Tot la dublaj se merge si in cazul Gwyneth Paltrow, care se cam vestesejeste. Si tocmai de-aia dom’ regizor Favreau, slava Domnului, acelasi ca la prima parte, aduce in scena o dam’zela prospetica si bunoaca, la eclipsare de Patrlow. Nu se incurca vreo clipa cu necunoscute, merge direct la varf: Scarlett Johansson. Care e zvelta, se bate mai ceva decat Cichi Cean, e desteapta, are privirea de gheata care promite foc pasional… ce sa mai dom’le… e ce trebuie.

Spre deosebire de tendinta de a nu mai face risipa de vedete in filmele de la Hollywood, aici e un adevarat festin. In afara de cele doua dive mai devreme mentionate, de Robert Downey Junior (care isi duce mai departe rolul cu succes), de maestrul Rourke (al carui mare fan raman inca de cand am vazut Angel Heart pe VHS), apar si Samuel L. Jackson (sfatos cam ca in Pulp Fiction) si Don Cheadle (care inca nu ma pot lamuri de ce imi place in orice film l-am vazut pana acum).

Filmul e o continuare nici mai buna, nici mai proasta a primei parti. Marele erou al Americii ramane acleasi copil mare, cu impulsuri, greseli, noroc si charisma. Evident ca binli invinge. Efectele-s tare misto… scenele de lupta extrem de bine realizate, umorul foarte ok. Un film care nu este genial doar pentru ca a existat o prima parte care a indeplinit deja calitatea asta de seama.

Oricum, in mod evident, UN FILM DE VAZUT.