Buey Românie, la trecutu-tzi soombroo, soombroo viitor

fuck education

Deși condamn pe cât pot eu de mult bășcălia cronică de care suferă românii, nu m-am putut abține de la câteva miștouri tăioase atunci când am aflat despre cea mai nouă găselniță a prea-slab luminaților noștri conducători de a admite la facultate plozi care n-au fost în stare să-și ia bacul. Apoi, așezându-mă într-o dimineață pe canapea, am nimerit cu dosul pe telecomanda televizorului care, docil, s-a aprins. TVR – jurnal. Uite-așa am văzut o știre în care eram informați că elevii claselor I și a II-a nu vor avea manuale până undeva prin noiembrie pentru că licitația publică în urma căreia urma să se stabilească varianta câștigătoare fusese contestată. Și m-am enervat. Deci scriu.

După ce (aproape) fiecare ministru al educației pe care l-am avut în ultimele zeci de ani s-a visat a fi un reformator salvator și s-a dovedit a fi un doar un pricăjit îngust la minte, după aberații care mai de care mai strigătoare la cer, după ce că privim neputincioși și nepăsători la generații de elevi debusolați și abulici educați de profesori din ce în ce mai slab pregătiți și mai dezinteresați de meseria lor, acum capetele seci care s-au instalat călduț la putere pentru că noi nu suntem în stare să ne urnim la vot s-au apucat să demonteze până și cele mai de bază principii ale învățământului.

Pai cum Doamne iarta-mă să-și mai dorească vreodată un elev de-a douășpea să învețe pentru bac când n-ai nevoie de el ca să intri la facultate?! Una din singurele sperietori pe care le mai puteau folosi acei puțini părinți care încă mai cred ca educația contează în viață – promovabilitatea la bac – s-a transformat într-o păpușă de cârpă inofensivă și ponosită. N-am să intru deloc în motivația acestei hotărâri. Îi las pe analiștii cu simbrie de la toate mesele rotunde sau ovale de unde se debitează en gros și en detail “informații” țintite întru tâmpirea unui popor și așa pierdut în propria mizerie intelectuală să emită păreri.

Eu am să mă scandalizez și atât. Cum de nu ieșim noi, părinții în stradă? Cum de nu e nimeni demis? Cum de nu aruncăm cu borduri (că și așa avem prea multe) în geamurile idioților care au venit cu ideea asta creață?! Chiar suntem în stare să stăm și să facem mișto neîncetat de acul înfipt în venele noastre, ac prin care se scurge încet și sigur tot: bani, viitor, identitate, vise?!

Să nu fii în stare să ai niște amărâte de manuale gata la timp pentru niște copii care atunci, în primele săptămâni de școală, trebuie să învețe care-i treaba cu respectul pentru cărți, cu temele, cu lectura?! Să dai neputincios din umeri tu, ca părinte care ai avut parte de manuale predate din generație în generație de elevi, manuale pe care le înveleai grijuliu în coperți din ziare sau hârtie violet că altfel era vai și-amar de tine la sfârșitul anului?! Să râzi și să faci bășcălie de ordonanța cu bacul tu, om matur, care ai tremurat de emoție și ai tocit cartea înainte de treapta I, a II-a sau de admiterea la facultate?!

Și ce dacă a scăzut interesul pentru facultăți?! Ăsta e un lucru normal! Anormal este să se ceară studii superioare pentru un post de gestionar. Anormale sunt toate “universitățile” pe care le poți absolvi fără să treci pe la cursuri. Bolnavă este mentalitatea noastră conform căreia dacă nu ai facultate ești un ratat. Rata scăzută de promovabilitate la bac este un simptom normal al bolii de care suferă învățământul nostru. E logic să se închidă fabricile de intelectuali analfabeți. E logic ca “oamenii titrați” să-și recapete valoarea lor de drept: elita care are pregătirea necesară pentru a menține un popor pe linia de plutire.

Degeaba ne uităm cu ochi împăienjeniți de tâmpă speranță spre Ieuropa nepăsătoare. Ei ne vor creierele valoroase în școlile lor. Ei ne vor lacomi după coșul plin de mâncare de carton importat de la Carrefour. Ei ne vor burtoși și proști. Însă cu siguranță că nu ne obligă să fim așa. De noi depinde să ne trezim. De noi depinde să avem copii cărora să le pese de țara și de educația lor. Și noi ce facem?! Nu, pe bune!

CE FACEM?