Am venit direct de la Sinaia, unde lucrasem o saptamana la FIAR. Fundatia este pierduta intr-un sat de campie, undeva intre Giurgiu si Bucuresti. In Singureni functiona, inca de pe vremea lui Ceasca, un spital de boli infectioase. Aici veneau sa nasca mame seropozitive, care, de obicei, isi abandonau copiii in spital. Cum in Romania comunista SIDA nu avea voie sa existe, copiii erau tinuti in spital, ascunsi, in conditii de existenta ingrozitoare. Iar calvarul a continuat mult dupa ‘89. In 1995, omul de televiziune italian Andrea d’Amato a descoperit spitalul si, ingrozit de ce a vazut, s-a apucat sa faca ceva. Timp de cativa ani a trimis TIR-uri intregi cu ajutoare la spitalul respectiv. Cu toate astea, la fiecare vizita pe care o facea, nu vedea niciun fel de amliorare. Ajutoarele? Pai unele se stricasera, unele se pierdusera, iar restul se terminasera… in bunul nostru spirit mioritic.

Atunci s-a apucat de construit. Iar acum aici exista un centru excelent utilat, foarte confortabil, in care pot sa stea peste 50 de copii. Majoritatea celor care stau aici sunt seropozitivi, nascuti si abandonati de parinti infectati cu HIV. Cu toate astea, surorile franciscane care au grija de centru  ii ingrijesc cu dragoste, astfel incat pozele de cosmar pe care le-a facut Andrea in 1995 sunt definitiv uitate. Ce m-a suprins este diferenta incredibila intre copiii mici, care au avut sansa de a-si trai toata viata in centrul dedicat lor, si cei mai mari, care au avut parte de cativa ani in conditiile insalubre ale spitalului uitat de lume. Nu e vorba numai de dezvoltarea lor fizica, ci de privirea haituita, animalica pe care cei mai mari o au. Cei mici insa sunt o adevarata incantare.

Echipa de la Prima TV a fost compusa din Andreea Raicu, Angel Popescu (Mondenii), Mishu Bendeac, Mirela Zeta, Ovidiu “Who’s Your Daddy”, Oana si subsemnatul. In afara de cecul primit din partea emisiunii, copiii au mai avut parte de o surpriza, pregatita de maestrul bucatar Horia Varlan, care s-a lasat de critica, si-a suflecat manecutele si s-a apucat de treaba.

Ne-am jucat, ne-am distrat, am ras. Fetele au avut mare lipici la micuti.

Locul are si povestile lui triste. Autoritati de stat obtuze, care au pus ochii pe terenul pe care se afla centrul, localnici care privesc dusmanosi la bietii copii, ferindu-se sa-i atinga, sau alungandu-i de pe strazile satului… Dar acolo, in comuna Singureni, am trait cateva ore foarte frumoase.

Urmatorii pe lista au fost copiii de la Fundatia Sfanta Macrina. Aici totul se intampla sub privirea atenta a Parintelui Gabriel, o gazda desavarsita. Un tip tanar, puternic, spiritual si haios, al carui singur defect e ca-i dinamovist, dar, asa cum am convenit cu Virgil, nu poate avea doar calitati. Si aici e vorba despre copii abandonati sau ale caror familii sunt atat de sarace incat nu-i mai pot intretine. Aici am jucat fotbal si baschet, ne-am intretinut indelung cu toata lumea, am ras mult. De data asta am fost intr-o formula putin diferita: Andreea Raicu, Virgil Iantu, Mirela Zeta, Angel Popescu, Oana si, evident, eu.

Si aici am avut bucuria sa vad copii veseli, politicosi, dornici de a comunica si de a se juca. Nu toti stau aici. Unii vin doar ca sa-si faca temele si sa se joace. Pentru altii insa, asta e casa lor. Parintele Gabriel ne-a spus ca e foarte fericit de cecul primit. Cu el va putea demara lucrarile pentru instalatiile unei cladiri noi care va adaposti o sala de sport si noi incaperi pentru micii chiriasi.

Evident ca si de data asta Horia a fost prezent, intrecandu-se pe sine insusi si gatind o masa excelenta pentru 100 si mai bine de oameni.

Acuma va zic asa: vinerea asta, de la 20:30, pe Prima TV, aveti parte de Vedete-n figuri, impartite ele (vedetele, nu figurile, ca alea sunt indivizibile, cica…) dupa cum urmeaza:

Echipa Rosie: Mirela Zeta (capitan), Andrei Duban (actor TNB), Liviu Ganea (fotbalist C.S. Otopeni)

Echipa Albastra: Mihai Bendeac (capitan), Silvia Pop (actrita, cantareata… ma rog, va prindeti voi), Marius Bodochi (actor T.N.B.)

Echipa albastra: Mihai Bendeac, Laurentiu Reghecampf, Claudiu Bleont.

Vinerea asta, de la 20:30, la Prima TV.

Vinerea asta de la 20:30 pe Prima TV. Este imposibil de ratat emisiunea asta.

Vinerea asta la 20:30, pe Prima TV

.

Suna telefonul. Oana. “La ce camera stai?”. E ragusita si vioaie. Ma extrag cu greu din pat, cu fiecare celula urland mitotic la mine ca mai vrea sa se odihneasca putin. Deschid usa clatinandu-ma si cautandu-mi vag un punct de sprijin. Oricare in Universul asta. Il gasesc. E peretele de langa mine. Oana ma priveste zambind. E fresh. “Neata.” E si ragusita. Asta-i nu-i bine. Imi spune intr-o singura fraza ca i-a fost frig azi-noapte, ca e deja tarziu, ca hai sa mancam. Singura reactie intelectuala pe care o pot avea este sa ma var inapoi in pat. De-abia de-acolo sunt in stare sa mormai un “neata” oarecare, tern ca o zi de marti.

A plecat Oana, dupa ce, cu rabdare multa, a reusit sa ma faca sa spun cam ce-as vrea sa mananc. Inca groggy, imi fac bagajul si ies din camera. Nimerec cu capul in usa camerei vecine. A, deci nu-i asta iesirea. Dupa ce mananc putin, parca-i mai bine. Incep sa raspund si bisilabic.

Ajuns in platou, bag de seama ca lumea in jurul meu e fresh. Se simte cum le curge cofeina prin sange. Vreau si eu. Si primesc imediat. Clipesc recunoscator spre bruneta draguta care imi intinde o cana imensa si aburinda de cafea. Ma imbrac. Mi se pare ca nu-mi vine tocmai bine camasa asta roz. Dar e ok. Ies dupa curea. Afara Claudiu Bleont si Marius Urzica fumeaza. Si ei sunt fresh. Poate de la frig. Poate asa sunt ei. Am luat cureaua, am purtat o discutie ionesciana cu un sofer de duba si acolitii lui. Nu. Deci nu-mi mut masina doar finca a ocupat el 4 locuri de parcare.

Apar Bendeac si Zeta. Zeta e racita. Bendeac tine post. Asa ca ii dau o omleta dubla si niste sandwichuri cu branza pe care le-am comandat la motel. Bendeac imi raspunde in japoneza. Asa o fi postul la ei…

Am mai trecut o data pe la par. Nu-i gata Oana. Mai astept. Ma intorc in cabina, scot laptopul. Cosmin asta n-are fantezie deloc. A facut doua retele wireless si amandoua-s parolate. Pun pariu ca parola e cosmin 3. Dar nu m-am gandit la asta decat acum, ca am scris-o. Deci tot prin vodafone raman conectat. Asta-i viata. Azi ma asteapta o zi de filmare. 3 episoade de Vedete-n figuri. Bring it on!

Si, ca sa nu uitam de unde-am plecat. Iaca inca o data si sensibila si foarte politicoasa, desi ingrozitor de meteorica (ce-oi avea cu toate epitetele antepuse, fratioare…) a Nikitei din Romana.