E un basm. Stiu ca tot ce scrie Rusdie e un fel de basm, ca doar el pentru mine, din punct de vedere literar, reprezinta cam ce, din punct de veder culinar, inseamna o felie de paine prajita unsa din plin cu salata de vinete, insotita de branza telemea si ardei gras, verde si neaos. Cine ma cunoaste stie ca asta inseamna mult. Mult rau de tot. Cam cel mai mult, daca zic si ca salata respectiva de vinete trebuie sa fie facuta de mama mea proprie si personala cum doar ea stie.
“Harun si marea de povesti” inseamna Salman Rushdie care isi ia toata intelepciunea si o inveleste in fantastic de la un capat la celalalt. Parabolele, ironia, aluziile sunt toate mai departe prezente. Dar sunt imbracate in atata matase, in atata farmec si incarcate de atatea simboluri luate din toate basmele stiute si nestiute, incat plutesti citind si nu vrei sa mai aterizezi niciodata. Povestirea e alerta, funny, exact cum stie el sa scrie dintotdeauna. Doar ca pana si un copil de 5 ani, de i se va citi, va intelege povestea si o va iubi cu mare pasiune, la propriul sau nivel de intelegere.
Cred ca adevarata provocare este pentru omul matur sa reuseasca redutabila performanta de a citi cartea asta cu ochii mariti de bucurie in cea mai pura forma a ei, de bucuria copilareasca a ascultarii unei povesti nemaipomenite. Eu sigur nu am reusit. Dar in cateva momente am fost tare aproape. 🙂
Mi-a placut si mie cartea asta, dar nu e printre primele din top. De fapt, poate asta e secretul… ne-am pierdut din ingenuitatea aia care ne facea in copilarie (sau cel putin pe mine ma facea) sa devorez mii de pagini de povesti si sa le iubesc pe fiecare in parte pentru ceva.
Si… off-topic, imi aduc aminte ca ai scris la un moment dat ca iti plac filmele cu avocati. Iti recomand Suits…productie noua… 2011. Replicile sunt geniale si cred ca la anul, la Emmy-uri, Mad Men o sa aiba, in sfarsit, un contra-candidat cu ceva sanse. E si entertaining si foarte inteligent!
Cheers!
@Andy E adevarat ca nu o poti compara cu operele lui mai greutze, dar eu zic ca e de admirat faptul ca poate scrie si asa.
Cat despre Suits… daca e serial, incerc sa stau departe de astea. Pentru ca si asa nu am timp niciodata pentru nimic.
Nefiind fana Rushdie (ba din contra), cartea asta (pe care am primit-o cadou) m-a suprins intr-un mod placut. Binenteles ca inevitabil m-am gandit la Neverending Story de Michael Ende, dar mi se pare ca in peisajul fantastic e loc de amandoua, mai ales ca provin din spatii si mentalitati atat de diferite.
Ha! Uite o carte pe care nu am citit-o. Dar am vazut filmul. O caut! Clar!!! Ce bine ca mi-ai scris comm-ul asta! Thx! 🙂
Mi-a placut si mie cartea asta, dar nu e printre primele din top. De fapt, poate asta e secretul… ne-am pierdut din ingenuitatea aia care ne facea in copilarie (sau cel putin pe mine ma facea) sa devorez mii de pagini de povesti si sa le iubesc pe fiecare in parte pentru ceva. Cred ca adevarata provocare este pentru omul matur sa reuseasca redutabila performanta de a citi cartea asta cu ochii mariti de bucurie in cea mai pura forma a ei, de bucuria copilareasca a ascultarii unei povesti nemaipomenite. Eu sigur nu am reusit. Dar in cateva momente am fost tare aproape.
dar cum se numeste filmul dupa acest roman ?
@stella Din cate stiu, nu s-a facut un film dupa cartea asta. Daca s-ar face vreodata, ar fi cam greu sa fie altfel decat o animatie. 🙂