Am citit sinopsisul si mi-am zis ca nu poate fi un film mai bun pentru sambata seara decat asta… Populatia Marii Britanii decimata de turbare. Foarte frumos. Am vazut ca in unul dintre rolurile principale este Robert Carlyle, pe care il cunosc din Trainspotting (Begby) si dintr-un memorabil episod din Cracker, unde el interpreta rolul unui infocat suporter al echipei Liverpool. Asa ca am facut o asociere libera si nefondata si am intrat in sala convins ca voi vedea un film englezesc.
N-a inceput rau. Niste oameni blocati intr-o casa. Isi analizeaza resursele ramase. Stare de asediu. Sunt atacati. Atunci cand are de ales intre a se salva pe sine si a-si risca viata pentru a-si salva sotia, el alege sa fuga si sa scape. Pana aici un film ok. Problema apare insa mai incolo.
Totul se transforma intr-un plicticos film in care turbarea revine, iar americanii sacrifica toti civilii (infestati sau nu) dintr-un proaspat infiintat “District 1” din centrul Londrei. Se trage atat de mult de un scenariu cliseistic, doar pentru a te face sa te sperii, incat la un moment dat iti vine sa te ridici si sa pleci. Reactiile personajelor sunt neverosimile. Parca inadins pentru a intra in bucluc.
Pentru dom’ regizor, singura metoda de a reda dinamismul este o succesiune de cadre foarte rapide, filmate din mana, din care nu se intelege nimic. Nu am nimic cu rafurile (sau rough-urile, daca preferati), insa in momentul in care se abuzeaza de ele, totul devine putin gretos, ametitor si greu de inteles.