Nici nu stiu cu ce sa incep. In primul rand mi-a placut foarte mult ca am lucrat din nou cu baietii de la Omnitech, din Sibiu, cu care ma inteleg atat de foarte bine!!! Sunt cu totii profesionisti, neblazati, veseli. Asta pe langa faptul ca au si cea mai performanta instalatie de sunet din tara (din punct de vedere calitativ). Ionut (care se pricepe la orice si cu care ma inteleg incredibil de bine), Artur (cel mai gurmand si mofturos om pe care il cunosc, sahist si sunetist, dar si apropitar de scena de calitate superioara), Lucian (aka. Kaki sau omul pe care il suna Dumnezeu), Didi (cel calm si linistit) si Tapiru cel  cu totii sunt bestiali si mai presus de toate, foarte ROCK! Dar care om de sunet adevarat nu-i?

Scena a fost aceeasi din punct de vedere sunet pe fata. Diferenta a facut-o insa ce s-a intamplat pe scena, unde artistii au avut conditii care pot rivaliza cu tot ce se intampla in alte tari. O alta diferenta au fost visuals-urile si cele 3 ecrane LED. A aratat foarte bine. O adevarata placere sa fii pe scena aia.

SI publicul a fost foarte misto. Cooperant, rabdator atunci cand a fost cazul, dornic de distractie. Si a venit in numar foarte, foarte mare.

Line up pe zile: Vineri – Trooper, Wassabi, Cargo, Fly Project, Vama, Hermes House Band (Olanda); Sambata – Diana & Grafik, Animal X, Vank, Taxi, Hi-Q, Zdob si Zdub; Duminica – Smiley, Loredana, Rafaga.

Trooper (care au cantat la ei acasa), Cargo, Vama, Zdob si Zdub, ca de obicei foarte buni. Raman fanul lor. Trupe bune de live, rock, exact ce trebuie. Foarte buni si Hi-Q, care au acum un band foarte bun in spate. Foarte bun si foarte rock, iar asta se mai simte din cand in cand. Ceea ce nu e deloc rau.

Surprizele in ceea ce ma priveste au fost, in ordinea aparitiei: Hermes House Band, care atunci cand au aparut in spatele scenei aratau ca niste domni respectabili, dar putiniti trecuti. De incercam sa scotocesc prin minte si sa-mi aduc aminte de cand exista si pana cand. Insa atunci cand s-au suit pe scena au facut un show extraordinar, in care au stiut perfect sa imbine piesele, sa relationeze cu publicul, sa tot! Diana & Grafik – o trupa foarte ok, poate nu neaparat pentru evenimente mari, dat fiind faptul ca sunt o trupa de cover-uri (cel putin deocamdata), insa pentru cluburi si petreceri de firma mi se par foarte buni. Diana are voce si nu pot decat sa ma bucur pentru faptul ca ii place sa cante rock. Animal X – care canta rock. Baietii au o super-atitudine pe scena, respira a muzica de afara, se misca, sar, fac ca toti dracii. E clar ca le folosesc foarte mult anii de show-uri pe care ii au, iar stilul cel nou le vine manusa. Problema este insa ca nu isi au inca un public. Cei care ii stiu dinainte nu prea pot inghiti noul lor stil, iar cei din “bransa” probabil ca nu prea inteleg cum de. Basca faptul ca Animal X e aproape ne-comercial pentru Romania. Insa pe scena au fost foarte buni. A fost prima oara cand l-am auzit pe Smiley cantand cu trupa. Fratilor, stiam ca are voce, stiam ca are cultura muzicala, stiam! Insa Smiley a cantat rock, jazz, blues, cu o placere maxima.

Rafaga nu pot spune ca este una din trupele mele preferate. Asta pentru ca, pana ieri, nu ii auzisem decat la radio. Ei bine, oamenii au venit si au cantat intr-un mare fel. Au sustinut un recital de aproale 90 de minute. Glumeam cu cativa prieteni zicand ca probabil vom avea parte de un recital in care o sa auzim o singura piesa, ca toate parca suna la fel. NU! Rafaga au cantat, au dansat, au frant inimi. Iar RAFAGA are un chitarist care e si el cat se poate de rock. A tras toata formatia dupa el intr-un solo de chitara in care, daca te intorceai cu spatele la scena, puteai sa juri pe scena sunt pletosi in tricouri negre, nu argentinieni spilcuiti in costume de ginerica.

Ideea este ca se pare ca si la noi in tara artistii (aia care pot) au inteles ca una e muzica de pe album sau aia care se da pe radio si altul e show-ul de pe scena unde, ca sa ai smanes si sa faci lumea sa sara ai nevoie de instrumente bagate in priza si de niste oameni priceputi care sa le manuiasca. Cu cat mai multi, cu atat mai bine. Prevad o noua curatare a industriei muzicale romanesti, dupa cea pe care a adus-o desfiintarea TV Klumea. Sigur ca e nevoie si de trupe care sa cante la zilele nu stiu carei comune… sau la vreo inaugurare de pensiune de o margareta si-un ciulin… dar artistii adevarati tre’ sa CANTE!

Cazarea a fost la Hotelul Marion/Padurea Rotunda, ceea ce a fost o adevarata binefacere. Hotelul este undeva sus, pierdut printre copaci. N-am stat sa analizez daca padurea e intr-adevar rotunda, insa camerele sunt curate, spatioase si ok. Iar dimineata de a doua zi, cu ciripit de pasarele si un mic-dejun copios a fost o adevarata desfatare.

Evenimentul a fost pe locul unde urmeaza sa se construiasca primul ansamblu rezidential din Reghin. Adica o fosta fabrica de-a lui Ceasca, pe care noii proprietari tocmai au ras-o de pe fata pamantului. Si inainte sa se apuce de contruit, s-au gandit oamenii astia sa faca un concert. Partea buna este ca pentru scena i-au ales pe baietii de la Omnitech din Sibiu, care au o super instalatie Adamson, care suna intr-un mare fel. Asta pe langa faptul ca ei sunt niste oameni extraordinar de de treaba cu care ma bucur sa ma intalnesc la fiecare eveniment la care nimerim impreuna.

Line-up de trupe chiar impresionant, mai ales pentru un oras atat de mic: Celia, 3 Sud-Est, Vita de Vie, Holograf, Cargo. Evenimentul a iesit foarte bine. Lume multa, care a stat pana tarziu in noapte (recitalul Cargo s-a incheiat la 1:30 A.M.) Mi-a facut mare placere sa ma intalnesc cu Adi Despot si cu Adi Igrisan, cu care nu ma mai vazusem de la Megastar. Dar si mai mare placere mi-a facut sa ii vad pe scena, pe fiecare alaturi de trupa lui.

A doua zi tot drumul de la Reghin la Bucuresti l-am petrecut ascultand RRA. Am mai povestit despre cum e sa mergi cu RRA la drum lung. Insa de data asta am avut mare noroc. Invitat a fost Grigore Lese, de care am auzit prima data de la Sistem. Are cateva piese pe albumul Sistempo, care mie imi plac foarte mult. Insa felul intransigent in care dl. Lese priveste folclorul, explicatiile uimitoare de simboluri si datini traditionale si piesele de folclor atat de rar intalnite m-au facut sa mi se para ca drumul a trecut repede ca un vis.

Practic direct de pe drum, cu o mica escala la ziua soacra-mii (unde am reprezentat familia, deoarece calatoarea mea sotie era in Italia) si un dus pe FWD am ajuns la Partydul Kiss FM. Aici, impreuna cu OLIX, m-am simtit extraordinar de bine. Ne-am distrat, am vorbit cu tot felul de oameni la telefon, am raspuns la foarte multe mesaje, ne-au vizitat Florin (Hi-Q) si o mireasa – fara nici o legatura intre ei, iar dupa am dat o raita prin cateva cluburi/terase din Bucuresti. Da, era lumina afara cand am ajuns in sfarsit acasa. Dar a fost o sambata seara bestiala!!!

Iar pentru aceia din voi care asculta Cargo de fel… Ei bine, pregatiti-va ca maine sa aveti o supriza.