music money succ

Singurul motiv pentru care am ales cartea asta a fost faptul că era la a șaptea ediție. Vă sfătuiesc să aveți încredere în semnul ăsta atunci când îl întâlniți, pentru că el demonstrează un singur lucru: succesul. Cu siguranță că nu o veți găsi tradusă în limba română și sunt aproape sigur că nici în vreo librărie adevărată sau virtuală din patria noastră nu adună praf, astfel încât singurele opțiuni ce vă rămân sunt pedeefu’, Kindle-ul sau comanda online.

Asta e cartea care vă va testa măsura pasiunii voastre pentru industria muzicală. Dacă ați citit Passman din scoarță-n scoarță și ați avut momente în care vă venea să vă proptiți pleoapele-n scobitori, ei bine, la “Music, Money and Success” nu cred că există vreun rând care să-ți aducă o cât de vagă urmă de emoție sau amuzament. Oameni buni, cartea asta e scrisă în ciuda temperamentului tipic al omului din industria muzicală! Adică Brabecii ăștia chiar intră până-n măduva lor de detalii. Și nu, nu dau exemple aproape deloc. În schimb, la sfârșit, găsiți niște zemoase mostre de contract în alb.

Vă dau însă eu un exemplu de hal de amănunte pe care le găsiți în “Music Money and Success”. La capitolul drepturi de autor oamenii ăștia doi ajung să-ți explice până și ce procente i se cuvin autorului unei piese care este folosită ca fundal sonor pentru un pește de-ăla cu buton. Hai că-l știți! De-ăla de-i întins pe-o scândură și, la o magică apăsare, își întorc capul de plastic spre onoratul public și behăie printr-un difuzor de doi bani jumate un hit de renume intergalactic. Și dacă nu v-ajunge asta, atunci ei se apucă să povestească și cam cât ți se cuvine dacă piesa ta se aude dintre paginile unei cărți poștale de-aia de cântă când o deschizi. Whaddafuck??!!!

Cu toate astea “Music, Money and Success” este o comoară. Nu tre’ sa fiți maniaci ca mine și să vă căzniți răbdarea citind-o în întregime. Dar e o carte de avut pe aproape atunci când vă confruntați cu situații noi (mai ales contractuale) în industria muzicală. Pentru că ea vă explică aproape orice. E drept că e o carte scrisă de americani pentru americani, că Europa intră acolo la capitolul “și alții”, iar noi pentru muzica din Europa suntem la același capitol. Carevasăzică pentru un cineva din industria muzicală românească, “Music, Money and Success” echivalează cu manualul de folosire al unui F-22 citit de șoferul cursei regulate Milcoiu – Băicoi.

Eu am citit-o pe toată. Pentru că eu sunt visător. Pentru că undeva, în adâncul minții mele, există gândul că și noi vom reuși, la un moment dat, să creăm o industrie muzicală unită, sănătoasă și mișto. Și pentru că, dacă, după 16 ani de industrie, încă mai am gândul ăsta, atunci există două posibilități: fie sunt naiv și am meritat pedeapsa cititului, fie… Fie ce?

Găsiți “Music, Money and Success” aici.

Citatele mele preferate din cartea asta sunt:

“Costurile pentru demo-uri (închirierea studioului pentru înregistrări, muzicieni, soliști, multiplicare) sunt de obicei achitate de publisher și, în multe cazuri, recuperate din viitoarele încasări ale piesei.”

“Succesul este întotdeauna cel mai bun negociator, ca și renegociator al condițiilor contractuale.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Goto Top