Eu sunt absolvent al Liceului German din Bucuresti. Eu sunt absolvent al Liceului German din Bucuresti din anul 1999. Asta nu ma deranjeaza tare in viata mea de zi cu zi. Insa ieri m-a cam durut… Pentru ca am prezentat balul bobocilor din fostul meu liceu.
Cu siguranta ca anii din liceu mi-au fost cei mai frumosi din viata. De acolo provin si cele mai tari prietenii si cele mai misto golaneli. Insa pentru mine anii cand ma feream din calea “alora mari de-a doispea” nu mi se par atat de indepartati. Iar aseara, “aia mari” imi vorbeau cu dumneavoastra. Cumplit moment.
Mie nu-mi place sa prezint baluri de boboci si tocmai luasem hotararea ca anul acesta sa nu ma mai indeletnicesc cu asta. Nu-mi place pentru ca organizatorii sunt lipsiti de experienta, stresati, stresanti. Nu-mi plac, pentru ca de fapt lumea vine la baluri pentru cele cateva ore de discoteca de dupa, nu pentru balul propriu-zis. Nu-mi plac pentru ca un MC la baluri trebuie sa vorbeasca foarte mult, mai mult ca la alte evenimente.
Cu toate astea, atunci cand mi-a sunat telefonul si fosta mea diriginta, Cristina Niculiu (she rules!!!), m-a intrebat cu o voce mica si timida (pentru cine o cunoaste, sa stiti ca e capabila si de o astfel de voce, dar numai cu generatiile preferate) daca as fi liber sa prezint balul din german, m-am topit tot si am zis “da” fericit si emotionat. Dupa care, evident ca au urmat telefoane peste telefoane cu intrebari si schimbari de ultim moment. Insa de data asta le-am raspuns tuturor cu mare drag, pentru ca erau din fostul meu liceu.
Balul? Lumea zice ca a iesit bine. Eu nu stiu ce sa zic. Pentru ca… pana la urma a fost doar un alt bal. Emotiile m-au tinut atata vreme cat mi-am vazut fostii profesori, insa elevii… ei bine, ei erau in clasa a IV-a cand terminam eu liceul. Nu cunosteam pe nimeni. Noroc cu Radu Florescu, fiul d-nei prof. de Deutsch Corina Florescu, pe care il stiam in sensul in care el era boboc cand eu eram a XII-a si, evident, prezentam Bobockenball 1999.
Daca ma suna si la anul? Evident ca ma duc!
Vestea cea mai buna este ca saptamana asta am scapat de lunga noapte de sambata. Colega mea de la Megastar, Georgiana, s-a hotarat sa ma scape de chinuri. De azi, meteo, pana saptamana viitoare.
Pfff…
La cum ai inceput credeam ca o sa spui ca liceul s-a dus de rapa, copiii sunt niste luzari si ca o sa iti fie rusine de acum inainte sa spui ca ai terminat liceul german!
…dar stresul era ca imbatranesti de fapt.
stii cu ce replica ma consolez eu in momente similare? zic cu voce tare, inconjurata de muuulta lume, asa: “singurul lucru care ma linisteste este ca sunt femeie maritata, la casa mea, deci am realizat ceva in viata!” 😀
lumea se dixtreaza maxim, eu cu ei si uit de depresie!
He he… La cum ai inceput credeam ca o sa spui ca tu cand ai momente similare zici ca esti maritata si sotul tau e muuult mai batran ca tine. :-p
…neah, ca nu ma crede nimeni. nu ti-am zis ca m-a intrebat cineva cu cati ani e mai tanar decat mine?
nu stiam daca sa rad sau sa ma enervez! 😉
Oleo…eu am terminat un an inaintea ta…nu am idee unde s-o fi tinut balul de anul asta dar mi-am amintit cu ocazia asta de cat de tare a fost balul meu…in Martin…fac revelionul in Martin, gata. :-)(Niculiu voce micaa??asta mi-ar fi placut sa vad :-)) )
felicitari ptr blog…e misto
si azi e Bucurestiul la Megastar….sincer mi-este frica…poti sa ma lamuresti si pe mn. sa fiu mai linistita…o sa apar sau nu in funny??
desi eu sper din tot sufletul sa nu:-S:(
@Miki Pai pentru binele tau (ca am auzit ca faci riduri) ar fi bine sa nu te enervezi.
@lamaie Te tin minte. Pe bune. Martin? Tare! Si da, Niciuliu chiar are si voce mica. Da’ mai rar asa…
@adeea :-)))) Iar incepi? Prepare yourself!!!!
sa faci tu riduri la varsta mea, ba!!
nici tu la a mea!
~Prepare yourself!!!!~
asta ce inseamna?? :-ss sper ca nu…OMG!:(
ei bine? 😀
Salut, chiar si eu am crezut ca urmeaza obisnuitele “…nu mai e ce-a fost …”. Chiar daca pe undeva, poate (!!), ar fi indreptatite, sa nu uit(am) ca incepem sa facem parte din generatia care intra “in conflict” cu bobocii. Oare generatia absolventa in ’99 a fost mai buna sau mai rea decat cea din ’88 ??? Nu cred ca poate fi masurat asa simplu. Dar, sa nu mai ocolesc subiectele principale:
1. Dane, salve si bravo. Sec, simplu si concis.
2. Dna Niculiu – voce mica ??? In afara de faptul ca mi-e Mama (lots of kisses daca vei citi), mi-a fost si profesoara. La vremea aceea nu cred ca vrea cineva sa stie cate am avut de indurat … 😉 Insa, multe lucruri pe care stiu sa le fac astazi sau pe care le-am realizat in viata asta I LE DATOREZ EI. Danke Mam.
:-))))))))) Mai, acuma nostalgia e de baza atunci cand distanta dintre momentul in care se termina liceul se indeparteaza din ce in ce mai tare de momentul prezetului.
1. Multumesc.
2. Dap. Sa stii ca poate fi si foarte timida. Si mie mi-a fost profesoara, dupa cum bine stii… Dar si un fel de mama, ca tare multe lucruri din cele pe care le stiu acum i le datorez. Danke Frau Lehrerin!