4

Traficul e cel obisnuit pentru o zi a saptamanii. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ma strecor, incalc decent regulile de circulatie, sunt bucurestean ce sa mai… Cateva ocazii de „a-i face pe tampiti” imi scapa. E normal. Doar sunt atent in dreapta mea. Fata, dupa ce la inceput a fost zambitoare si atenta, acum da semne de plictiseala. Atunci cand ii intoarce spre mine, si ii intoarce destul de des, ochii ii sunt din ce in ce mai acuzatori. Parca si colturile gurii au inceput sa-i alunece in jos a dezaprobare crescanda. Are o gura minunata, care freamata aproape incontinuu.

Da, clar s-a plictisit. Uite cum face cei peste 10 bulbuci de saliva in timp ce se chinuie cu disperare sa-si bage degetul in gura. Salopeta alba e perfecta pentru gerul de afara, insa nu si pentru ajung la degete. Fi-mea face un dans ciudat pe scaunul din dreapta, incercand cu disperare sa-si atinga scopul. Are 4 luni, dar fata stie ce vrea. Si incet-incet, prin semne discrete, ma deprinde si pe mine sa aflu ce vrea.

Aplic tactica diversiunii. Omida de plastic cu zorzoane zornaitoare in coada plus suzeta. Dezaprobarea dispare. E inlocuita de o privire fixa si impaienjenita. Ma prind. Nu ne mai plictisim, ne e somn. Iar zorzoanele, in loc sa ne distreze, ne cam obosesc. Omida isi reia, tacuta acum, locul de langa schimbatorul de viteze. Mana mea dreapta amplasata pe burtica ei, atat de mica, incat imi incape toata in palma… e mult mai bine acum. Ea isi pune manutele pe mana mea. Degetul meu mare e gros cat o bara de autobuz pentru ea. Se prinde cu nadejde de bara, o ultima privire viteaza, prin care-mi zice „nu mi-e somn, imi odihnesc doar putin ochii” si gata. Dusa e.

Hai, mai Mara. Uite, se vede parcul in zare. Nu-mi poti face asta tocmai acum!!! Bunicu-tau ne asteapta la plimbare. Offff… E prea tarziu. Suzeta, devenita inutila acum, se desprinde cu mare usurinta. Falcutele ei mici freamata in continuare. Pai ce sa viseze altceva decat ca mananca? E o varsta fara cosmaruri, fara defulari…

Am parcat. Bunicul Marei ne vede si o porneste la trap. Pun pariu ca in capul lui de inginer trece in revista suma actiunilor ce trebuie indeplinite repede si precis pentru ca nepoata-i pretioasa sa ajunga repede in carut, cu ochii la frunzele care ii plac atat de mult. Ii fac semn sa nu se grabeasca si, nedumerit, isi preschimba trapul intr-un mers mai lent. Cand ajunge, ii arat splendoarea adormita in scaun. Gata, e topit. Ca si mine de altfel. N-avem loc sa o privim amandoi deodata dormind, asa ca facem cu randul. Intre timp, mai schimbam si noi o vorba, ca baietii. Afara e soare cu dinti.

In cele din urma s-a trezit. Gata. Trupa de comando stie exact ce are de facut. In spate, bunicul asambleaza carutul. Eu ma inarmez cu suzeta, biberonul de ceai pentru cazuri de sughit. Extrag copilul din scaunelul ei. In drum spre carucior o pup de nu se vede. Ea nu stie ce sa faca mai intai. Sa rada de placere, sa incrunte ochii la soarele asta nenorocit care se incapataneaza sa o deranjeze sau sa invarta capul ca pe bile ca sa vada totul cat mai repede. Face cate un pic din toate. Intre timp a ajuns in carucior si rade fericita la bunic, care se stramba si o alinta.

Eu inchid masina. Pornim, toti 3, prin parc. Incet, alene. Mara e linistita o vreme, apoi i se face din nou somn. Adoarme, agitata 10 minute. Asteptam rabdatori. Oare i s-a facut foame. Nu chiar… Insa aerul rece a obosit-o, pentru ca da semne ca ar vrea sa adoarma din nou. Repede inapoi la masina.

mara 4 luni

Poza asta a fost facuta la exact 4 luni dupa ce Mara s-a hotarat ca e timpul sa existe. La Multi Ani, fata lui tata! Te iubesc mult de tot!

Tags: , ,