Probabil că, dacă nu m-aș fi apucat să scriu Murdar, nu aș fi citit “Story” atât de repede după ce mi-a fost recomandată. Oamenii de la care am auzit despre cartea lui Robert McKee lucrează în advertising de foarte multă vreme. Ei au pomenit titlul ei într-o prezentare de brand la care am avut norocul să asist și de unde am învățat o grămadă de lucruri mișto.
“Story” nu e o carte despre industria muzicală la propriu. Însă mantra “povestea contează” este atât de folosită pentru orice fel de comunicare, încât nu cred că mai e nevoie să enumăr aici și acum motivele pentru care ar fi bine ca orice artist și orice profesionist din domeniul muzicii și cele conexe acestuia să o citească și apoi s-o țină aproape, ca pe un manual.
Robert McKee se referă doar la scenariile de film. Însă învățămintele pe care le oferă într-un mod simplu, direct și adeseori plin de umor se pot aplica, prin adaptare, oricărui fel de scriitură. Pe mine, care scriu scenarii audio, “Story” m-a ajutat să pictez tablouri cu cuvinte rostite, să învăț subtilitatea ideii sugerate, să deprind importanța capitală a omisiunii – un artificiu la fel de important precum liniștea (pauza) în muzică.
Deloc în ultimul rând, “Story” mi-a oferit câteva titluri importante cu care să pot continua studiul meseriei de scriitor profesionist. Le-am inclus pe toate în lista mea de lecturi de pe Kindle care a strâns acum spre 100 de titluri pe care abia aștept să le citesc și despre care promit să scriu recenzii.
Mc Kee analizează tot – de la universul în care autorul își plasează acițunea și până la arta subtilă a conturării personajelor, a umorului, a conflictului și a deznodământului. Îmi permit să vă dau un sfat: faceți o listă cu filmele despre care vorbește Robert McKee în cartea lui. Și, dacă nu le-ați văzut, faceți în așa fel încât să le vedeți. De mai multe ori.
Și, așa cum v-am sfătuit de atâtea ori să ascultați muzică pe care voi o echitați drept proastă, vă recomand din toată inima să nu ocoliți nici filmele proaste. Veți descoperi cu surprindere că sunt extrem de multe lucruri de învățat din ele. Asta, evident, în cazul în care considerați că meșteșugul de a țese o poveste este unul necesar în meseria voastră. Iar dacă nu considerați acest meșteșug necesar eu vă recomand să vă mai gândiți o dată. Mai bine.
Pe Kindle găsiți “Story” de Robert McKee aici.
Citatele mele preferate din “Story” sunt*:
“Un artist matur nu atrage niciodată atenția asupra propriei persoane și un artist înțelept nu face niciodată ceva doar pentru a sparge convenția.”
“Trebuie să știi că, dacă nu poți cânta la toate instrumentele din orchestra poveștii, indiferent de muzica pe care o ți-o imaginezi, ești condamnat să fredonezi la nesfârșit același vechi cântec.”
“Arta poveștii este în descompunere și, așa cum observa Artistotel acum 2300 de ani, când arta poveștii se ofilește, rezultatul este decadența.”
“Dragostea de sine – forța care nu are nevoie să primească încurajări constante, care nu pune la îndoială faptul că ești, într-adevăr, un scriitor. Trebuie să iubești scrisul și să înduri singurătatea.”
“O simplă întâmplare nu ne poate conduce la adevăr. Ce se întâmplă e un fapt, nu este adevăr. Adevărul este ceea ce gândim noi despre ceea ce s-a întâmplat.”
“Materia primă a talentului literar este cuvântul; materia primă a talentului de povestitor este viața însăși.”
“Dacă i se dă de ales între întâmplări obișnuite povestite magistral și întâmplări geniale povestite mediocru, publicul va alege întotdeauna trivialul povestit într-un mod strălucit.”
“Ironia dintre poveste și locul ei de desfășurare este următoarea: cu cât mai mare e lumea, cu atât mai diluate sunt cunoștințele scriitorului despre ea, astfel încât cu cât mai puține sunt alegerile creative, cu cât mai plină de clișee e povestea, cu atât mai bine. Cu cât mai mică e lumea, cu atât mai completă este cunoașterea scriitorului, cu atât mai frumoase sunt alegerile lui creative. Rezultat: o poveste cu totul originală și o victorie în războiul contra clișeului.”
“Oricât de talentați ar fi, ignoranții nu pot scrie. Talentul trebuie stimulat de fapte și idei.”
“Când o secvență are sens emoțional pentru noi, putem avea încredere că ea va avea sens și pentru public. Creând opere care ne emoționează pe noi îi emoționăm pe ei.”
“Publicul va crede atâta vreme cât nu-i dăm motive să se îndoiască.”
“Nimic nu se mișcă înainte într-o poveste fără conflict.”
“În povestit, logica e retroactivă.”
“Râsul nu este o emoție. Bucuria e o emoție. Râsul este o critică pe care o zvârlim spre ceva ridicol sau strigător la cer. El poate apărea în orice emoție, de la teroare la dragoste.”
“Dacă aș putea trimite o telegramă tuturor producătorilor de filme din lume, ea ar conține doar aceste trei cuvinte: Sensul Produce Emoție.”
“Deci noi dăm publicului emoția pe care i-am promis-o, dar nu în felul în care se așteaptă. Asta este ceea ce separă artistul de amator.”
“Ignoranța e prostie temporară, cauzată de lipsa informației, dar prostia e permanentă, indiferent de câtă informație există.”
“Sursa tuturor personajelor bine scrise este cunoașterea de sine.”
*traducerea îmi aparține
