Status pandemie Covid-19
Au trecut 3 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 21 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională și o serie de măsuri drastice, între care și interzicerea liberei circulații a populației.
Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 29 martie, la 1760, cu 308 confirmate în precedentele 24 de ore. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 38. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de 12,61% – ceea ce inseamna că suntem încă departe de momentul în care putem spune că se întrevede sfârșitul crizei.
Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus.
Subiectul episodului de podcast de azi:
Azi vă povestesc despre o inițiativă pe care eu unul o consider destul de ciudată. M-am gândit mult dacă să vorbesc despre asta sau nu, dat fiind faptul că e foarte ușor să fiu acuzat de lipsă de obiectivitate. Însă m-am hotarât să o fac, în cele din urmă, pentru că eu cred că argumentele mele vor ajuta multă lume să ințeleagă de fapt, cum funcționează o parte a industriei muzicale. Care da, încă funcționează.
Apropo de comunicare în timp de criză, în urmă cu 8 zile, pe 20 martie 2020, pe pagina de Fb Cat Music apărea un mesaj din partea lui Dan Popi, General Manager.
„Este un moment critic în istoria omenirii. Izolarea oamenilor, absolut necesară, a încetinit economia și a limitat drastic resursele. Noi, cei care generăm muzică, autori, artiști, producători, facem apel la colegii noștri din mass media să difuzeze cu precădere conținut românesc. Pentru cei mai mulți artiști situația este dramatică din cauza anulării tuturor evenimentelor, de aceea este important ca în aceste zile dificile să păstrăm banii în țară.” – Dan Popi, General Manager Cat Music.
Câteva zile mai târziu HaHaHa Production, Quantum Music și Global Records duceau lucrurile cu un pas mai departe, printr-un mesaj transmis direct Ministrului Culturii.
Vinerea trecută am avut, la #MMBinterviewso discuție foarte mișto cu Iulia Popovici, specialistă in tot ce inseamna sector cultural independent. În discuția asta s-a atins și ideea radiourilor și televiziunilor care să difuzeze mai multă muzică românească. Din discuție mi-a venit ideea acestui episod de podcast. Apoi, după ce l-am creionat, am stat de vorba cu Răzvan Ailenei, om pe care îl cunoaște cam toată industria muzicală din România și care m-a ajutat să conturez mai bine ideile pe care voiam să le enunț.
Așadar, ascultând episodul de pocast de azi aflați răspunsuri la următoarele întrebări:
- Cam câți bani plătesc radiourile și televiziunile din România pe operele pe care le difuzează?
- Cât de des plătesc radiourile și televizinile din România bani pe care le difuzează?
- În ce conturi plătesc radiourile și televiziunile din România banii?
- Care sunt principalele O.G.C.-uri de la noi din țară, pe cine reprezintă ele și care e principala lor activitate?
- Cât durează de fapt până banii plătiți de radiourile și televiziunile din România ajung în buzunarele artiștilor și compozitorilor?
- Când ar ajunge banii la artiști și compozitori dacă radiourile si televiziunile din România ar începe să difuzeze mult mai mult conținut românesc de mâine?
- Aceeași piesă difuzată pe un radio de nișă sau pe unul din cele mai populare posturi TV din România aduce la fel de mulți bani în buzunarele deținătorilor de drepturi? Dacă nu, cam care e diferența?
- Cum a afectat criza Covid-19 audiențele TV? Dar pe cele radio?
- Ce efect ar avea asupra audienței o schimbare majoră a tipului de opere transmis de fiecare radio și televiziune?
- Care sunt artiștii și compozitorii care ar beneficia cel mai mult de pe urma unei astfel de schimbări?
- Cât din banii pe care radiourile și televiziunile îi plătesc pentru operele difuzate ajung de fapt la artiști și compozitori?
- Există oameni și/sau organizații care ar beneficia mai mult de pe urma măsurii de a difuza preponderent conținut românesc decât artiștii și compozitorii? Dacă da, de ce?
- Ce soluții s-au găsit până acum și de cine?
În încheiere, aș vrea să menționez că, în principiu și la nivel personal eu sunt de acord cu o normă care să oblige toate posturile radio și tv să difuzeze conținut local într-o anumită măsură, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Franța. Beneficiile pe care această normă le-ar aduce industriei muzicale românești sunt extraordinare. Însă aceste beneficii s-ar vedea în timp, ele nu pot fi în niciun caz o soluție a crizei Covid-19. În plus, o astfel de normă ar trebui adoptată după consultarea tuturor celor implicați. Adică ar trebui ca, la aceeași masă, să se așeze reprezentanți ai creatorilor de conținut români, ai radiourilor, ai televiziunilor și ai autorităților. Împreună, ar trebui să se ajungă la o soluție, după un dialog. Doar așa ar s-ar putea ca această inițiativă să existe, să reziste și să ajungă să facă și bine.
Trăim o perioadă în care e nevoie de acțiune. ACUM! De soluții directe. Adică să FACEM fiecare ce poate. Să arăți cu degetul spre altul și să zici: “să facă ăla așa!” – asta nu e o soluție, ci poate să-ți aducă, eventual, niște capital de imagine de la cei care știu prea puține despre mecanismele industriei.
LATER EDIT
Scriu aici, pentru că e foarte greu să introduc informațiile în podcast. Aș vrea să le mulțumesc celor care m-au sunat sau mi-au scris cu observații extrem de pertinente. Îi enumăr aici în ordinea în care m-au contactat, apoi fac adăugirile necesare la cele ce le-am spus în podcast: Dan Popi (Cat Music), Lucian Ștefan (Global Records), Florin Ciobîcă (Kiss FM, Magic FM, Rock FM), Tony Teșiu (Radio ZU), Dragoș Vulgaris (Digi FM, Chill FM).
- Procentul din cifra de afaceri pe care îl dau unele posturi de televizine către OGC-uri este dependent de canitatea de muzică pe car acele posturi o au în grila de programe. Așadar nu e neapărat necesar ca raportul de mărime dintre cifrele de afaceri să reflecte exact cu cât mai scumpă este o difzuare pe un anumit post tv față de un alt post de radio.
- Modul în care eu am apreciat că audiența radiourilor a scăzut în această perioadă este unul personal, fără să mă bazez pe niciun fel de research. Există, însă, un sondaj I.M.A.S. din toamna lui 2019 și publicat în ianuarie 2020, care analizează modul în care români aleg să consume radio. Acest sondaj, deși nu mă contrazice total, nici nu confirmă raționamentul meu: la nivel urban radioul este cel mai ascultat acasă (44.1%), la serviciu (26.6%) și pe locul 3 în mașină (23.2%). în București (zonă cu trafic ridicat), radioul este ascultat cel mai mult acasă (44%), apoi la serviciu (27.3%) și, pe locul 3, în mașină (23.4%).
- Procentele pe care am spus că le percep casele de discuri din banii câștigați de artiști variază de la caz, ajungând să nici nu existe în anumite cazuri.
- Politica de a recupera costurile pe videoclipuri și mastere, plus alte cheltuieli din drepturile încasate în numele artistului nu este general valabilă, dar este în continuare des întâlnită.
Faptul că episodul meu de podcast a ajuns la atât de mulți oameni importanți din industrie, felul în care s-au arătat cu toții gata să comenteze și să completeze spusele mele sunt dovezi clare că am atins un subiect extrem de actual și pentru care lumea e pregătită de dialog. Iar asta mă bucură foarte tare.
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
podcastu' lu' Fintescu se aude si pe:
