BAls, BAschtetzi rosii, BA server la Pizza Hut, BAl de absolvire in German si BAia mare

Am fost in Bals ieri pentru prima oara in viata mea. De fapt pentru prima data am si oprit, pentru ca de trecut mi s-a intamplat de multe ori sa trec dat fiind faptul ca e pe drumul spre Craiova, Severin, Timisoara.

A fost un eveniment foarte reusit, pentru ca publicul de acolo nu prea are parte de concerte. Ieri a fost insa o zi excelenta pentru toti balsenii, in care s-au intalnit cu Nelu Ploiesteanu, Anda Adam, Miki si Voltaj, care de fapt au fost primii, pentru ca mai aveau un concert in Campina in aceeasi seara. Orasul e tare mic si doar putin mai lat decat soseaua principala. Imi place sa ajung din timp la evenimente, ca sa inteleg bine ce am de facut si sa pot preveni orice intarizere neprevazuta mi-ar aparea. Asa ca, desi evenimentul incepea la ora 18:00, eu am ajuns pe la 13:30. Cele 4 ore si jumatate petrecute in acel oras m-au lamurit pe deplin. Noi, cei din orasele mari, avem o alta viata. Traim practic pe o alta planeta. Iar ritmul din Bucuresti chiar ca nu se poate compara cu absolut nimic. Asadar in 4 ore si jumatate: la terasa la care am stat (si care cred ca era cam cea mai de fite din oras) au fost maxim 3 mese ocupate simultan. N-am vazut mai mult de 70 de oameni trecand pe strada pe langa mine. Nu exista Wi-FI. N-a tipat nimeni. N-a fost nic un blocaj de trafic. N-am vazut pe nimeni alergand. N-a trecut nici un politist. Eu as innebuni intr-un astfel de oras.

Azi-dimineata m-am dus sa-mi cumpar baschetzi rosii. Eu sunt mare fan Converse si nimeni vreodata nu ma va putea lamuri altfel, desi sotia mea incearca linistita si aproape resemnata sa-mi spuna ca mai exista si altfel de tenisi. Sunt rosii, simpli si tare simpatici.

Dupa ce mi-am facut micul cadou, am mers la Pizza Hut. Candva, in adolescenta mea, eu am lucrat ca ospatar timp de vreo luna si jumatate aici. Inca mai tin minte, in mare, regulile de servire. Ei bine, spre marea mea suprindere, baiatul care m-a servit a incalcat fiecare regula posibila. A durat mai mult de 2 minute intre momentul in care mi-a adus meniul si momentul in care mi-a luat comanda. N-a incercat sa-mi bage pe gat aperitive sau bauturi. Era un chelner normal lipsit de orice fel de tactici de marketing americane. Culmea a fost cand mi-a luat comanda: A LIPSIT NELIPSITUL! Palmtopul nu era!!! Omul chiar parea ca face eforturi evidente sa tina minte ce-i spun. Noroc ca eram singur la masa, ca altfel presupun ca in loc sa ma asculte ar fi luat-o la sanatoasa. Cum am terminat de recitat comanda l-am vazut ca o zbugheste spre bucatarie, repetandu-si probabil obsedant in minte „salatapizzapepperonimicathinandcrispyapaplata”. Cei de la masa de langa mine au incercat sa-l opreasca. Chelnerul le-a facut un semn aproape nervos din mana si si-a vazut de drum. Desi incepusem sa fiu vag iritat de faptul ca intarzie sa-mi ia comanda, situatia a inceput brusc sa ma amuze si sa ma intereseze. Dupa 1 minute ospatarul a revenit la vecinii mei la masa, vadit stresat de vinerea 13 pe care, evident, o traia. „Ma scuzati”, face el, „dar nu merge serverul si n-am cum sa tin minte mai mult de o comanda o data.” In momentul ala mi-a venit sa ma ridic, sa-l iau in brate, si sa-l pup pe crestetul lui de cyber-generatie pro! Pai bine mai, ospatar al viitorului, erou al comenzilor binare, cum crezi tu ca s-au descurcat cei de la tine din breasla, incepand cu hangii de pe vremea lui Stefan cel Mare&Sfant si terminand cu acrii ospatari de la Cina ceausista? Unii cu memorie multa, altii, mai comozi, cu un pix si o bucata de hartie. Ideea de a tine intr-o mana un pix si in cealalta o bucata de hartie si de a le face sa interactioneze intru imortalizarea comenzii unuia sau a mai multor clienti flamanzi nici macar nu a dat sa apara in mintea dependenta de gadget a cyborg-chelnerului nostru. Va zic, daca pica netul, suntem HALITZI! Nici o pizza nu mai suntem in stare sa mancam!

Asta-seara s-ar putea sa ratez finalul meciului Romania-italia pentru ca voi prezenta Banchetul de Absolvire al Liceului German din Bucuresti, adica fostul meu liceu. Sincer, de-abia astept!

Maine dimineata pornesc intr-o mini-vacanta impreuna cu sotia mea. Nunta unui bun prieten (prietenii stiu cine-i) in Baia Mare. Ne intoarcem luni… Sau marti… 🙂

    1. lorelei 13 iunie 2008
    2. Emi Gal 13 iunie 2008
    3. Anemari 13 iunie 2008
    4. danfintescu 13 iunie 2008
    5. lorelei 13 iunie 2008
    6. Silent enigma 13 iunie 2008
    7. Anemari 13 iunie 2008
    8. danfintescu 13 iunie 2008
    9. adriana 13 iunie 2008
    10. Anemari 13 iunie 2008
    11. Silent enigma 13 iunie 2008
    12. danfintescu 13 iunie 2008
    13. adriana 13 iunie 2008
    14. ADeea 13 iunie 2008
    15. Deliutza 14 iunie 2008
    16. Deliutza 14 iunie 2008
    17. evelynne 14 iunie 2008
    18. ADeea 14 iunie 2008
    19. adriana 14 iunie 2008
    20. Silent enigma 14 iunie 2008
    21. lorelei 14 iunie 2008
    22. ADeea 14 iunie 2008
    23. Bigiu Razvan 14 iunie 2008
    24. Anemari 14 iunie 2008
    25. ladydy_cool_90 15 iunie 2008
    26. ladydy_cool_90 15 iunie 2008
    27. Alexandra 15 iunie 2008
    28. Alexandra 15 iunie 2008
    29. Silent enigma 15 iunie 2008
    30. magda 15 iunie 2008
    31. nice4u 16 iunie 2008
    32. cristina karma 16 iunie 2008
    33. danfintescu 17 iunie 2008
    34. Alexandra 17 iunie 2008

    Add Your Comment

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.