La Mastering the Music Business, în ziua a doua, Cristina Bazavan a povestit multe chestii mișto, adevărate și din care breslașul muzical român se putea hrăni întru maturizare și relaxare. Unul dintre ele, unul pe care Cristina l-a rostit cu mai multă patimă decât pe celelalte, a fost că artiștii noștri nu se laudă unii pe alții aproape niciodată. Cornel Ilie a reacționat imediat cu o leapșă în care el a prins a lăuda. Leapșa asta s-a pierdut în neant, undeva.
Sâmbătă am dat cu ochii de una bucată prospătură în industrie. Alex Parker se numește el, artist care face parte din gașca lui Marius Moga și care e semnat la Roton, după cum o zice și canalul de Youtube. Vă rog eu din tot sufletul meu să înțelegeți că în acest studiu de caz, ca și în cel despre torțele neaprinse, nu e importantă calitatea muzicală a piesei. Nici măcar stilul muzical nu prea contează.
M-am uitat la clip cu foarte mult drag. Oamenii ăia doi de dansează acolo s-au străduit din răsputeri să transmită o stare, un mesaj. Băi, fraților, și știți ce? Au reușit! Pe cuvânt că da. Se vede clar că e rost de mulă muncă acolo, însă de muncă făcută cu drag, cu pasiune, așa cum ar trebui împlinită orice trebușoară din domeniul nostru de activitate. Boooon! Evident că, după ce s-a terminat clipul, am dat fuguța cu ochișorii spre credite ca să aflu cine-s dansatorii și, mai ales, cine semnează coregrafia clipului și m-am dezumflat instantaneu.
Să ne-nțelegem: dacă scoți coregrafia și dansatorii din videoclipul piesei “Tropical Sun”, rămâi cu o casă veche și prăfuită, o ladă colorată și un băiat (Alex Parker) care apare câteva secunde și se face că pune muzică. Adică rămâi cu nimic! Așadar videoclipul despre care vorbim aici există doar prin dans. Care e făcut FOARTE bine. Ăsta e atuul lui, asta e povestea care poate înveli frumușel apariția unui nou artist pe piață. Într-un cuvânt, dragii mei oameni de comunicare de la Demoga și de la Roton, asta ar trebui să vindem!
Dar noi avem așa: compozitori, textier, publisher, label. Nu mă leg de astea, pentru că-s standard și e mare nevoie să existe în dreptul oricărei piese, că doar nu știi, drăgăliță Doamne, când te lovește succesul internațional. Și mare păcat ar fi să nu știe Măria Sa, Succesul, la care poartă din sat să bată. Apoi vin versurile. Toate. Hai să fim sinceri și să admitem că versurile nu-s punctul forte al piesei. Dar înțeleg și motivele pentru care ele sunt acolo. Nu mă leg nici de asta. Poate ar fi bine ca în locul linkurilor pe care le are spre toate social media ale label-ului să existe linkuri spre cele ale artistului. Că fanul nu e al lui Roton, ci al lui Alex Parker.
Mai jos găsim o descriere a canalului Youtube și a label-ului Roton. Mie, să mă iertați, descrierea asta îmi manifestă un iz de tablă vopsită, înfiptă într-un amărât de gazon, pe care scrie “Fiecare din aceste 4876345 de fire de iarbă a fost înfipt în glie prin mărinimia deosebită a Primarului pe care l-ați votat voi, fraierilor!” Le știți, așa-i? Eu am adaptat mesajul, dar sunt sigur că și voi v-ați lovit de asemenea laudă de sine care miroase… nu bine. Aveți cumva impresia că apar undeva numele coregrafului și ale dansatorilor? Păi să n-o aveți!
Bun, îmi zic eu. Hai să caut comunicatul de presă. Experiența m-a învățat că, decât să caut un comunicat de presă în propriul mail, e mult mai ușor să îl găsesc pe Google. Asta pentru că presa muzicală din România (mă scuzați, mă opresc un pic din scris ca să mă duc să râd și să plâng la simultan)… Așa. Deci cele maxim 10 site-uri care dau “știri muzicale” nu sunt altceva decât locuri unde, după ce se primește comunicatul de presă, ctrl+a, ctrl+c, ctrl+v constituie principala activitate jurnalistică. Nici de data asta nu am greșit. Comunicatul e prezent, identic, pe primele două site-uri pe care le afișează google atunci când cauți “Alex Parker – Tropical Sun” (site-uri de informare, nu de download ilegal). Motivul pentru care nu dau numele acestor site-uri e pentru că nu le consider relevante.
Comunicatul de presă nu conține nimic despre dansatori și nimic despre coregraf. Are niște informații despre Alex Parker, menite să ni-l vândă ca pe un muzician polivalent, care a cântat și de-alea și de-alea, inclusiv metal. Haideți, vă rog, să silabisim împreună: i-re-le-vant. Suntem în 2016, un an în care publicul începe să accepte din ce în ce mai greu informația pe care i-o vâri tu în cioc. Artistul are niște lucruri de dovedit înainte să-l ia lumea în brațe ca pe un greu al muzicii.
Concluzie
Oamenii, cel puțin formatorii de opinie, își fixează tot felul de filtre comunicaționale, astfel încât doar informația pe care ei o consideră folositoare să ajungă la ei. E singurul mod în care poți supraviețui asaltului de comunicare care are loc la fiecare click internautic. Și, dacă ai reușit să captezi atenția unui astfel de om (a cărui opinie este de obicei luată în seamă de mulți semeni de-ai săi mai puțin informați sau instruiți), cu un videoclip în care se dansează frumos, ai face bine să îl ajuți să afle cine-s oamenii care își fac treaba atât de bine. În felul ăsta simplu artistul tău va fi acceptat și promovat de ei la pachet cu povestea simplă și emoționantă a dansului.
Să mai intru în detalii legate de etică? De corectitudine față de munca oamenilor care au lucrat mult, poate mai mult decât oricine altcineva implicat în proiectul Alex Parker? Nu am să fac asta. Însă vă las, mai jos, un screenshot după creditele de la videoclipul “Love Yourself” a lui Justin Bieber. Nu văd acolo nicio descriere pompoasă de label. Văd, în schimb, numele relevante ale celor care au lucrat la clip. Inclusiv al omului care s-a ocupat de cromatică! Iar linkurile pe care le găsește fanul lui Bieber sunt către tot ce are el de comunicat cu fanul său. Nu spre o casă de discuri care pentru fan nu înseamnă absolut nimic.
Alex Parker, nu te cunosc. Și vreau să știi că îmi pare foarte rău că primul tău videoclip a fost studiu de caz. Am scris acest articol nu ca să dau cu tine de pământ. Ci pentru a le deschide ochii oamenilor care se ocupă de tine că, mai importantă decât bătaia cu propriul pumn în propriul piept, e povestea frumoasă. S-a creat un lucru frumos despre care nu s-a comunicat nimic. Iar asta s-a întâmplat sub “semnătura” a două entități care sunt jucători importanți pe piață. Păcat. Mare păcat.
Iar dacă am fost mai acid decât de obicei e pentru că, da, m-am enervat.
