Pentru toți cei care preferă să citească folosindu-și urechile, varianta audio a articolului de mai jos o găsiți, după pofta inimii: pe YouTube, pe SoundCloud sau în podcastul de pe iTunes. Dați cu subscribe unde vă dorește pipoțica, vă rog! Și vă mulțumesc anticipat.
Se vorbește cu tona despre streaming și despre impactul său asupra industriei muzicale din zilele noastre. Carevasăzică oare noi ce ar trebui să credem și ce ar trebui să nu?
Cam asta a fost întrebarea cu care s-a luat la trântă Ole Obermann, Chief Digital Officer și Executive Vicepresident of Business Development la Warner Music Group, săptămâna trecută la Reeperbahn Festival. Obermann a prezentat 3 mituri și 3 adevăruri despre industria muzicală în era steraming-ului în 22 septembrie, la evenimentul care a avut loc la Hamburg.
Întru iluminare și niscaiva zâmbete, iată o versiune condensată a celor zise de nenea neamțu’ cel cu coșcogea titulatura.
Mitul nr. 1: Streamingul ajută doar starurile deja celebre
“Ca una din casele de discuri majore la nivel global, noi suntem mereu atenți la felul în care un artist apare sau se dezvoltă dincolo de granițele propriei țări în noua lume a streamingului”, a zis Obermann.
El a venit cu 3 studii de caz care să-i dovedească punctul de vedere: eroul local Robin Schulz, proaspătul star hip-hop Lil Uzi Vert și Danny Ocean.
“Danny Ocean e din Venezuela. Acum stă în Miami, e semnat la Warner Music Latina de anul trecut. Piesa lui, Me Rehuso, a explodat într-o perioadă de timp extrem de scurtă pe platformele de streaming, iar 45% din play-uri vin de pe piețe nevorbitoare de spaniolă. Este evident că streamingul dărâmă granițele geografice și cred că lucrul ăsta va avea un impact cultural imens acum, când limba în care se cântă nu mai este limitată de frontiere.”
Mitul nr. 2: 100 de milioane de plătitori de abonament este un număr mare pentru industria muzicală
Obermann a avut o perspectivă foarte optimistă asupra penetrării globale a streamingului – atât în locurile unde piața e deja saturată, cât și în cele unde există mult potențial.
“Piețele scandinave, unde streamingul a prins foarte devreme, au ajuns deja la un grad de 60-70% penetrare a streamingului plătit în casele oamenilor. Dar, dacă ne uităm la Africa, Asia sau America Latină, acolo abia s-a ajuns 2-3% în unele piețe.
Dacă privim comparațiile cu serviciile de abonament la televiziunea prin cablu din țări dezvoltate precum Germania, S.U.A. și Marea Britanie, avem cam 70 – 75% grad de penetrare, în timp ce în Germania acum streamingul plătit de muzică a ajuns în abia 15% din case. Așa că e ușor să ne imaginăm că potențialul nostru de streaming în multe din aceste piețe este de cel puțin 5 sau 6 ori mai mare decât ce avem azi.
În plus, există cam 1 miliard și jumătate de oameni care folosesc servicii de streaming (video sau audio) gratuite, susținute de publicitate. Evident că atragerea unui număr cât mai mare din oamenii ăștia spre cele cu abonament este unul din principalele obiective ale industriei muzicale acum. Dar lucrul ăsta nu face altceva decât să dovedească, și el, numărul imens de oameni cărora ne putem adresa.”
Mitul 3: Albumul a murit
Obermann a arătat apoi împărțirea pe surse a veniturilor unui superstar global (vânzări digitale și fizice de albume, de single-uri, plus streaming) pentru a ilustra că opera întreagă – albumul – încă are o importanță crucială în lumea streamingului de azi. Diagrama arată clar cum artistul a obținut 50% din veniturile provenite din muzica înregistrată din vânzările de album întreg (atenție! albume vândute ca atare, nu echivalate din număr de vânzări digitale de piese individuale).
El a zis așa: “Cel mai sănătos lucru pentru noi ca industrie este să ne găndim la album ca la opera principală, dar apoi să recunoaștem și că, având toată tehnologia de care dispunem azi, există o mulțime de feluri în care poți promova, împacheta, face teasing pentru și permite fanilor să asculte un album.”
Adevărul 1: Conținutul video și cel uploadat de useri posedă un imens potențial încă nefolosit
Obermann și-a exprimat speranțele că rezolvarea problemei diferenței de valoare va deschide oportunități importante pentru industrie, artiști și fani.
“Conținutul video și cel uploadat de useri posedă un imens potențial încă nefolosit,” a spus el. “Problema pe care o avem aici este că există o cerere incredibilă pentru astfel de conținut, dar veniturile sunt extrem de mici în acest moment. În S.U.A. erau cam 5 miliarde de play-uri date unor streamuri video în 2011, iar în 2016 au fost câteva sute de miliarde. În 2016 au fost cam un trilion de streamuri audio și peste un trilion de streamuri video on-demand (adică plătite), numerele astea fiind aproape identice.
Cererea pentru video și cea pentru audio sunt la fel de mari, dar veniturile muzicii din video lasă de dorit rău de tot.”
Adevărul nr. 2: Comanda vocală va schimba dramatic modul în care fanii interacționează cu muzica
Obermann e de părere că aparatele cu comandă vocală prezintă o oportunitate imensă pentru industria muzicală, mai ales prin creșterea engagement-ului cu serviciile care funcționează pe bază de abonament plătit.
“Sunt multe chestii pe care le poți face cu o boxă cu comandă vocală, dar muzica va rămâne mereu cel mai important. Una din variabilele pe care le urmărim cu mare atenție este engagement-ul – câte piese ascultă un abonat mediu într-o lună? Cu cât mai mare este nivelul de engagement, cu atât mai probabil este ca acel abonat să se convertească de la serviciul pe bază de publicitate la cel pe bază de abonament.
Boxele astea dărâmă cu brio niște obstacole pe care le are engagement-ul în prezent, pentru că acum poți spăla vase sau poți citi ziarul (dacă ești bătrân și încă mai faci asta) și, dacă vrei să asculți tu piesa aia, tot ce trebuie să faci este să o spui. Este o invenție incredibilă pentru orice casă, care va avea o mulțime de alte întrebuințări.”
Adevărul nr. 3: Muzica este acum cea care aduce schimbarea, nu cea care o suferă
Obermann s-a arătat optimist pentru viitorul artiștilor, al industriei și (de ce ne-am mira?) al lui Warner Music, pentru că industria muzicală a făcut pasul de la a rezista schimbărilor tehnologiei la a le asimila.
“Nu cred că am ieșit la liman încă – mai avem multe de făcut și mai sunt multe obstacole de depășit,” a spus el. “Dar există o schimbare în felul în care muzica este privită de către partnerii noștri din domeniul tech, și una în felul în care ne poziționăm față de fani sau în cel în care colaborăm cu artiștii.
Înainte, noi eram cei al căror univers era schimbat radical de tehnologie, acum noi suntem cei care ‘tulbură apele’, pentru că fiecare companie tech căreia îi pasă de consumatori vrea să folosească muzica sau video însoțit de muzică în serviciul lor.
Abia începem o perioadă care ar putea fi extrem de pozitivă pentru industria muzicală din punctul de vedere al creșterii veniturilor – dar și din cel al ceea ce înseamnă muzica pentru fan. Consumatorul va avea acces ieftin și facil la un imens catalog de muzică, va avea libertatea de a-și alege ce dorește, descoperirea de tinere talente va fi mai ușoară decât oricând și toate astea vor fi complet sociale, astfel încât oricine poate împărți online orice cu prietenii.
Dacă ești artist, vei fi într-un loc foarte bun – artiștii sunt unele din cele mai în trend personalități pe social media, veniturile din muzica înregistrată cresc din nou și depășesc granițe naționale în feluri în care lucrul ăsta nu s-a mai întâmplat până acum, ceea ce înseamnă creștere pentru segmentele de live și merch, plus multe alte surse auxiliare de venit.
Sunt foarte optimist de direcția în care merg lucrurile și despre viitorul industriei noastre.”
E drept că, atunci când nenea Obermann zice “viitorul industriei noastre”, iar noi ne uităm la cifrele lor și apoi în buzunarele noastre, posesivul ăla la persoana întâi plural pe care îl folosește el nu pare să ne includă și pe noi. Dar semne bune sunt și la noi. Destul de multe chiar. Artiști care există doar datorită online-ului, vânzări de merch care chiar încep să conteze, artiști independenți care trăiesc foarte bine, proiecte mainstream care o dau pe sinceritate, case majore de discuri care încep să dea semne de maleabilitate. Toate astea-s semne bune pe care, acum câțiva ani, le visam doar. Nu cred că m-am molipsit de la cuvântarea de pe Reeperbahn. Chiar cred că va fi bine, fie și doar pentru că mai rău decât a fost nu prea are cum să fie.
sursa: Music Business Worldwide
