Cand ne amintim ca e frumos sa fii roman

mandru ca sunt roman

Nici nu stiam ca se mai poarta leapsa asta intre bloguri. Da’ uite ca atunci cand ma asteptam mai putin, primii o scatoalca pe spinare de la Corina Iordache. Ea a scris un articol cu titlul de mai sus, un articol in care enumera cateva situatii in care sufletul incepe sa joace sarba de bucurie ca esti roman. La final, cand cu scatoalca, ea zice asa:

“Vă invit pe toţi cei care puteţi să scrieţi despre un român care este un exemplu pentru cei din jur.”

Eu am sa ma catar pe-un morman de zapada si o sa strig “coco” din toti bojocii, pentru ca n-am de gand sa scriu despre un singur roman. De ce? Pentru ca mandria de a fi roman e cu atat mai pretioasa atunci cand e simtita in franturi de secunda ale vietii noastre de zi cu zi.

Carevasazica, dragii mei, eu CHIAR sunt mandru ca sunt roman atunci cand:

– vad oameni care fac fapte bune dezinteresate, cautand delicat anonimatul.

– un sofer ii face semn zambind altuia sa se bage in fata, desi traficul e haos.

– cand, pe strada, un trecator in haine obisnuite ii raspunde politicos unui strain la o intrebare in limba nativa a acestuia, vorbind fluent si fara greseala.

– cand vad stelisti, dinamovisti, ceferisti bucurandu-se pentru victoria unui club rival intr-un meci international.

– cand citesc comentarii pe pagini publice scrise corect gramatical

– cand stau de vorba cu oameni care stiu sa faca diferenta intre credinta in Dumnezeu si credinta in institutia bisericii

– cand ma intalnesc in sectia electorala cu familii intregi care vin sa voteze din convingere si nu din obligatie, chiar daca aplica stravechea noastra tactica a “alegerii raului cel mai mic”.

– cand vad patrioti care n-au nevoie de istorie pe steroizi ca sa inteleaga ca apartin unui neam nobil si frumos.

– oridecatori aflu pe undeva un strain indragostit de Romania.

– cand vad cum copii inteligenti si bine educati aleg sa ramana sau sa intoarca de la studii in tara lor, doar pentru ca au credinta ca aici e locul lor.

– cand, plimbandu-ma in parc, vad un adolescent citind pe o banca o carte de un autor roman.

– cand vad oameni in supermarket care sunt atenti si citesc etichetele produselor astfel incat sa le aleaga pe cele fabricate in Romania.

– cand vad parinti care le raspund calm si pe indelete copiilor lor la intrebari, corectandu-le micile scapari de limbaj, explicandu-le cu rabdare istoria si geografia tarii noastre.

– cand citesc articole scrise fara fanfaronada sau bascalie de oameni educati care isi propun sa le aminteasca oamenilor ca Romania nu-i doar prilej de vesnica bascalie, ca avem multa treaba de facut in tara asta si ca e deja tarziu.

Lista asta nu este nici pe departe de a fi terminata. Insa, dupa cum vedeti, am o multime de ocazii in care imi amintesc ca e frumos sa fii roman. Ele sunt in fata noastra, in fiecare zi, la fiecare pas. Totul e sa le vedem, sa le constientizam si sa mai dam un ghiont din cand in cand omului de langa noi ca sa deschida si el ochii.

Pasez leapsa asta catre Cabral, Virgil Iantu si Razvan Fodor, dar si catre oricare alt blogger care simte ca ar putea spune ceva, orice care sa ne ajute pe toti sa intelegem ce cautam noi in tara noastra.