Ca lumea nu-i „ca lumea” când lumea e greșită

be-different

Citeam un status pe Facebook-ul lui Cristi Stan acum vreo două săptămâni. Mi-a adus aminte de o idee de articol care mi s-a tot vânturat prin cap o vreme și, pentru că nu mi-am notat-o, și-a luat în cele din urmă zborul spre alte zări mai prietenoase. Statusul lui Cristi: „Băi… Sănătatea este, practic, lipsa bolii, nu? De fapt nu te poți bucura de faptul că ești sănătos pe cât de mult te enervează faptul că nu ești sănătos. Adică e un soi de evitare a retrogradării.”

El se lega de urarea noastră, românească: „Să ai sănătate, că-i mai bună decât toate.” Urarea asta are o mulțime de variațiuni și nuanțări, dar toate spun de fapt același lucru. Că e bine să nu-ți dorești mai mult. Dacă ești sănătos, restul le cârpăcești tu cumva. Eu merg mai departe și zgândăr absurdul din esența ei. Ne urăm unii altora sănătate la zilele de naștere, prilej cu care ne maltratăm ficații cu alcool. Ne urăm, patetico-lăcrimos, sănătate cu prilejul fiecărei sărbători în timp ce ne îmbuibăm cu de-ale gurii la mese lungi. Ne urăm unii altora sănătate, zâmbindu-ne ipocrit. „Sănătate!” –  când nu dormim destul, când dăm două chile de Cola pe gât în fiecare zi, când fumăm cinci pachete de țigări pe zi.

Urarea asta frecventă se sleiește de un sens care și așa nu prea își avea rostul.

Eu am mai scris despre niște expresii încetățenite în limba noastră mioritică, expresii care spun multe despre mentalitatea noastră ca popor. Una din ele este „râde lumea de noi”. Azi, însă, scriu despre „ca lumea”.

logo-k-lumea

Ce-i „ca lumea”?

Expresia asta nu-și regăsește echivalentul în niciuna din limbile străine pe care a dat Dumnezeu să le vorbesc. Nici franțuzu’, nici englezu’, nici neamțu’ nu se extaziază când ceva e „ca lumea, frate!”. Au și ei tot felul de înșiruiri aleatorii de sunete care au menirea de a lăuda obiecte sau ființe, dar niciuna nu bagă ținta laudei fix în miezu’ turmei. Pentru că, dragii mei compatrioți, cam asta face expresia asta. „Ca lumea” = mișto, cool, tare, zid, genial etc. Dar cuvintele astea două, „ca” și „lumea”, primesc prin alăturare sensul de „face parte din contingent”, „perfect adaptat la standardele unei anumite societăți dintr-un anumit moment”. Atât de cool a fost expresia asta la un moment dat, încât ne procopsiserăm și cu un post muzical care purta mândru pe blazon gregara expresie, ușor virată-n ortografie adolescentină: TV K LUMEA.

E ca lumea să fii ca lumea, nu? E călduț și comod. Nu ieși cu nimic în evidență, faci și tu ce face restul turmei, te pierzi în mulțime și nimeni nu arată vreodată cu degetul spre tine. E o mentalitate perfectă pentru anii ’80. Dar vremurile s-au schimbat. Iar voi, cei care citiți rândurile astea, sunteți în vreun fel sau altul interesați de a avea succes într-un domeniu în care „ca lumea” e caca-câh. Voi nu aveți voie să fiți „ca lumea”, pentru că lumea e cea care e în fața scenei la concertele unde sus, în lumina reflectoarelor, e cineva care are curajul să spună că are ceva în plus față de restul lumii. Ceva care să-l facă să merite să fie acolo.

Ca care lume vrei să fii? (cacofonie intenționată, bă!)

Evident că paragraful de mai sus poate fi lesne contrazis. Poate prin „ca lumea” se subînțelege „lumea muzicală românească”, adică fix tagma la care vrei să aderi trup și suflet. În cazul ăsta, ai dreptate. Se cam schimbă calimera. E altceva, frate! Altă lume. E o lume cu ștaif și fiță, în care „se merită” să fii, nu? Clar!

Face să te duci la un studio, unde un îngălat plictisit de atâtea rateuri te vâră plictisit într-o cabină de voce și te pune să cânți ceva ce are el prin calculator, apoi îți ia banii, îți pune piesa-n brațe și gata? Face! Face să cânți în condiții în care un artist dintr-o industrie normală n-ar accepta niciodată, pe bani de nimic din care ție îți rămân de fapt de-o șaorma și-o pereche de adidași „de la băieți”? Face, clar! Face să-ți „pună Dumnezeu mâna-n cap” și să semnezi contractul vieții tale cu o casă de discuri mare sau cu vreun mare baștan de manager/impresar, pentru ca apoi să nu se întâmple nimic cu viața ta, să nu-ți spună nimeni încotro să o apuci, ce-i bine și ce-i rău? Evident că face!

E oare profitabil pentru tine ca artist să-ți cheltui resurse, energie, timp și nervi cu singurul scop declarat de a avea o piesă pe radio, în loc să-ți vezi cumințel de treaba ta? Normal că e, că „dacă nu ești pe radio, nu exiști.”

Astea sunt doar câteva din valorile „ca lumea” ale industriei muzicale de la noi din țară. Ca să nu intrăm în domenii spinoase cum ar fi: profesionalismul staff-urilor, veniturile din drepturi, contractele abuzive, absența consilierii juridice, concurența prost înțeleasă, inexistența unor organizații care să protejeze artiștii, managerii, impresarii.

Expresia „ca lumea” în industria asta a noastră muzicală este aplicată în cel mai concret sens al ei. Din locul meu călduț, din miezul turmei de artiști, privesc pe sub sprâncene la ăl de are mai mult și strălucitor succes. Fără să stau să mă complic cu întrebări și procese de gândire, fac și io la fel. Merge muzica lentă? Ne baladim cu toții. Prinde „fiuciuringu'”? Băgăm colaborare! Că așa-i „ca lumea” acu’. Să fii fix ca lumea. Deși după doar un an în zeama asta te cam prinzi că lumea nu-i prea ok. Că-i strâmbă și scălâmbă. Că orbecăie, bezmetică în orice direcție o-mpinge atotputernicul zeu al „trendului”.

„Învățați, învățați și iar învățați!”

Articolul ăsta nu-i pentru cei cu ani mulți de industrie muzicală în spate. E pentru cei care acum se pregătesc să fie și ei „ca lumea”. Opriți-vă o clipă înainte să vă avântați în turmă și cugetați la voi înșivă. Notați-vă undeva cine sunteți și ce vreți. Căutați informații despre ce e bine și ce nu. Instruiți-vă despre cât mai multe aspecte ale meseriei pe care vreți să o practicați – artist, manager, impresar, PR. Și petreceți, în fiecare zi, măcar o oră în care să nu faceți altceva decât să deveniți mai buni la meșteșugul vostru.

Trăim fix în epoca în care o nouă invenție tehnică, streaming-ul, pare să schimbe industria muzicală cu totul. Se descoperă noi modele de business, noi modalități în care artistul poate ajunge la fanii săi în fiecare zi. Și totul se întâmplă acum, în secunda asta.

Rugămintea mea pentru voi e asta: să nu vreți să fiți „ca lumea”! Aflați cine sunteți, aveți grijă să nu uitați niciodată și abia apoi puteți să intrați în bătălia aprigă și nemiloasă a goanei după succes în muzică. Ăștia de-s „ca lumea” acum, nu-s lumea potrivită pentru voi. Ei au încercat, fiecare după cum a putut. Dar nu prea mai ține. Firava teleguță a industriei noastre muzicale scârțâie pe la toate încheieturile. Iar accesul cu căruțe pe drumurile europene este strict interzis. Aveți, la un click distanță, toate informațiile, toate mijloacele de a deveni profesioniști adevărați. Vă trebuie doar răbdare, voință și un dram de noroc.

Sănătate!

imagini: www.huffingtonpost.comlogos.wikia.com