loc moale de-nvinețit. Ceva să placă la toată lumea și să atragă și alți șacali.

Deci, da! Mai e muuuult până departe!

Sursa: Complete Music Update