Asa am gasit eu editia asta de cumparat la targul de carte. Camus si Gide au fost doi autori care mi-au fermecat adolescenta. Bine, ei… si multi altii. Insa, in cazul unor scriitori pe care ii devoram pe cand aveam 14-15 ani, am descoperit ca farmecul se transforma in cascat plictisit daca ii citesc ceva mai tarziu. Asa ca m-am apucat de falsificatori cu oarece emotii. Pe care le-am uitat instantaneu, pentru ca o carte de Gide, odata deschisa, are puterea sa-si transforme cuvintele intr-o mana puternica, pe care o simti apucandu-te de rever si tinandu-te tintuit cu ochii in paginile ei pana cand frantuzu’ termina ce a avut de zis.
Falsificatorii de bani este un soi de “De veghe in lanul de secara” european, in care Holden apare ca un personaj fragmentat, format din mai multi adolescenti de diverse varste, fiecare cu problema lui de inadaptare la viata. Are actiune, delincventa, opulenta, sex, germeni de homosexualitate…. ce sa mai. Cartea asta ar putea fi transformata intr-un hit de box office. Dar, spre deosebire de filmele americane, care au ingredientele astea asezate unul peste altul intr-un hamburger zemos, Falsificatorii de bani mai are ceva: are clasa. E o drama frumos redata, o telenovela nobila, in care se strecoara percepte filosofice, ironii sociale fine. E o bomboana de carte, ce sa mai…
Porumbelul este prima povestire erotica homosexuala pe care am citit-o in viata mea. Stiam ca Gide a fost pederast. La fel ca in cazul altor mari artisti… de fapt… la fel ca in cazul oricui, asta nu m-a deranjat. E alegerea fiecaruia. Doar ca mi s-a parut putin dubios… E clar ca nu mai vreau sa citesc genul asta de literatura pentru ca nu-mi place. Si nu inteleg de ce a trebuit sa fie asezata povestioara asta in urma unei mari carti cum sunt falsificatorii. Dau o bila neagra editorului, pe care-l suspectez de otevizare culturala.
Mama Dane,…sa stii ca m-ai impresionat…adica in timp ce citeam cele scrise de tine era ca si cum te puteam auzi cum vorbesti asa cu o emotie si o intensitate specifica unuia care vorbeste despre ceva ce l-a impresionat cu adevarat…sa stii ca m-ai convins sa citesc cartea…desi am 17 ani…sper sa am o gandire suficient de dezvoltata pentru a aprecia cartea aceasta cu adevarat…si daca ne-ai mai putea recomanda ceva carti…eu una sunt deschisa la idei!!
@Dana Ma bucur ca te-am convins. Te rog chiar sa revii cu un comment dupa ce ai terminat de citit cartea si sa-mi spui daca ti-a placut sau nu. Eu sunt sigur ca o vei intelege. Pentru alte carti nu trebuie decat sa dai un click pe categoria “carti” din acest post sau in bara din dreapta si vei avea toate posturile pe care le-am scris despre carti.
Ca sa sustin parerea Danei, este cea mai buna recenzie de carte pe care ai scris-o in ultima vreme 🙂
hm… thx bro. da’ chiar mi-a placut cartea. jur.
Se vede din recenzie… Asta te obliga la unul din doua lucruri de-acum inainte… Fie citesti doar carti care stii sigur ca-ti plac, fie faci in asa fel incat sa-ti placa toate :-))
Ambele variante fiind logic imposibile, dragul meu Watson, se pare ca nu ne ramane altceva de facut decat sa traim amara viata ce ne-a fost data.
@danfintescu
Normal! De indata ce termin de citit cartea te anunt si iti impartasesc opinia mea…desigur momentan m-am apucat de citit alte carti si voi astepta sa termin cu ele..nu imi place sa las ceva inceput neterminat…si chiar acum am de gand sa arunc ochii peste celelalte carti recomandate de tine
Nu-i graba, am rabdare.
“Falsificatorii de bani” nu este genul de carte in ale carei prime pagini sa te impotmolesti, este o scriere complexa, plina de detalii, de intamplari povestite intr-un mod placut, care te face sa indragesti repede personajele. Pana in cea de-a treia parte a lecturii am avut, insa, o anumita retinere in privinta relevantei titlului, cand scriitorul parca simte nevoie unei explicatii, naruind incet urmele de ambiguitate. Oricum sfarsitul il gasesc impresionant, poate din doua motive: 1. cum intreaga lectura s-a bazat pe un amestec de intamplari si personaje atat de agitat, nu am sperat la o finalizare concreta; 2. faptul ca simt o usoara inclinatie spre drame, atat in carti cat si in filme. Sper sa nu gresesc cand spun ca este o scriere mai mult psihologica.
Concluzia – o carte de bun gust, tumultoasa, lipsita de timpi morti, care nu-ti permite sa iei nici o gura de aer. Intr-un cuvant: merita! Multumesc frumos pentru recomandare!
Cat despre Porumbelul ( pe care o aseman cu un final prost de film frantuzesc), impreuna cu “Contesa Dracula. Erzsebet Bathory” a lui Javier Garcia Sanchez ( cu aceeasi tema, tratand in schimb homosexualitatea feminina), cred ca au fost cele mai dubioase lecturi de care am avut parte.
In mare cartea ne-a placut la fel de mult si ne-a lasat cam aceleasi impresii. Eu nu il condamn pe Gide ca a scris “Porumbelul” insa, ci as vrea sa aud de la editor motivatia pentru care povestea asta (postuma, btw) a fost atasata in dosul unei capodopere.
cred ca ai dreptate, combinatia e posibil sa fie lipsita de inspiratie.
Clar e. Martor e gustul amar care iti ramane dupa citirea “mixului”.
Am citit aproape o jumatate din “Falsificatorii de bani”,pe nerasuflate,apoi am intrat pe net sa mai consult si parerile altor cititori,si te-am gasit pe tine.
Intr-adevar,buna descrierea cartii.
Pacat ca prea putini din “tinerii nostri” se mai ocupa cu recomandari de carti…Am 18 ani dar,cateodata ma simt ciudat cand ceilalti raman surprinsi sa afle ca frecventez biblioteca..
Ramai cu bine!
@Alizee Te rog sa nu te simti ciudat. Tu esti cea normala intr-o lume stramba. Si sa nu cumva sa indraznesti sa te opresti din citit, ca ne suparam, ai auzit? 🙂
Dane misto recenzie…..
Am citit cartea odata pentru ca mi-a placut titlul… iar a-2a oara pentru ca a vrut porfa de romana sa ma asculte…si sincer am luat 10 ptr rezumat + informatii despre Gide.
As vrea sa vad sh ceva recenzie la cartile lui John Grisham…… am citit 3 si ti-as recomanda si tie si foarte marfa ….K de ex : Camera Mortii….
Titlul pare umpik “sumbru” dar pana la urma continutul conteaza nu? :))
Ei bine Bafta!