Dupa Paul Roberts, cartea asta a venit exact ca o bere dupa o zi caniculara. Adica am citit-o pe nerasuflate. Marquez exceleaza la a face cuvintele sa construiasca o anumita atmosfera. Subiectul pare sa plaeasca putin in fata piesajului. Actiunea pare sa aiba drept scop primordial dezvelirea unui tablou cat mai mare, nu desfasurarea propriu-zisa [...]

Pentru cei care isi obosesc de obicei ochii cu blogul meu nu e nicio noutate ca sunt mare fan Salman Rushdie. Pentru neofiti, tocmai m-am folosit de un ieftin tertip pentru a le strecura in constiinta bucatica asta de informatie. Nu mai stiu exact cate carti am citit de el. Sigur nu toate. Sa tot [...]

Asta e a doua carte de Kundera pe care am cumparat-o in timp ce vorbeam cu Zoli la telefon. Deci singurele criterii care au functionat la alegerea cartii au fost autorul si coperta. Obisnuit cu titlurile de un cuvant ale lui Kundera, nu mi-am imaginat nicio clipa ca am cumparat un eseu si nu un [...]

Sa ne-ntelegem. E o carte pe care am terminat-o exact inainte sa inceapa iuresul ultimelor zile. Dar, evident, n-am avut timp sa scriu despre ea. Cartea asta are oricum intarzierea adanc amprentata in destinul ei. Ana Calin mi-a zis de ea atunci cand a citit un post mai vechi de-al meu despre o alta carte. [...]

Ce tare ca am terminat cartea asta azi-noapte, cand deja era trecut de 00:00 si scriu despre ea azi, luni 13… Atunci cand ma pomenesc cu o carte pe care nu am cumparat-o eu sau nu stiu de la cine o am, sunt sigur ca a ajuns la mine pusa bine, intr-o sacosica, impreuna cu [...]

La un moment dat, intr-un post despre o carte de Murakami pe care o citisem, cineva mi-a lasat un comment referitor la cartea asta. A fost singura recomandare pe care cineva mi-a facut-o vreodata despre o carte de-a lui si de-aia am tinut-o minte probabil. Astfel incat, atunci cand, la vreo cateva luni dupa aia, [...]

In afara de ce era de citit in liceu (“Maytreyi” si “La tiganci”), l-am descoperit (foarte, prea?) tarziu pe Eliade. Cred ca de vreun an sau doi. Nu sunt deloc initiat in tainele artei oculte orientale si nici cu simbolistica personala a lui Eliade. De-abia daca mai recunosc cate un motiv – doua pe ici-colo. [...]

E clar ca mi s-a mai eliberat programul. Citesc din nou. Obsesia mea pentru Llosa continua. Desi putin infricosat de saturatia rapida la care a ajuns ea, care la a doua carte deja stramba din nas plictisita, am continuat sa cumpar (mint! s-o rog pe maica-mea sa-mi cumpere) carti de el. Deocamdata nu-mi pare rau. [...]