American Sniper

afis american sniper

Eu mereu am găsit cum nu se poate mai evidentă linia de demarcație între filmele de băieței și cele de fetițe. Dacă e cu mult poc-poc, cu vătămări corporale deosebit de grave și o scenă fierbinte de sex (dacă se poate și un strop de rough nu ne supărăm) între eroul musculos și vag rănit undeva neesențial și fătuca neajutorată, pe care el o salvează evident… ăla e film de băieței. Dacă, în schimb, el este spilcuit, deștept, total îndrăgostit, tandru ca o romanță, poate chiar un pic timid, iar ea e femeia hotărâtă, înfiptă adânc și destoinic în viața comunității din care face parte, iar ei se iubesc doar pentru că ea are înțelepciunea de a se lăsa sedusă de el, ăla e pentru fetițe.

Filmul ăsta este primul care mi se pare că încearcă să șteargă granița asta, acum, când și-așa se poartă globalizarea, fie ea pașnică sau putinească. Sniperul nostru (foarte bine și complex interpretat de Bradley Cooper) este Rambo în luptă, înfigând plumbi în țeste teroriste cu un aplomb demn de a gâdila dorința de înrolare a unor americani care își cam pierd patriotisumul, dar se transformă într-un munte taciturn de carne atunci când se întoarce acasă. Drama veteranilor unor războaie ce nu le aparținut nicicând nu e nouă. Iar filme despre trauma asta se tot fac de la Coreea și Vietnam încoace. Doar că ăsta e despre acum.

Filmul, în ansamblu, nu-i rău deloc. Are umor, sânge, suspans, acțiune, dramă… Ce să mai, un Sniper cu de toate, vă rog. Există, totuși, niște zone unde au cam dat-o în shaorma. Secvența în care el aleargă dupa Humvee-ul salvator prin furtuna de nisip e cam prea lacrimogenă și trasă de păr. Ca ea mai sunt câteva, presărate pe ici-colo, cât să-ți lase un iz sălciu.

Am tot încercat să mă conving că-s răutăcios rău dacă mă bag în astfel de detalii, însă jur că nu mă pot abține: prea-i slabă, frățioare, doamna Sniper (Sienna Miller). În secvența în care apare dezabiată mai că-ți vine să-i întinzi punga de popcorn fetei, că sigur n-a mâncat de mult. Dacă tot am început cu veninul, hai să mai strecor o șopârliță. Da’ pe asta o îmbrac frumușel în haine de compliment: dacă el însuși reușește încă să se impună ca regizor la venerabila-i vârstă, felicitări pentru domnul Clint Eastwood, acest Beligan al Hollywoodului!

STAI, NU PLECA! ÎNCĂ...

Dacă-ți plăcu scriitura și vrei să mai afli ce-mi bubuie debla,
apasă butonu' de colea, te rog!