A negocia sau a nu negocia – cumplit mestesug de tampenie

Primesc ieri un telefon de la un coleg de-al meu de la Prima TV. Imi spune ca in orasul X se organizeaza zilele orasului si ca se cauta un MC pentru eveniment. Eu zic ca e ok, ca sunt liber, sa ma sune. Pana aici totul limpede si destul de clasic. 10 minute mai tarziu imi suna telefonul si am urmatoarea convorbire sideranta:

EA: „Alo, dl. Fintescu? Va sun din partea colgului Dvs., M. Pentru zilele orasului X.”

EU: „Buna ziua. Da, mi-a spus M ca ma veti suna. Spuneti.”

EA: „Pai ce sa va spun? Sunt 2 zile, sambata si duminica, si sa-mi Dvs. cat.”

EU: „As avea nevoie de mai multe amanunte, gen cine canta, cat dureaza evenimentul, ce vreti exact sa fac eu acolo…”

EA (putin iritata): „Domnu’ primar stie amanuntele astea. Io nu sunt mandatata decat sa negociez sumele. Asa ca sa-mi spuneti cat vreti.”

EU (impaciuitor si putin amuzat): „Pai asta incercam sa va spun. Ca am nevoie de amanuntele astea pentru a va putea face o oferta de pret. Uitati, de exemplu, eu nu prezint show-uri in care se canta manele.”

EA (victorioasa): „N-o sa fie manele.”

EU: „Foarte bine. Ma bucur sa aud asta. Insa ma intereseaza sa stiu exact cate de ore de munca sunt pe zi, ce trupe canta, pentru ca daca sunt trupe de live, cu instrumente, atunci set-up-ul dureaza ceva mai mult, daca sunt doar trupe care canta de pe CD, atunci munca e mai usoara.”

EA (din nou vag nervoasa): „Pai si de unde sa stiu eu, d-le FIntescu toate lucrurile astea?! Nu v-am zis?! Eu sunt cu banii! Mie imi ziceti cat vreti, eu va zic daca e ok si gata!”

EU (putin mai apasat): „Nu va pot da o oferta de pret fara informatiile pe care vi le-am solicitat. Tot ce pot face este va dau niste sume aproximative, care nu v-ar folosi la nimic.”

EA (nervoasa de-a binelea): „Io nu inteleg de ce va enervati! Io credeam ca Dvs. sunteti cu buna-dispozitie, nu cu nervii. Nu cred ca sunteti persoana pe care o cautam. De unde sa stiu eu tot ce ma intrebati Dvs? Uite, de la 11 dimineata la 8 seara, na! Cat face?!”

EU (blocat la propriu): „Sunteti sigura ca astea sunt orele de lucru?”

EA: „NU!!! Da’ daca ma tot intrebati, am zis si io ceva!!! Io am suma Y sa v-o dau! E bine?! Sau nu?!”

EU: „Nu stiu sa va spun.”

EA „V-am zis! Io sunt aici ca sa negociez banii! Nu altceva. Vorbesc cu domnu’ primar si, daca mai e cazu’, va sun inapoi!”

BIP BIP BIP BIP

Evident ca n-a sunat. Evident ca aveam de-a face cu o cucoana impopotonata de la orasul X, plina de ea si de functia ei, care striveste muritori ca mine si ca tine in fiecare zi. Este o mare maestra a negocierilor si o adevarata eminenta a relatiior inter-umane. Si de-acolo, de la inaltimea ta olimpiana, iti doresc sa te rostogolesti pana jos, ca sa-ti moi nasucul exact in glodul pe care-l meriti! Pfoai, ce m-ai enervat

    1. Catalin 13 septembrie 2008
    2. Delia 13 septembrie 2008
    3. OLiX 13 septembrie 2008
    4. Daniela Cojocaru 13 septembrie 2008
    5. deeapoisongirl 13 septembrie 2008
    6. Liana 13 septembrie 2008
    7. Bigiu Razvan 13 septembrie 2008
    8. danfintescu 14 septembrie 2008
    9. ladydy_cool_90 14 septembrie 2008
    10. Alexandra 14 septembrie 2008
    11. ioana 14 septembrie 2008
    12. BlogMedia 14 septembrie 2008
    13. Liana 14 septembrie 2008
    14. Marius "Megastar" - cat ar fi ea roata de patrata tot se mai intoarce o data! 14 septembrie 2008
    15. Anemari 15 septembrie 2008
    16. cristina karma 15 septembrie 2008
    17. danfintescu 15 septembrie 2008
    18. Liana 15 septembrie 2008
    19. danfintescu 15 septembrie 2008
    20. andreea 18 septembrie 2008
    21. Liana 18 septembrie 2008
    22. danfintescu 18 septembrie 2008
    23. AleXR 21 septembrie 2008
    24. danfintescu 22 septembrie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.