A fost prima oara cand am fost la Cinema City de la AFI Palace. Mai nene, deci se poate! In primul rand, mergeau TOATE casele. Chiar daca nu era nimeni. Adica nu era coada. Sper sa nu le treaca chestia asta. In al doilea rand, clientul Vodafone din mine a salutat ideea lor de a nu participa la Orange Wednesdays. Pentru mine e clar, de acum incolo, in fiecare miercuri in care am timp, ma duc la film la ei. Doar ca sa stau lejer, in timp ce in alte sali lumea se inghesuie.

Nu stiu daca nachos-urile si popcornul sunt mai bune, pentru ca le-am mancat de foame. Era prima masa (si ultima de altfel) pe ziua respectiva, astfel incat am infulecat nachos pana mi-a luat gura foc, dupa care m-am indeletnicit cu un popcorn. De restul de nachos, indatoritor si primitor, s-a ocupat amicul Olix. Din mormaielile lui fericite am dedus ca erau buni.

Bine ca am avut de povestit despre altele decat despre film. Ca despre asta chiar nu am ce zice. O animatie stupida, cu umor fortat, in care se trage de fiecare poanta cu disperarea de a fi funny. O imitatie dragutica a lui R2D2, un Alien canin cu pishu acid, un Terminator fad. Si un astronaut care se simte prea extraterestru intr-o lume extraterestra prea fidel copiata dupa America anilor ’50.

Umorul este cel mai greu de obtinut efect dramatic – mi-a zis mie la un moment dat un regizor de teatru. Ei bine, pentru astia de la Planeta 51, aceasta afirmatie este cu siguranta adevarata. Cu toate ca intre vocile filmului se regasesc nume ca Dwayne Johnson sau Jessica Biel… da’ totusi nu!

Deci nu!