Era o vreme cand, atunci cand intrai in casa cuiva, te uitai la titlurile cartilor pentru a-ti da seama cam ce fel de om este. Asta implica faptul ca tu cunosti deja numele autorilor si cartile pe care le-au scris ei, basca faptul ca ai o parere deja formata in sensul asta. Acum, o casa cu o biblioteca impresionanta are un iz arhaic, demodat.

De fapt insa, eu vin si zic ca azi citim mult mai mult decat in trecut. Ca sa nu mai vorbim de scris… Citim pe mess, pe facebook, pe twitter, citim crawl-urile de la televizor, citim subtitrarea de la telenovele, citim, mijindu-ne ochii, traducerile prospectelor de produse. Citim sms-uri si mailuri, bloguri, pps-uri, pdf-uri si word-uri. O mare parte din zi ne-o petrecem in fata calculatorului citind. Si atunci cum sa il convingi pe un copil sa citeasca. El face asta deja toata ziua. Ba inca si o buna parte din noapte, daca-l lasi. Toate aceste informatii citite implica un volum foarte mare de scriere. Insasi ideea postului mi-a venit de la obligatia din ce in ce mai apasatoare de a scrie naibii ceva pe blog, ca n-am mai scris demult. Azi nici macar nu mi-am deschis mailul, de teama ca insiruirea de cuvinte ce mi se conturase in minte sa nu paleasca si sa dispara. Scriem cu totii mult. Nu neaparat corect, nu neaparat interesant, nu… Scriem pentru ca trebuie.

Cartea, pe de alta parte, are un alt parcurs. Acolo fiecare cuvant este cantarit si asezat cu grija, astfel incat sa se potriveasca intre celelalte cat mai bine si sa comunice mintii ce-l consuma o idee printr-o stare. Cuvantul din carte e arta migaloasa, o arta pentru a carei creatie unii poate mai au sau isi mai fac timp, dar pentru al carei consum noi suntem prea nerabdatori.

Consecinta principala este ca vorbele folosite acum aproape exclusiv pentru a comunica informatie si din ce in ce mai putin doar de dragul frumusetii lor de vorbe, s-au optimizat, s-au devalorizat, s-au aplatizat. Le folosim fara sa ne bucuram de ele. Nu mai avem timp sa tresarim uimiti atunci cand ochii ne cad pe un cuvant frumos sau pe o fraza bine ticluita.

Consecinta secundara este ca un intreg set de valori incepe sa paleasca intru disparitie, pentru ca, din cunostinte general stiute, ele devin informatii livresti, cunoscute doar de cativa. Ca sa stii ce inseamna “pat al lui Procust”, “de la Anna la Caiafa” sau “un gavroche” trebuie sa fi citit cartile. Expresiile acestea mor, uitate. In locul lor se instaleaza din ce in ce mai confortabil limbajul cat mai simplificat, prescurtat, “din tastatura”.

Evident ca imi vine sa zic ca e tare rau ce se intampla. Ca e inadmisibil. Ca nu se poate sa fim intr-atata de netoti incat sa ne nenorocim cel mai de pret dar pe care il avem: Sfanta Vorba. Insa, cel putin teoretic, oamenii evolueaza catre mai bine. Iar istoria este plina de hulitori de progres. Eu insa, raman hotarat sa deschid o carte in aproape fiecare zi a restului vietii mele. Iar Marei voi incerca, pe cat pot, sa-i insuflu placerea de a citi, placerea de a descoperi arta de a mesteri vorbele.

Laura Restrepo scrie o carte despre un inger. Despre un copil nefericit, nascut dintr-o intamplare nefericita, intr-o familie nefericita, dintr-o mahala nefericita. Iar copilul asta se transforma intr-un inger. E genul de carte in care seva narativa, succesiunea rapida de intamplari, schimbarile bruste de situatie te fac sa nu te mai intrebi foarte mult si foarte exact de ce. De ce orice…

Pentru aceia din voi care se pricep cat de cat la angeologie… deci Uriel.

E o carte usoara ca o tarta cu fructe. Pe care o citesti zburand peste randuri. E o carte tare buna, pe care o recomand cu mare drag.

Eu sunt convins ca Nikos Kazantzakis a dansat, a cantat, a baut si a iubit femei in tot timpul cat a scris cartea asta. Zorba este un om fericit si n-ai cum sa-l intelegi, darmite sa-l creezi, daca n-ai trait vreodata macar una din bucuriile pe care le traieste el.

E cartea in care am gasit cele mai multe citate de foarte multa vreme incoace. E o carte pe care as darui-0 cu mare placere unui prieten drag. E o carte care te face sa te simti bine, care iti da putere si care te inalta.

Multa lume numeste cartea Zorba Grecul, dupa numele filmului. Culmea este insa ca Zorba nu e grec, e macedonean. Si e un macendonean foarte mandru de originea lui…