Uite-asa am dat, la un moment dat, prin nu mai stiu ce colt de tara, peste un interviu cu Gabriel Liiceanu. Spre deosebire de taica-meu, care nu-l inghite de nicio culoare, eu n-am nimic cu omul. Poate doar un pic de invidie ca, deh, a fost totusi elevul lui Noica. Ma rog… sa revenim la interviu. Intr-un limbaj cam pretios, poate putin prea afectat, Liiceanu a tratat mai multe teme cu nonsalanta si elasticitate intelectuala. La un moment dat, insa, raspunzand  unui ascultator, dl. Liiceanu a spus ceva care m-a lovit precum un ciomag ciobanesc in moalele scafarliei.

Ascultatorul in cauza era un artist care strangea semnaturi pentru aducerea ramasitelor lui Constantin Brancusi in tara si incerca sa-si convinga interlocutorul de justetea si temeritatea actului sau. Deloc impresionat, Liiceanu i-a replicat acid, dar politicos, cu urmatoarele argumente:

- Constantin Brancusi nu a fost dat afara din Romania. El a plecat de buna-voie. Oare, daca i s-ar da posibilitatea sa raspunda, ar vrea el sa se intoarca?

- In loc sa ne smulgem parul din cap plangandu-ne marile valori pierdute, n-ar fi oare mai profitabil pentru noi sa ne intrebam de ce orice roman care a ajuns mondial a reusit aceasta performanta de-abia dupa ce si-a parasit tara natala?

Probabil ca au mai fost si alte argumente. Dar eu m-am oprit la asta si am avut urmatorul proces de gandire. In primul rand am incercat sa-l contrazic printr-un exemplu. Cel mai aproape am ajuns cu Eminescu si Grigorescu. Sa reunoastem ca ei au depasit, oarecum, granitele patriei. Dar n-au facut-o in niciun caz asa cum au reusit Ionescu, Brancusi, Cioran, Eliade, Hagi. Avem cu siguranta valori nationale ramase intre Tisa, Prut, Dunare si Marea Neagra, care au reusit sa-si exporte numele cu oarece succes in domeniul lor de activitate. Dar unul care sa fi reusit sa ajunga pe buzele oricui, din orice colt de lume… eu n-am gasit. Nu spun ca nu exista, pentru ca nu sunt nici pe departe o enciclopedie ambulanta. Pretind insa ca, daca nu l-am gasit imediat, nu e chiar usor de gasit.

De ce sa se intample asta? Oare noi, prin structura noastra bascalioasa si autodistructiv-balcanica, reusim sa ne omoram valorile inainte ca ele sa infloreasca pe deplin? Oare orice dorinta de avantare spre orice inaltimi este legata cu lanturi groase de “glia stramoseasca” astfel incat nu are acces decat pana la o altitudine demna de Ceahlau, dar derizorie din punct de vedere al Everestului? Oare oamenii destepti, care si-au aproximat corect propria valoare, si-au dat cu totii seama ca in locul asta n-au nicio sansa sa faca vreodata ceva?

E buna intrebarea, domnule Liiceanu. Va marturisesc ca m-a facut sa imi privesc pasaportul mai cu drag. Si sa incep sa vad cu alti ochi inversunarea cu care parintii mei imi pompau educatie cu ghiotura in ideea ca voi pleca si eu din tara. Nu ca sa devin un “mondial”, Doamne fereste. Ca au avut grija cercopitecii sa-si asume si titulatura asta. Doar acum avem “Mondiali” din Ferentari pan’ la Strehaia. Nu. Sa plec ca sa ajung intr-un loc in care nu se gasesc atatea foarfeci pentru aripi, unde ai o sansa, unde lumea se inclina respectuos in fata valorii, nu ca sa ia piatra si sa o arunce cu invidie, ci ca sa-i faca loc sa urce mai departe.

Stiu ca strugurii-s acri si ca din partea asta a gardului, pe partea cealalta umbla cainii cu covrigi in coada. Dar eu la asta m-am gandit, la drum de seara, in timp ce Olix si Ioana faceau nani linistiti, iar calutul alb manca tacticos kilometru dupa kilometru din soselele eternei si fascinantei Romanii.

Sa incepem cu ce e nou. E vorba despre al doilea an in care sunt la Kiss FM. Orele alea mici de tot la care ma obisnuisem sa ma culc vor deveni, din 13 septembrie, orele alea mici la care ma voi trezi. Din pasare de noapte ma transform in ciripitor de dimineata. Din sfetnic la ceas de seara devin finantator de trafic de capitala. Sunt foarte mandru ca, dupa doar doi ani in radio, mi-am castigat un locsor mititel in cel mai longeviv si de succes matinal din Romania, “Cronica carcotasilor”. Si chiar daca suna fotbalistic rau de tot, jur ca nu citesc din “bloc notes”: privesc acest nou proiect ca pe o adevarata provocare si abia astept sa incep. Regrete pentru FK? Multe… Foarte multe… Dar asa e meseria asta: nedreapta ca o dragoste cu nabadai.

Partydul Kiss FM isi vede mai departe de turneul national. Amicul Olix si cu mine suntem pregatiti sa inghitim mii de kilometri, ca sa ducem spre votare legea distractiei in toate colturile patriei. Asteptam cu nerabdare cluburile noi in care vom face party si vom fi bucurosi sa revenim in cluburile in care ne-am simtit atat de bine si unde ne-am facut prieteni. In fiecare sambata de la ora 00:00 pe Kiss FM.

“Cine stie castiga” si-a inceput deja cel de-al doilea seozn. Am filmat 4 episoade, iar acum, in timp ce scriu postul asta, suntem in drum spre C-ta, ca sa mai filmam un episod. Sper din toata inima sa mearga bine si sezonul asta, pentru ca imi doresc mult ca emisiunea sa continue si intr-un al treilea sezon. Luni de la 19:30, pe Prima TV.

Dupa doua luni de absenta, in care am fost detasat la divizia “Inglorious Clubbers” din Mamaia, m-am intors la meteo, unde ne vom vedea in fiecare seara (aproape) din timpul saptamnii (mai ales).

Ma asteapta asadar o toamna plina, spre care privesc cu incredere si bucurie!

Va multumim voua, celor care sunteti activi in fiecare seara aici pe blog si le multumim celor care vin de fiecare data la petrecerile noastre din tara! Aici ne gasiti pana in 2011!

Am votat legea distractiei intr-un turneu de 10 luni, in care am acoperit o mare parte din tara asta. In timpul turneului nostru ne-am facut prieteni peste tot. Asa s-a intamplat si cu LaOra, care, dupa doua evenimente ne convinsese si pe Olix si pe mine. Am discutat, am aranjat, am semnat, iar acum avem deosebita placere de a face oficial faptul ca Partydul Kiss FM are prima DJ-itza pe care o recomanda:

Colaborarea noastra a inceput acum vreo trei luni. Am inceput sa o trimitem acolo unde oamenii au inteles ce inesamna Partydul Kiss FM, ca inseamna iuresh. Acolo unde oamenii au incredere in artistii pentru care garantam. LaOra nu pune muzica de foarte mult timp, insa este pasionata de ceea ce face, isi petrece aproape tot timpul incercand sa fie o DJ-itza din ce in ce mai buna. Iar atunci cand e la butoane se transforma din blonda mica si  cuminte, intr-o adevarata party-maker. De oameni ca ea, Partydul are mereu nevoie.

Lista de gig-uri ale LaOrei de cand este  manageriata de noi:

- Club Daso Cado (Targoviste)

- Vision (Neptun)

- Alcatraz (Neptun)

- Bazzara (Arad)

- Baroque (Sf. Gheorghe)

- Skye (Iasi)

- Tao (Rm. Valcea)

- Aqualand (Focsani)

- Ring (Cluj-Napoca)

Erata: se scrie PartYdul, nu PartIdul (ca doar noi suntem cu party-urile, nu cu politica)

desi e foarte putin important, numele clubului este Desire, nu Desiree, ca nu cred eu ca il duce pe debla pe patron la farafastacuri frantuzesti.

Daca vreti sa lasati un comment pe marginea articolului, o puteti face aici.

Le multumim colegilor de la Cancan si ii invitam cu drag la o sedinta plenara de Partyd, cu antren si ceai de sunatoare.

De data asta Partydul Kiss FM isi cheama membrii la sedinta plenara in Club Liquid. Stiu clubul de ceva vreme deja, pentru ca am mai fost aici cu Sistem in turneu. Si tot aici am aterizat la after-party dupa ce am fost MC la un aniversarea mall-ului. De data asta, impreuna cu dl. Presedinte Olix, avem de gand sa votam legea distractiei, secondati indeaproape de bunii nostri prieteni Mario Bischin si Bek00letz. De la ora 00:00 live pe Kiss FM. Pe sibieni ii asteptam cu drag in club.

(later edit) – 29 ianuarie filmari la primele doua episoade din “Cine stie castiga”

30 ian (ziua) – Winter Kiss@Calbucet/Predeal

30 ian (seara) – Partydul Kiss FM live din Club Desire Campina

31 ian (ziua) – Winter Kiss@Calbucet/Predeal

Asadar, mana-n grinda cu cine ne vedem la Predeal sau Campina…

vineri noapte – Partydul Kiss FM in Club Maxx (fara transmisiune pe Kiss FM)

sambata ziua – Winter Kiss @ Predeal

sambata noaptea – Partydul Kiss FM in Glamour Club Targoviste (live pe Kiss FM de la ora 00:00)

duminica ziua – Winter Kiss @ Predeal

Iar duminica seara, impreuna cu toti romanii, ne vom afla si noi pe DN 1, in drum spre casa. De dormit n-avem timp. De ce? Cause WE LOVE TO PARTY!!!

De cand Olix este unul dintre oamenii cu care imi petrec o foarte mare din viata, am inceput sa vad ca twitter-ul poate fi o problema. Sa o luam incetisor, babeste, gen… Pe twitter poti vb ca pe mess, doar ca, daca vrei, o poti face si in vazul lumii. Pe twitter postezi ce-ti trece prin cap, ce faci, ce gandesc altii, ce fac altii, sau ce zic ei ca fac. Boooooon! Doar ca timpul pe care il petreci scriind despre un lucru va face ca alte lucruri sa treaca pe langa tine, fara ca tu sa le bagi de seama. Si nu zic asta in sensul in care ele raman netwitterite, ci, mai rau, netraite.

Ca sa nu teoretizez pe uscat, iata cel mai bun exemplu. REVELION 2010. O gasca de twitteristi, prieteni de-ai lui Olix au venit sa faca party(d) impreuna cu noi. Lucru demn de admirat, mai ales ca unii dintre ei nu aveau cazare. The power of twitter sa traiasca. Doar ca, in timp ce petrecerea se incingea usurel, ii vedeam deconectandu-se de la realitatea palpabila ce ii inconjura, pentru a posta repede ceva pe twitter. Lumea le raspundea, vorbeau intre ei pe twitter, desi erau la un scaun de bar distanta unii de altii. Dupa isi varau smart-phone-ul in buzunar si incepeau din nou sa traiasca in lumea asta. Si tot asa…

Evident ca nu sunt in masura sa zic de-i bine sau rau. Poate asta ne asteapta pe toti. Realitate sacadata virtual. Pot insa sa va spun cu mana pe inima ca mie nu-mi place perspectiva asta. Mie imi place sa traiesc aici si acum. Sunt de parere ca e ok sa traim. Nu e ok sa traim ca sa twitterim. Sa ne zicem buna dimineata si noapte buna. Sa ne spunem unii altora ce mancam. Contactul continuu cu lumea asta virtuala il intrerupe pe cel cu lumea reala. Si de-asta incep sa ma gandesc ca lumea lui Wall-E este viitorul. Fiecare vom trai intr-o bula insensibila la realitatea adevarata (da, da, stiu…) hiper-comunicand cu tot felul de oameni pe care avem impresia ca-i cunoastem foarte bine din statusuri de 160 de caractere sau cugetari agere pe facebook.

Prima este din ciclul asa nu. Deci pitziponci.org.net.com.ro.swe.asanu Cum sa vii frate asa pe partie?!?!?!?!

A doua este facuta cu amicul nostru, salvamontistul Andrei, care este rarait, hatru, si extrem de sociabil. Azi s-a imbracat in costumul de vara si ne-a aratat ca valoarea de adevar a citatului “Iarna nu-i ca vara” e egala cu 0.