Tag Archives: Mario Vargas Llosa
Mario Varga Llosa – Pantaleon si vizitatoarele
Llosa, de cele mai multe ori, este ca un spritz de vara. Spumos, rece ca gheata, iti da putere si chef de viata. Umorul lui, cateodata fin, cateodata frizand grotescul, invinge cam orice decor sau situatie, oricat de negre ar fi. Frazele astea doua care seamana a introducere de comentariu de clasa a zecea ar [...]
Mario Vargas Llosa – “Conversatie la catedrala”
Ok. Stiu. O sa spuneti ca sunt un profitor si un arivist. Cum lua si baiatu’ asta Nobelu’ pentru literatura, hop si eu, dragalita Doamne, cu un post despre dansul. Da’ nu e asa. Am si dovezi: in primul rand am mai scris multe posturi despre el inainte sa fi fost laureat. Doi la mana, [...]
Mario Vargas Llosa – “Povestasul”
De data asta chiar am crezut ca am ajuns la supradoza de Llosa. Adica am inceput cartea. Si, uitandu-ma in jur, imi dau seama ca sunt genul de cititor care da cartii o sansa. Adica rareori am abandonat o carte dupa primele 50 de pagini. Doar ca de data asta imi cam venea. Subiectul mi [...]
Mario Vargas Llosa – Orasul si cainii
V-am mai spus ca trec printr-o pasa Llosa. Nu stiu daca e fashy, trendy, flendy, cool. Insa citesc Llosa usor si cu placere, chiar daca imi pica ochii in gura. “Orasul si cainii” e un roman cu adolescenti. Respira puternic a “De veghe in lanul de secara” si nici macar nu are foarte mult clocot [...]
Mario Varga Llosa – “Elogiu mamei vitrege”
E clar ca mi s-a mai eliberat programul. Citesc din nou. Obsesia mea pentru Llosa continua. Desi putin infricosat de saturatia rapida la care a ajuns ea, care la a doua carte deja stramba din nas plictisita, am continuat sa cumpar (mint! s-o rog pe maica-mea sa-mi cumpere) carti de el. Deocamdata nu-mi pare rau. [...]
Mario Vargas Llosa – “Ratacirile fetei nesabuite”
Prima carte de Llosa pe care am citit-o m-a lasat zapacit ca un salt cu parasuta. Nu intelegeam atunci de unde poate un om sa aiba si sa stapaneasca un asemenea suvoi epic, o asemenea energie de a povesti. Temator, am deschis Ratacirile fetei nesabuite, nestiind la ce sa ma astept. Cartea a intins o [...]
Mario Vargas Llosa – “Matusa Julia si condeierul”
Cea care mi-a facut onoarea acum ceva vreme de a zice “da, d-le Fintescu, sunt de acord sa-ti fiu sotie” este cam cel mai pretentios cititor pe care il cunosc. Pentru ea nu exista carti care trebuie citite si nu are catusi de putin de gand sa admire un scriitor doar pentru ca generatii intregi [...]



Cine ce-a comentat