B’estfest ziua 2

Iar n-a plouat. Ceea ce nu poate decat sa ne bucure pe noi, cei “condamnati” sa ispasim B’estfestul intreg. Dulce condamnare… Mai ales ca ieri a fost o zi foarte frumoasa, desi se prevazuse din nou niscaiva ploaie la Romexpo.

Sa le luam pe rand. AB4 au fost bestiali. Chiar foarte, foarte buni. Au sunat bine. Din pacate insa, ei au deschis, astfel incat prea putina lume a avut parte sa-i vada. Si Doru pare putin trist din cauza asta in scurtul interviu pe care mi l-a acordat in direct pe Prima TV. Ziua a avut insa si o surpriza placuta pentru baietii de la AB4. Cei de la Franz Ferdinand i-au ascultat cantand pe scena, le-a placut ce aud, astfel incat i-au invitat sa bea niste beri. Cine stie, poate se leaga ceva aici.

A urmat Oceana. Fata de care, marturisesc, imi cam venea sa ridic o spranceana circumspecta. Nu o vedeam potrivindu-se foarte bine in peisajul B’estfest. Desi ridicarea asta din spranceana avea drept motiv o singura piesa “Cry, cry”.  Ei bine, cu mana pe inima va zic, Oceana e foarte tare. Iar piesa pe care o stim cu totii de la radio este de departe cea mai usurica dintre tot ce canta ea. Poate putin nepotrivit imbracata (rochie verde lucioasa) pentru o dupa-amiaza torida de vara. Insa… mi-a placut.

Alternosfera mi-au placut. Ii stiam. Toate bune si frumoase la ei.

Gabriela Cilmi a cantat coveruri. Din alea ambitiose, nu asa. “Whole lotta love”, “Bobby McGee”. Batranii au strambat din nas a dispret pentru pustoaica de se dadea fan muzica veche. Tinerii nu prea stiau cu ce se papa slagarele respective. Din punctul asta de vedere n-a impresionat pe nimeni. Mi-a placut ca s-a descaltat pe scena. Gestul a fost atat de stangaci, incat era clar ca nu fusese studiat inainte. All in all a sunat bine.

Klaxons n-au mai cantat din motiv de TIR cu scule defectat pe undeva prin Europa. In locul lor au venit americanii de la US 3 (aia cu Cantaloop), care au facut un super-show. Mai ales ca au avut ingrata misiune de a spune ca ei au venit in locul cuiva. Foarte bine le-a iesit. Si foarte inspirati Emagic sa-i fi gasit atat de repede.

Franz Ferdinand. Din boxe se auzea Dire Straits. Incet. Pus de un sunetist care voia sa ne odihneasca urechile. LUmea isi vedea de treaba. Fade out Dire Straits. Incep. Moment in care de peste tot au inceput sa iasa oameni care se inreptatu spre scena. A fost a sight to see. Pe noi, care stateam linistiti la noi la studio ne-a furnicat. Daramite pe baietii de pe scena. Asa ca Franz Ferdinand i-a dat! Fuckin’ wow! Au sunat excelent. Si au facut un supershow. Am apreciat foarte tare la ei faptul ca au invatat destul de multe cuvinte in romaneste.

Orbital. La interviu au venit zambitori si relaxati, fara griji. Ca orice om linistit din multe puncte de vedere. Pe scena insa au fost diabolici. Poate putin cam grei pentru unii. Altii insa, extrem de fericiti. Printre astia din urma m-am numarat si eu. Nu de alta, dar imi aduceau aminte de o multime de petreceri de prin facultate.

Azi e cea mai tare zi. Eu de-abia ii astept pe The MOOoD, The Ting Tings, The Charlatans, Santana. In afara de ei: Persona, Gravity Co, Looptroop Rockers.