Am luat-o binișor de pe vremea când singurul mod în care puteai asculta muzică interpretată de profesioniști era dacă mergeai undeva unde ei cântau în momentul ăla. Adică am început de dinainte de patefon, cum ar veni. Apoi, târâș-grăpiș, am trecut peste epoci și secole până la prezentul în care de-alde Spotify și Apple Music domnesc peste artiști și ascultători.
Muzica se devalorizează de la ambele capete
Vorbesc despre valoarea pe care muzica o tot pierde de multă vreme încoace atât pentru cel care o ascultă, cât și pentru cel care o face. Băgați de rog de seamă că am zis “face” nu “compune”. Pentru că asta e, de fapt, premisa de la care îmi pornesc monologul din trafic de săptămâna asta: muzica nu face multe parale pentru ăl de o cumpără pentru că, hai să fim serioși, nici pentru ăla de o cântă nu mai face la fel de multe parale.
E primul episod dintr-o trilogie. Adică acum cred că mă descurc să încap în 3 episoade, da’ o să vedem. Dacă aici fac un pic de istorie, în următorul episod o să mă ancorez binișor în prezent și o să încerc să ofer artiștilor o soluție viabilă de a face bani din muzică, fără să mă dau vraci atotvindecător. Încerc să schimb perspectiva din care este privită munca. Al treilea episod va fi pe genul “Science Fiction Business”, în care o să făuresc cu voce tare niște modele de business valabile în câțiva ani de acum încolo, în care structura industriei muzicale nu cred să mai semene cu ce vedem noi acum.
Să nu vă faceți griji că, din cauză de drob și ou vopsit, veți rata vreun episod. Avem totuși aici un mândru podcast românesc, care abia așteaptă o sfântă sărbătoare ca să își ia liber un pic. Deci ne auzim în săptămâna aia care începe cu 6 mai, dacă ne-or ține ficații să trecem cu bine și peste rândul ăsta de sărbători.
Să le-avem cu bine! De sărbători zic.
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
podcastu' lu' Fintescu se aude si pe: