Sa incepem cu ce e nou. E vorba despre al doilea an in care sunt la Kiss FM. Orele alea mici de tot la care ma obisnuisem sa ma culc vor deveni, din 13 septembrie, orele alea mici la care ma voi trezi. Din pasare de noapte ma transform in ciripitor de dimineata. Din sfetnic la ceas de seara devin finantator de trafic de capitala. Sunt foarte mandru ca, dupa doar doi ani in radio, mi-am castigat un locsor mititel in cel mai longeviv si de succes matinal din Romania, “Cronica carcotasilor”. Si chiar daca suna fotbalistic rau de tot, jur ca nu citesc din “bloc notes”: privesc acest nou proiect ca pe o adevarata provocare si abia astept sa incep. Regrete pentru FK? Multe… Foarte multe… Dar asa e meseria asta: nedreapta ca o dragoste cu nabadai.

Partydul Kiss FM isi vede mai departe de turneul national. Amicul Olix si cu mine suntem pregatiti sa inghitim mii de kilometri, ca sa ducem spre votare legea distractiei in toate colturile patriei. Asteptam cu nerabdare cluburile noi in care vom face party si vom fi bucurosi sa revenim in cluburile in care ne-am simtit atat de bine si unde ne-am facut prieteni. In fiecare sambata de la ora 00:00 pe Kiss FM.

“Cine stie castiga” si-a inceput deja cel de-al doilea seozn. Am filmat 4 episoade, iar acum, in timp ce scriu postul asta, suntem in drum spre C-ta, ca sa mai filmam un episod. Sper din toata inima sa mearga bine si sezonul asta, pentru ca imi doresc mult ca emisiunea sa continue si intr-un al treilea sezon. Luni de la 19:30, pe Prima TV.

Dupa doua luni de absenta, in care am fost detasat la divizia “Inglorious Clubbers” din Mamaia, m-am intors la meteo, unde ne vom vedea in fiecare seara (aproape) din timpul saptamnii (mai ales).

Ma asteapta asadar o toamna plina, spre care privesc cu incredere si bucurie!

Am votat legea distractiei intr-un turneu de 10 luni, in care am acoperit o mare parte din tara asta. In timpul turneului nostru ne-am facut prieteni peste tot. Asa s-a intamplat si cu LaOra, care, dupa doua evenimente ne convinsese si pe Olix si pe mine. Am discutat, am aranjat, am semnat, iar acum avem deosebita placere de a face oficial faptul ca Partydul Kiss FM are prima DJ-itza pe care o recomanda:

Colaborarea noastra a inceput acum vreo trei luni. Am inceput sa o trimitem acolo unde oamenii au inteles ce inesamna Partydul Kiss FM, ca inseamna iuresh. Acolo unde oamenii au incredere in artistii pentru care garantam. LaOra nu pune muzica de foarte mult timp, insa este pasionata de ceea ce face, isi petrece aproape tot timpul incercand sa fie o DJ-itza din ce in ce mai buna. Iar atunci cand e la butoane se transforma din blonda mica si  cuminte, intr-o adevarata party-maker. De oameni ca ea, Partydul are mereu nevoie.

Lista de gig-uri ale LaOrei de cand este  manageriata de noi:

- Club Daso Cado (Targoviste)

- Vision (Neptun)

- Alcatraz (Neptun)

- Bazzara (Arad)

- Baroque (Sf. Gheorghe)

- Skye (Iasi)

- Tao (Rm. Valcea)

- Aqualand (Focsani)

- Ring (Cluj-Napoca)

Dar nu despre arta conversatiei radiofonice vreau sa va povestesc, desi si asta ar putea fi un foarte bun subiect de post. Azi vorbim despre oamenii care ajung sa se iubeasca, sa se certe, sa aiba gelozii si sa se desparta fara macar sa se fi vazut vreodata. Stiu ca nimic nu-i nou sub soare. Ca doar in lumea stralucitoare a cavalerilor, mari gentilomi strabateau lumea si castigau batalii doar de dragul unui portret al unei domnite pe care in realitate nu o vazusera niciodata. Si stim cu totii ca pictorul il facea cu atat mai frumos pe cel care il platea mai bine.

Cu toate astea, pana si cavalerii respectivi, la un moment dat ajungeau in castelul cu pricina, isi dadeau coiful jos si lasau ochii sa le creasca spre dimensiuni de ceapa, fie de mirare placuta la vederea frumusetii rapitoare, fie de furie la adresa artistului mincinos. Adica se lasa fie cu nunta si voie-buna, fie cu inca un potret calcat in picioare si o mutra stalcita de pictor ipocrit.

La French Kiss insa, aud in fiecare seara povesti despre oameni care au ajuns sa “fie impreuna” doar pentru ca unul din ei a primit un telefon, la un moment dat, de la cineva care gresise o cifra dintr-un numar. Sau de la cineva care, intr-o buna zi, pe nepusa masa, i-a dat add pe mess. Nu contest faptul ca, intr-adevar, dragostea are cele mai neverosimile puncte de plecare. Insa odata plecata, ea isi urmeaza un curs oarecum firesc, al intalnirilor, privirilor, atingerilor, saruturilor etc. Oamenii care ne suna pe noi insa, sar peste etapa asta a realitatii. Ei ajung sa iubeasca niste sms-uri, o voce de la telefon, niste jpg-uri trimise pe mess sau cateva imagini date la web. Ei ajung sa se “cunoasca” perfect, sa manance impreuna, sa faca sex, sa aiba crize de gelozie, FARA A SE VEDEA MACAR O DATA.

Ca de fiecare data cand ma mira ceva, incerc sa-mi reprim instinctul de a condamna. Poate asta e evolutia normala a oamenilor, care, intr-un stadiu incipient al ei, e normal sa fie privita cu retinere, ba chiar cu ceva parapon. Poate asta ne e viitorul. Copii nascuti in eprubeta, din parinti care nu s-au atins vreodata. Casatorii pe mess in conference cu preotul si cu toti invitatii. Intalniri fierbinti la telefon, la ceas mic de noapte neagra.

Insa de data asta stiu sigur un lucru! Mie nu-mi place asa!!! Pentru mine nu asta inseamna sa simti. Nu mess, nu gsm, nu skype si facebook si twitter. Inseamna sa vezi priviri cautand disperate puncte de sprijin, minti bajbaind febril dupa subiecte de conversatie, palme stergandu-se repede de transpiratie emotionata inainte de a se atinge, timid, pentru prima oara, buze frematand de anticipare… Inseamna vaz, auz, miros, gust, atingere.

La voi cum e? Iubiti a la 2010? Sau sunteti demodati, ca mine?

Maine dimineata devreme plecam spre Ploiesti, unde filmam toata ziua un episod din “Cine stie castiga”. Am emotii mari, nu neaparat legate de filmarea din Ploiesti, cat mai ales de premiera emisiunii, care va fi lunea asta, de la ora 19:30. S-a inscris destul de multa lume din oras, sper sa gasim pe cineva acasa. Totodata sunt curios cam pe unde vom face segmentele filmate pe strada. Care esti, ma, din Ploiesti pe-aci? Ajuta-ne cu niste locuri cu lume multa.

Seara, dupa ce incheiem filmarea, ne imbarcam si pornim spre Targoviste. Noaptea ma asteapta cu o editie speciala a Partydului Kiss FM. Una cu Looooove, ca doar e cea care incepe imediat ce se declara Valentine’s Day. Editia asta mai e speciala si pentru ca este cea in care imi sarbatoresc ziua de nastere. Nu-i ea nici pe 13, nici pe 14, dar e pe-aproape. Si daca tot am ocazia sa-l am pe amicul Olix prin preajma, plus echipa de filmare de la “Cine stie castiga”, avem sedinta plenara aniversara.

Duminica dimineata, desi ne va fi ingrozitor de greu, ne vom trezi destul de devreme, ca sa ne apucam de treaba. Avem de filmat un episod de emisiune in Targoviste. Asadar, si aici, avem nevoie de sugestii. Desi aici ma gandesc ca n-avem cum sa dam gres daca incercam in zona pietonala de pe langa statuia batranului Mircea. Dar, daca mai aveti si alte sugestii, va rog poftiti.

Duminica seara pornim inapoi spre casa, ca doar ne asteapta o noua saptamana. Iar lunea lumea are tampitul obicei sa te ia de fresh. Nu stiu de unde le vin lor niste idei de-astea… Eu insa presimt ca lunea asta telefoanele mele vor sta pe silent, iar eu ma voi gandi, in timp ce ma intorc lenes pe partea cealalta, la toti oamenii care pornesc spre serviciu dimineata. Macar atata consolare sa am si eu. Ca de dupa-amiaza reincepe morisca: meteo – French Kiss.

Sunt de 10 ani in meseria asta si inca nu m-am obisnuit. E incredibil ce putere are un excel. Puterea de a face emisiuni sa se termine inainte de termen, de a da oameni afara, de a face frunti sa se loveasca din proprie initiativa ritmic de marginea biroului. Doar ca toate actiunile astea poate ca s-or intampla pe la altii.

La Kiss FM lumea e fericita. Uneori obosita, cateodata stresata, dar FERICITA! La noi excel-ul, desi n-a venit cu vesti noi, a venit cu bucurie mare! Kiss FM este in continuare cel mai ascultat post de radio din Romania, iar pentru asta va multumim! Ne auzim asta-seara, de la 22:30, la French Kiss. Thx Olix, pentru excel-ul pe care l-ai preparat cu atentie si abnegatie… ca un om mare!

De data asta Partydul Kiss FM isi cheama membrii la sedinta plenara in Club Liquid. Stiu clubul de ceva vreme deja, pentru ca am mai fost aici cu Sistem in turneu. Si tot aici am aterizat la after-party dupa ce am fost MC la un aniversarea mall-ului. De data asta, impreuna cu dl. Presedinte Olix, avem de gand sa votam legea distractiei, secondati indeaproape de bunii nostri prieteni Mario Bischin si Bek00letz. De la ora 00:00 live pe Kiss FM. Pe sibieni ii asteptam cu drag in club.

(later edit) – 29 ianuarie filmari la primele doua episoade din “Cine stie castiga”

30 ian (ziua) – Winter Kiss@Calbucet/Predeal

30 ian (seara) – Partydul Kiss FM live din Club Desire Campina

31 ian (ziua) – Winter Kiss@Calbucet/Predeal

Asadar, mana-n grinda cu cine ne vedem la Predeal sau Campina…

vineri noapte – Partydul Kiss FM in Club Maxx (fara transmisiune pe Kiss FM)

sambata ziua – Winter Kiss @ Predeal

sambata noaptea – Partydul Kiss FM in Glamour Club Targoviste (live pe Kiss FM de la ora 00:00)

duminica ziua – Winter Kiss @ Predeal

Iar duminica seara, impreuna cu toti romanii, ne vom afla si noi pe DN 1, in drum spre casa. De dormit n-avem timp. De ce? Cause WE LOVE TO PARTY!!!

De cand Olix este unul dintre oamenii cu care imi petrec o foarte mare din viata, am inceput sa vad ca twitter-ul poate fi o problema. Sa o luam incetisor, babeste, gen… Pe twitter poti vb ca pe mess, doar ca, daca vrei, o poti face si in vazul lumii. Pe twitter postezi ce-ti trece prin cap, ce faci, ce gandesc altii, ce fac altii, sau ce zic ei ca fac. Boooooon! Doar ca timpul pe care il petreci scriind despre un lucru va face ca alte lucruri sa treaca pe langa tine, fara ca tu sa le bagi de seama. Si nu zic asta in sensul in care ele raman netwitterite, ci, mai rau, netraite.

Ca sa nu teoretizez pe uscat, iata cel mai bun exemplu. REVELION 2010. O gasca de twitteristi, prieteni de-ai lui Olix au venit sa faca party(d) impreuna cu noi. Lucru demn de admirat, mai ales ca unii dintre ei nu aveau cazare. The power of twitter sa traiasca. Doar ca, in timp ce petrecerea se incingea usurel, ii vedeam deconectandu-se de la realitatea palpabila ce ii inconjura, pentru a posta repede ceva pe twitter. Lumea le raspundea, vorbeau intre ei pe twitter, desi erau la un scaun de bar distanta unii de altii. Dupa isi varau smart-phone-ul in buzunar si incepeau din nou sa traiasca in lumea asta. Si tot asa…

Evident ca nu sunt in masura sa zic de-i bine sau rau. Poate asta ne asteapta pe toti. Realitate sacadata virtual. Pot insa sa va spun cu mana pe inima ca mie nu-mi place perspectiva asta. Mie imi place sa traiesc aici si acum. Sunt de parere ca e ok sa traim. Nu e ok sa traim ca sa twitterim. Sa ne zicem buna dimineata si noapte buna. Sa ne spunem unii altora ce mancam. Contactul continuu cu lumea asta virtuala il intrerupe pe cel cu lumea reala. Si de-asta incep sa ma gandesc ca lumea lui Wall-E este viitorul. Fiecare vom trai intr-o bula insensibila la realitatea adevarata (da, da, stiu…) hiper-comunicand cu tot felul de oameni pe care avem impresia ca-i cunoastem foarte bine din statusuri de 160 de caractere sau cugetari agere pe facebook.

Prima este din ciclul asa nu. Deci pitziponci.org.net.com.ro.swe.asanu Cum sa vii frate asa pe partie?!?!?!?!

A doua este facuta cu amicul nostru, salvamontistul Andrei, care este rarait, hatru, si extrem de sociabil. Azi s-a imbracat in costumul de vara si ne-a aratat ca valoarea de adevar a citatului “Iarna nu-i ca vara” e egala cu 0.