Bine, titlul e de fapt mai lung. Față de ce am scris mai sus ar mai fi trebuit să adaug “A Practical Guide to Creating, Selling, Organizing, and Staging Concerts”. Da’ mai-mai că ajungeam să am titlul mai lung decât articolul. Bineee, glumesc. Știu că, în ceea ce privește felul în care scriu, concizia nu e una din calitățile mele.
Cărțile despre booking (impresariere), concert promotion (nu cred să existe vreun corespondent în limba română pentru termenul ăsta) și organizare de concerte sunt rare spre inexistente. Să speri că ele vor fi vreodată traduse în limba română este la fel de utopic cu ideea de a spera că în următorii zece ani industria muzicală din România se va putea raporta la ce scrie în cărțile alea. Nu-s hater, zău. Doar că știu cum merge treaba la noi și am văzut ce scriu băieții ăștia. Ba chiar simt că am fost puțin optimist.
Dacă n-ați citit până acum nicio carte care să explice cât de cât felul în care funcționează industria muzicală, nu vă recomand să începeți cu asta. Cei trei autori pornesc de la premisa că, pentru a fi îndeajuns de nebun la cap încât să încerci să faci bani într-una din cele mai riscante zone ale acestui business, trebuie să știi câte ceva despre cum i se învârt rotițele. Se folosește jargon destul de mult, fără a fi explicat.
E o carte care reușește să fie obiectivă și actuală. “This Business of Concert Promotion” vorbește mai puțin despre istoria bookingului și a concert promotion, dar destul de mult despre vânzarea de bilete online și ticket scalping. E plină de părerile, adeseori contradictorii, ale multor oameni relevanți din zona de booking și concert promotion, conține exemple de moduri în care poți calcula bugete și o mulțime de alte chichițe extrem de utile. Merge într-asemenea detalii, încât ai directori de lumini și producție care îți povestesc despre felul în care își organizează timpul în ziua concertului.
Citind cartea asta și știind foarte bine cum stau lucrurile la noi, m-am simțit ca și cum aș fi cumpărat cel mai ieftin produs dintr-o gamă și aș fi primit prospectul pentru cel mai șmecher produs din gama aia. O mulțime de chestii la noi nu se întâmplă, nu se cunosc, nu se aplică, nu se doresc, nu se… nimic! Dar “The Business of Concert Promotion” e o carte pe care o recomand din tot sufletul meu mai ales celor vechi din industria noastră muzicală. Poate așa reușesc să înțeleagă și ei că până nu se opresc din permanenta devalorizare a propriilor produse și până nu lasă orgoliile la o parte și nu se unesc în vreo organizație funcțională, n-avem nicio șansă să avem o piață normală de cântări.
“The Business of Concert Promotion” – varianta pentru Kindle, o găsiți aici.
Citatele* mele preferate din cartea asta sunt:
“În termeni de bază, business-ul concertelor este despre cumpărători (promoteri) care cumpără o marfă (artiștii de live) de la vânzători (impresari) și care re-vând această marfă într-o piață (venue) unde clientul final o va consuma (se va bestializa)”
“Sunt mai mulți artiști gata să se lanseze în căutare de manageri decât manageri de succes care caută artiști noi.”
“Artiștii trebuie să înțeleagă că sprijinul (financiar – n.trad.) pentru turneu este ceva ce pot cere în contract, atunci când semnează cu o casă de discuri.”
“Nu e suficient să arunci muzica spre ei, trebuie să îi urmărești traiectoria și să o vezi cum aterizează. Trebuie să vezi ce efect are muzica ta asupra oamenilor.”
“Este important să înțelegi că publicul nu are nevoie de tine, ci tu ai nevoie de el.”
“Pentru Livingston Taylor, rostul repetițiilor e simplu de explicat: motivul pentru care repetăm este pentru a putea să petrecem mai puțin timp concentrându-ne asupra gestului fizic de a face muzică și mai mult timp urmărind felul în care muzica noastră aterizează.”
“Când lucrezi într-un club, pe undeva, și ai douăzeci de oameni în față, setul tău poate fi foarte diferit față de cel când ai cinci sute de oameni în club, lucru care s-ar putea întâmpla în următoarea seară. Așa că ideea asta, de a vedea muzica aterizând, de a te antrena, de a repeta nu ar trebui să fie pentru ca tu să poți cânta mai mult, ci pentru ca tu să poți cânta ceea ce cânți cu mai puțin efort.”
“Prucția e o unealtă, nu o cârjă. Cu alte cuvinte, artistii ar trebui să folosească tehnologia și producția pentru a adăuga valoare show-urilor lor, dar n-ar trebui să fie dependenți de ea sau să ajungă să folosească trucuri de producție pentru a masca lipsuri ale capacității lor de a performa.”
“Ca promoter, am nevoie să intru în relație cu trupa atunci când e la început de drum și să-i dezvolt pas cu pas – spune promoterul și președintele I.M.P. Seth Hurwitz (Washington, D.C.)”
“Experimentatul promoter John Scher de la Metropolitan Talent își descrie filosofia sa de concert promotion într-un mod foarte simplu: încearcă să aduci artistul potrivit în locul potrivit la momentul potrivit cu bilete având un preț potrivit și vei avea succes.”
“În primul rând trebuie să identifici publicul artistului, iar publicul unui artist nu este întotdeauna cel pe care crede acel artist că îl are.”
“Cei mai mulți oameni își vor aminti că le-a fost greu să găsească un loc de parcare la un concert mai mult timp decât își vor aminti un solo de chitară incredibil de la acel concert.”
*traducerea îmi aparține
