Deci nu. Nici macar piratat. Nici macar daca va obliga cineva sa va uitati la el. Nu! NU SI GATA! Mai bine dormiti. Mai bine orice. E jalnic.

A fost prima oara cand am fost la Cinema City de la AFI Palace. Mai nene, deci se poate! In primul rand, mergeau TOATE casele. Chiar daca nu era nimeni. Adica nu era coada. Sper sa nu le treaca chestia asta. In al doilea rand, clientul Vodafone din mine a salutat ideea lor de a nu participa la Orange Wednesdays. Pentru mine e clar, de acum incolo, in fiecare miercuri in care am timp, ma duc la film la ei. Doar ca sa stau lejer, in timp ce in alte sali lumea se inghesuie.

Nu stiu daca nachos-urile si popcornul sunt mai bune, pentru ca le-am mancat de foame. Era prima masa (si ultima de altfel) pe ziua respectiva, astfel incat am infulecat nachos pana mi-a luat gura foc, dupa care m-am indeletnicit cu un popcorn. De restul de nachos, indatoritor si primitor, s-a ocupat amicul Olix. Din mormaielile lui fericite am dedus ca erau buni.

Bine ca am avut de povestit despre altele decat despre film. Ca despre asta chiar nu am ce zice. O animatie stupida, cu umor fortat, in care se trage de fiecare poanta cu disperarea de a fi funny. O imitatie dragutica a lui R2D2, un Alien canin cu pishu acid, un Terminator fad. Si un astronaut care se simte prea extraterestru intr-o lume extraterestra prea fidel copiata dupa America anilor ’50.

Umorul este cel mai greu de obtinut efect dramatic – mi-a zis mie la un moment dat un regizor de teatru. Ei bine, pentru astia de la Planeta 51, aceasta afirmatie este cu siguranta adevarata. Cu toate ca intre vocile filmului se regasesc nume ca Dwayne Johnson sau Jessica Biel… da’ totusi nu!

Deci nu!

Ei bine, domnilor noi n-avem nimic de vazut aici. Daca va plac filmele cu vampiri, o sa cascati plictisiti la asta. Daca nu va plac filmele cu vampiri, atunci chiar ca ati dat de belea. Daca va taraste dumneaei, luati-va de ascultat muzica la voi sau vedeti-va linistiti de somn. Doamnele insa s-ar putea sa mai delecteze cu vreun palid adonis nemuritor sau vreo bucatica frageda de lup hiper-activ. Acuma, io inteleg ca filmul a fost scris de doua scenariste, da’ s-ar fi putut gandi putin si la noi. O vampiroaica fierbinte in raceala ei marmoreeana nu ne-ar fi displacut ochisorului plictisit. Am fi putut zice “macar atat”. Dar nu…

In rest, filmul e emo rau de tot. Nu se intampla nimic, de fapt. Ea sufera, el sufera, inca un el sufera, taica-sau sufera ca ea sufera, la scoala n-o sufera nimeni si uite-asa o tot lalaie de numa’. Iar cand in sfarsit incepe un pic de actiune, se termina filmul. Exact in punct culminant, ca sa ne faca, vezi Doamne, sa mai vrem sa ne uitam si la urmatorul. Nota mica de pe imdb mi se pare totusi generoasa. Asta-i filmul care menit sa fie nascator de idoli proaspeti?! Bleah. Chiar ca ne omoram idolii, fratioare! Groaznic!

Asa ca atunci cand m-am scufundat in scaunul salii de cinema (sunt mare fan cinema), cu o portie mare de nachos (sunt mare fan nachos) si un sprite mediu (sunt mare fan sprite la cinema cu nachos) aveam toate datele pentru a fi ingaduitor cu filmul pe care urma sa-l vad. Unde mai pui ca e si cu Adam Sandler, unul dintre actorii mei preferati.

Ce-am vazut a fost o peltea. Un ceaun de vrajitoare in care un tampit a aruncat actiune, bombe, terorism, evrei si arabi, priapism, capitalism murdar, gerontofilie, romantism (din cel ieftin la doi dolari chilu’), bancuri rasuflate si hair-styling. Problema e ca tampitul a uitat sa puna ceaunul la fiert si sa amestece cu rabdare. Asa ca n-avem o comedie gen American Pie sau, in cel mai rau caz, Scary Movie. N-avem nimic. Da’ nimic!