Captain Phillips

captain-phillips-international-poster

Castaway, The Terminal au fost filme care au avut, de fapt, un singur actor: Tom Hanks. Restul actorilor care mai apareau erau pur si simplu de umplutura. Nu au fost partituri usoare, dar au fost oarecum asemanatoare: avem un om care ajunge intr-un mediu cu totul strain si ostil lui la inceput, mediu pe care reuseste sa il transforme intr-unul bland si prietenos datorita calitatilor lui umane. Ca e o insula sau un terminal de aeroport, daca dam decorurile jos, ajungem la acelasi schelet de poveste. Ceea ce nu este, de fapt, decat inca o dovada a legii hollywoodiene conform careia daca un anumit tip de scenariu merge cu un anumit actor in rolul principal, cu siguranta ca se vor mai produce si alti frati vitregi de-ai lui, niste „aceleasi Marii cu alte palarii”.

Este Captain Philips membru al acestei familii? Nu prea. Tom Hanks este aruncat intr-un mediu ostil, insa de data asta nu mai este singur. Avem echipajul lui de pe vaporul comercial care in mod bizar avea niste furtunuri cu apa drept singura aparare, echipaj care nu face chiar rol de figuratie. Avem marina militara americana, avem Washington si, mai ales si mai presus de toate, avem piratii somalezi.

Ce mi-a placut foarte mult la filmul asta a fost faptul ca, in afara de domnul Hanks, nu prea avem eroi. Piratii sunt niste oameni normali, carora viata le-a aratat singura cale prin care puteau trai. Le e frica, nu gestioneaza cum trebuie situatiile de criza. Armata americana din zona nu e glorificata deloc, ba chiar, intr-o prima instanta, isi arata o fata atat de nepasatoare, incat ma mir ca filmul asta a trecut de cenzura in aceasta forma. A! Ma scuzati! Americanii n-au cenzura. Ooops. Ce greseala era sa fac.

Paul Greengrass, dom’ regizor, le are cu filmele de actiune, ca doar s-a indeletnicit cu toata seria Bourne. Aici se vede ca nu prea a avut materie prima umana de mari farafastacuri, dar este de apreciat felul in care reuseste sa dinamizeze spatii mici precum cabina de comanda a Alabamei sau mica barca de salvare in care se petrece miezul povestii.

Revenind la actori, Tom Hanks este gata sa inceapa etapa rolurilor de bunic sau de intelept atotstiutor. Dar ramane unul din actorii mei preferati, datorita felului in care stie sa faca fiecare gest si replica de-a lui sa transpire inteligenta, atunci cand este cazul. E unul dintre cei mai oameni-actori pe care i-am vazut vreodata. La capitolul fizionomii, dau cu cusma de pamant in fata lui Barkkad Abdi. Cineeee!? Mai zic o data: Barkkad Abdi. Liderul gastii de pirati somalezi. Demult n-am mai vazut un om cu o fata atat de bine construita pentru film. Baiatul asta nu trebuie sa joace nimic. E suficient sa apara in cadru si stii ca el este baiatul slab si rau, in care mocneste energia a o suta de vulcani. Hai, totusi, sa nu fiu rautacios. Cate ceva a jucat si el. Oricum, ma astept sa-l vad in „n” roluri de baiat rau de-acum incolo. Chiar il ajuta fata.

E un film de vazut. Nu exceptional. Dar de vazut.