Tom Petty a fost mereu, pentru mine, un soi de mister. Face parte dintre artiștii ăia despre care, la noi în patrie, e cool să știi că există. Cred că e genul de nume pe care îl arunci în conversații despre muzica bună atunci când vrei să impresionezi, da’ cu toate astea am sincere și forțoase îndoieli că jumătate din cei care aduc vorba despre Petty au habar despre cine vorbesc de fapt.

Un alt gând care nu-mi dă pace de când am aflat că Tom Petty e american get-beget e ăla că sufletul lui e de englez. Ceva din felul distant în care pare să privească lumea din orice poză sau frame de filmare am văzut vreodată cu el mă face și acum să mă gândesc de două ori înainte să zic că-i de pe partea ceastalaltă a oceanului.

Să ajungem și la scriitura lui nenea Warren Zanes – “Petty: The Biography”. E bine țesută povestea și are momente în care te ține cu sufletul la gură mai ceva ca o carte polițistă. Dar există două motive extrem de importante pentru care eu cred că această carte trebuie citită de oricine are de gând să-și încerce anemicii sorți de izbândă în industria muzicală. Iar motivele astea două vin peste ăla cel mai cel și anume că Tom Petty este unul din marii artiști ai lumii, deci muzica sa trebuie ascultată, iar viața sa trebuie cunoscută.

Am să încep cu motivul valabil pentru toată lumea. E cartea care descrie cum nu se poate mai bine (din câte am citit eu până acum) zbaterea îngrozitoare și inutilă a artistului care, deși a semnat un contract cu o casă de discuri, vede cum toate visele lui se veștejesc și își dau obștescul sfârșit înainte de a fi manfiestat fie și cea mai timidă tendință de materializare. Dacă ești artist independent și un reprezentant mieros al unei case de discuri majore ți-a vârât sub nas un contract garnisit cu promisiuni de preamărire, pune mâna de (re)citește cartea asta. Nu ca să nu semnezi contractul. Aia-i decizia ta. Ci ca să înțelegi exact în ce te bagi.

Al doilea motiv pentru care “Petty: The Biography” merită citită din scoarță în scoarță e că, de fapt, Tom Petty nu este un artist, ci este unul dintre puținii frontmeni care a reușit de-alungul anilor să țină (cam) aceeași trupă în jurul lui. Cartea asta este și o biografie a trupei The Heartbreakers din simplul motiv că artistul Tom Petty nu știe și nu vrea să existe fără trupa din spatele său. Iar viața de trupă este cum nu se poate mai bine descrisă de domnul Warren Zanes – de la declarația de iubire și frăție eternă împotmolită în alcool, trecând prin momentele de extaz ale găsirii muzicii potrivite și până la înjurătura plină de năduf a frustrării ascunse timp de zeci de ani.

Îmi pare rău. Nu știu dacă v-ați prins, însă mie îmi place Tom Petty. Mult. Și încă nu reușesc să vorbesc despre el la trecut.

“Petty: The Biography” de Warren Zanes nu s-a tradus în românește. Și, dacă nu s-a tradus când moartea sa a fost subiect de știre, slabe șanse să se mai întâmple asta acum. O găsiți pe Kindle aici.

Citatele mele preferate din “Petty: The Biography” sunt:*

“Dacă familia era de rahat și fetele erau doar un drum frumos spre nicăieri, trupele s-ar putea să fie altfel. Era ceva în expresiile de pe fețele Beatleșilor care arăta a libertate.”

“Nu înțelegea nimeni că semnarea unui contract cu o casă de discuri era echivalent cu momentul în care ții în mână un bilet de loterie – toată lumea se simțea de parcă ar fi câștigat deja.”

“Accentul cădea pe trupele care fac toată munca în locul tău, scoțând astfel orice fel de urmă de implicare a publicului în muzica pop. Zeul radioului AM (radioul care se adresa maselor în acele vremuri în S.U.A. – n. tr.) era Accesibilitatea. Orice era cât de cât provocator era imediat evitat de directorii de programe. Tehnica unor trupe pasive cum erau Toto, Boston, Kansas, Foreigner sau Styx era de a reduce la minim provocarea și misterul, astfel încât ascultătorul să absoarbă muzica la fel de ușor, de parcă s-ar uita la pozele unei reviste de pe o masă de cafenea.”

“Nu există pe lume motiv mai bun pentru a crea muzică genială decât să n-ai nimic de pierdut.”

“Nimeni n-avea de gând să facă vreo mișcare în numele Artei atâta timp cât bătrânul Comerț își avea privirea ațintită asupra scenei.”

*traducerea îmi aparține

Goto Top