Cargo sau de ce nu e bune dezacordurile

As vrea dintru bun inceput sa ridic palmele in sus ca sa se vada de peste tot ca nu tin vreo secure a razboiului gata de retezat. Nu vreau sa isc polemici sau sa musc bascalios ca orice roman care se respecta doar pentru ca mi s-a dat ocazia. Articolul de mai jos reprezinta un punct de vedere personal, pe care mi-l asum si care nu stirbeste cu absolut nimic admiratia pe care o am pentru trupa Cargo inca din frageda pruncie de licean fan Slayer. Nu cred ca ma mai slujeste memoria la fel de bine, insa a existat o vreme cand stiam toate versurile de pe “Povestiri din gara” si “Destin” pe dinafara. Toate versurile tuturor pieselor de pe aceste albume, ca sa ne-ntelegem. Cand a plecat Kempes mi-a tremurat si mie sufletul de parere de rau ca se termina viata uneia din cele mai tari trupe de rock curat din Romania. Am rasuflat usurat si am urlat din toti bojocii cand l-am auzit pe Adi Igrisan pentru prima oara. Cargo mergea mai departe si mergea bine.

Bun. Sper ca v-am lamurit ca imi place trupa asta. Mult imi place. Ascultand eu RRA, ca de obicei la drum lung, si aflandu-ma pe langa Portile de Fier (metal all the way, tata!) nu mica mi-a fost mirarea sa aud crainicul de serviciu (ca DJ nu pot sa-i spun) anuntand ca vor difuza o piesa Cargo in avanpremiera. Am dat statia mai incet, radioul mai tare si am asteptat.

Presupun ca v-ati dat seama ca despre dezacorduri vreau sa ma lamentez. Nu de alta, dar unul m-a izbit de-acolo, din primul vers. Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, iata: “Ochii si capul ma doare”. Asa incepe piesa “A cincea dimensiune”. Evident ca, printr-o simpla operatiune aritmetica de adunare, ajungem la suma trei: doi ochi plus un cap ma DOR, nu ma DOARE. Am ascultat apoi mai departe. Piesa mi-a placut. Cargo pana in maduva oaselor, nenica. Doar ca la refren mi-au mai dat cu un dezacord in moalele spiritului limbii romane: “Timpul si spatiul se strange pe noi”.

Eu ii cunosc pe oamenii astia personal. Am avut norocul asta. Si stiu ca niciunul din ei n-ar putea face intamplator o astfel de greseala. Sunt oameni care vorbesc corect romaneste, care au mai pus mana pe o carte din cand in cand, care au vazut filmele alea bune, cu care poti avea o discutie filosofica la un pahar de vin. Si atunci am inceput sa ma intreb de ce. Pai se le luam pe rand:

1. MOTIVUL ARITMETIC

Daca tot am efectuat adunari pana acum, sa admitem ca o formulare gramatical corecta ar schimba numarul de silabe, ceea ce ar face versurile sa nu se mai pupe cu muzica. Corect. Sunt de acord. Parerea mea: exista intotdeauna posibilitatea reforumularii. Nu-s autor de texte de piese, dar cu siguranta ca se puteau gasi solutii prin care mesajul piesei sa nu fie alterat, iar dezacordul evitat.

2. LICENTA POETICA

Orice autor de versuri sau proza literara are ingaduinta de a incalca pe ici pe colo regulile de gramatica ale limbii in care scrie, in ideea ca o exprimare gresita poate fi mai colorata si se poate potrivi mai bine intr-un anumit context. Tot prin licente poetice se pot sublinia anumite lucruri. Parerea mea: cu toata stima ce le-o port baietilor de la Cargo, nu cred ca ei au avut vreo clipa din viata lor pretentia de a fi numiti poeti. Nu stiu ca vreunul din ei sa fie vreun autor publicat de literatura. Dupa cum i-o spune si numele, licenta poetica le este permisa poetilor, nu si autorilor de texte muzicale.

3. MOTIVUL PRECEDENTULUI

Cu siguranta ca greselile gramaticale in texte nu s-au nascut si nu vor muri odata cu piesa asta. De la blues la muzica house, gramatica e fugarita mereu pe noi si interesante coclauri. Cu toate astea, daca e sa privim muzica romaneasca si atat, vom remarca faptul ca hameseala de greseli lingvistice este specifica doar anumitor categorii de muzicieni. Parerea mea: Cargo nu cred ca vrea sa se identifice vreo clipa cu Bambi (si ai lor ochi care se tin de mana) sau mai stiu eu ce muzicant “de aur”, “copil”, “pusti” sau “de la… (iar aici puteti adauga voi toponime dupa pofta inimii)”.

4. BAD PUBLICITY

“Orice fel de publicitate este bine-venita” zice una din legile advertisingului. Cu siguranta ca, daca aceste dezacorduri nu ar fi existat, nu s-ar fi vorbit atat de mult despre aceasta piesa. Prezentul articol este un exemplu edificator in acest sens. Cu toate astea, am indoieli serioase ca baietii si-au dorit sa atraga atentia in acest mod. Ii cunosc si ii respect pentru modestia de care dau dovada de fiecare data. Nu cred ca s-a schimbat ceva in atitudinea lor. Parerea mea: daca aceasta este explicatia, as vrea in primul rand sa-i felicit pentru ca le-a iesit, iar in al doilea rand sa-i rog eu frumos sa nu mai faca asa ceva, pentru ca e pacat sa pateze o imagine curata de trupa de rock adevarat cu mici artificii care ii aseaza in randul vedetelor de mucava pe care le vezi mutandu-si sclipicioasele vesminte dintr-o emisiune de scandal in alta.

Drept concluzie voi extrage din maneca un cuvant pe care in zilele noastre lumea il priveste ca pe un arhaism; un cuvant care face parte din specia pe cale de disparitie care numara exemplare minunate ca “onestitate”, “eleganta”, “politete”, “intrajutorare”, “altruism”. Cuvantul asta este “etica”. Ma iertati daca incep sa sun ca o lozinca de la gazeta de perete a anilor ’80, insa o trupa precum Cargo are (din punctul meu de vedere) datoria de a le arata tuturor celor care au venit in industria muzicala tastand la calculator ca muzica inca se mai poate face cu instrumente, ca versurile in limba romana pot transmite mesaje puternice, usor de inteles, chiar daca versurile nu se incheie in vesnicele “soare-mare-goale” si, deloc in ultimul rand, ca poti sa canti corect gramatical.

Iar daca ei, artisti fiind, se lasa purtati de val si sunt gata sa o comita, le recomand celor din echipa lor de management sa ii aduca repejor cu picioarele in noroiul mioritic, sa le aminteasca bland cine sunt si ce reprezinta si sa nu-i mai lase sa se expuna riscului de a fi tinta unor oameni a caror singura bucurie in viata este sa faca bascalie de orice.

Dragii mei Cargo, sper din tot sufletul ca nu v-ati suparat pe mine. Am scris randurile acestea cu toata prietenia, avand siguranta ca dezacordurile din a cincea dimensiune “este” o scapare si ca veti ramane pe viitor exact asa cum v-am cunoscut: rockeri adevarati, culti si darji.

ROCK ON!