Berry Gordy este unul din greii tumultoasei și relativ scurtei istorii cu care e în stare să se laude industria muzicală. Bine, “laude” nu e poate cea mai fericită alegere lexicală, da’ am zis să nu fiu hater din prima frază. De fapt, n-am să fiu deloc. Iar motivele-s două: pentru că sunt convins că hatereala nu rezolvă absolut nimic niciodată și pentru că n-aș avea de ce să dau cu mâl în “To Be Loved”, care e o carte genială.
În cazul în care numele Berry Gordy nu îți spune nimic, poate ar trebui să nu te consideri intrat încă în industria muzicală. Dacă Motown nu te face imediat să zâmbești nostalgic și nătâng, e și mai grav. Dacă urechiușele dumitale nu s-au delectat niciodată cu alde The Supremes, The Temptations, Stevie Wonder, Marvin Gaye, The Jackson Five, Diana Ross, apăi e clar că nu ești pe site-ul care trebuie.
Berry Gordy a fost un personaj destul de contestat la vremea lui. Cică era cam despotic cu artiștii. Cică îi cam făcea la buzunare. Și cică avea reputația de a cam da iama în artiste. În coloana cu plusuri sunt însă performanțe dovedite istoric: că a reușit să impună muzica neagră unui public alb care încă purta rasismul la rever ca pe o decorație, că a format și crescut niște artiști care au devenit globali pe vremea când treaba asta chiar era o performanță, că a fost unul din primele label-uri indepedente din lume și că a reușit toate treburile astea cu niște bănișori împrumutați de o familie recalcitrantă și școală aproape ioc.
Gata cu spoilerele. Mai zic doar un lucru: e probabil una din cele mai subiective autobiografii pe care le-am citit. Doar pentru a nu ieși total făr’ de păcat mai admite nenea Gordy din când când în când că a și zbârcit-o. În rest, doar zahăr, miere, armonie și fericire. Cu toate astea, din puține cărți am “furat” atâtea secrete de industrie și și mai puține au reușit să mă emoționeze atât de tare ca “To Be Loved”.
În românește nu există cartea asta. Eu am citit-o pe Kindle. O găsiți aici.
Citatele mele preferate din Berry Gordy – “To Be Loved” sunt*:
“Aici se găsește o capcană tare vicleană, pe care o poți evita doar știind că realizările tale sunt doar realizări – ele nu fac parte din ființa ta. Doar tu ești tu.”
“Câteodată mă refeream la sound-ul nostru ca la combinație de șobolani, gândaci, suflet, carne și iubire.”
“Întotdeauna am crezut că mai puțin de unu la sută din oamenii de pe lume își ating maximum de potențial.”
“‘Te poți trage singur în piept dacă vrei și să-ți venerezi muzica în propriul subsol toată viața’ i-am spus, “sau poți să încerci să scrii ceva la care să reacționeze un milion de oameni.'”
“Crezusem că e greu să construiești o companie, dar acum descopeream că e mult mai greu să salvezi o companie.”
“Probabil că nu există oameni cu adevărat leneși. Ci doar oameni neinspirați…”
*traducerea îmi aparține
