Carla’s Dreams, Târgoviște – studiu de caz

Știrea e asta: Carla’s Dreams a întrerupt concertul dintr-un club din Târgoviște în momentul în care un bărbat din public a aruncat cu bani pe scenă, în direcția solistului. Înainte de a se retrage de pe scenă, solistul vocal al trupei a luat bancnotele și le-a aruncat înapoi către autorul gestului. Concertul nu s-a mai reluat. Găsiți filmarea momentului aici.

Florin Grozea, un om foarte implicat în tot ce înseamnă industria muzicală și dezvoltarea online, a emis o părere pe Facebook: Carla’s Dreams a făcut un gest justificat, lăudabil, care aduce un suflu nou și bun în muzica românească. În momentul în care comentariile din jurul postrării sale au devenit aprinse, el a și filmat un video post, pe care îl puteți vedea aici. La discuție au luat parte artiști mai mari sau mai mici, manageri, impresari. S-a lăsat și cu niscaiva scântei.

CE E O ȘTIRE?

Măi fraților și cumnaților, hai să o luăm binișor, cu începutul. O știre cum e cea pe care se bazează toată această poliloghie de a aprins Internetul este, înainte de orice, un ciob de realitate. E un moment total scos din context, pe care doar un diletant într-ale comunicării îl poate trata ca fiind de sine stătător și grăitor în sine.

N-avem noi de unde să știm exact ce și cum s-a petrecut în clubul ăla din Târgoviște, pentru că nu am fost acolo. N-avem de unde să știm dacă omul ăla nu a șicanat artistul timp de câteva zeci de minute, dacă patronul clubului și-a respectat toate prevederile contractuale, dacă nu cumva echipa Carla’s Dreams a încercat să obțină ajutor din partea echipei de securitate a clubului înainte ca artistul să decidă că e mai bine să plece de pe scenă.

Să iei filmarea aia de câteva secunde și să tragi concluzii în urma ei, e ca și cum ai vedea o secvență dintr-un meci și ai pretinde că l-ai văzut pe tot. Concluzia e că n-avem de unde să știm ce s-a întâmplat de fapt. Iar acum, după ce s-a iscat scandalul, nici nu vom mai afla vreodată, pentru că acum adevărul e total lipsit de relevanță. Acum informațiile sunt folosite doar pentru a dovedi că unii au dreptate și alții nu.

Voi lua, însă, știrea ca pe o întâmplare de sine stătătoare pentru a putea extrage de aici lucrurile care sunt de învățat. Dacă există un prolog la ce e pe filmare, atunci vă rog să priviți rândurile de mai jos ca fiind bazate pe o faptă ipotetică.

FLORINE, IATĂ RĂSPUNSURILE MELE LA VLOGUL TĂU

M-am băgat și eu în discuția de pe Facebook, cea iscată de postarea lui Florin. Când am văzut că lumea o dă pe hatereală patetică, am renunțat.

Florin, în vlogul său, face niște afirmații pe care își bazează o teorie. N-am să răspund teoriei, ci am să mă refer doar la argumentele pe care se bazează ea, pentru că ele sunt greșite:

• Artist vs. lăutar – artistul este cel care își cântă propria muzică pe scenă (pe care o și compune), în timp ce lăutarii sunt cei plătiți pentru a cânta orice fel de muzică (pop, rock sau populară), având singura misiune de a distra oamenii.

Păi nu-i așa, Florine! Că dacă ar fi să ne luăm după ce zici tu, se cheamă că toți artiștii care nu-și compun muzica sunt lăutari. Și nu știu cum s-ar împăca Madonna, Justin Timberlake sau Adele cu titulatura asta. Ca să ne referim la patria noastră, poate n-ar trebui să uităm de “actele artistice” românești în care acele legendare 45 de minute sunt garnisite din belșug cu coveruri sau, mai rău, cu varianta originală a unei piese peste care lăutarul (că asta ar fi, din punctul tău de vedere) behăie câte un “oh, yeah” din când în când. Antonia, Deepcentral, Raluka – ăștia-s lăutari, Florine?

Hai să te duc în istorie un pic. Beatles și The Rolling Stones au început cântând coveruri. Pe primele lor albume rar găsești o compoziție proprie. La fel e și cu Jackson Five. Lăutari și ăștia? Sau cum?

O ultimă întrebare: din punctul tău de vedere nu e nicio diferență între taraful care cântă marți seara la Hanul Drumețului și trupe precum Jukebox, Asha sau Popa’s Band? Toți o apă și-un pământ de flori? Pardon, de lăutari?

• Artistul (spre deosebire de lăutar) are voie să-și întrerupă actul artistic oricând dorește el, dacă vede că publicul nu reacționează la “arta lui”, la muzica pe care o cântă.

Sigur că ai dreptate, în principiu, Florine! Doar că, vezi tu, aci vin și te-ntreb eu pe tine: un meltenozaur dintr-un club din Târgoviște, care aruncă niște bani spre solist, poate fi catalogat drept “public care nu înțelege actul artistic”? În mediul din care probabil că provine gherțoiul, gestul lui este unul de apreciere. Carevasăzică omul a dat cu bani, ‘fincă-i plăcea actu’, să moară doi titiroi împăiați!

Dar, pentru că mi-ești drag, hai să zicem că-i ca tine. Că banii erau de fapt shurikenuri muiate în venin de viperă, iar țărănetele bășit care i-a aruncat avusese intenția clară de a-și manifesta dezgustul profund față de artistul, vai, neînțeles. Bun. Așa e. Ai dreptate! Da’ ce ne facem cu restu’? Că pe aceeași filmare se aude cum oamenii cântau și băteau din palme în ritmul muzicii. Și ăsta e un mesaj că publicul taman ce aprecia de mama focului arta artistului. Ăilalți ce vină au avut? Ei nu meritau concertul pe care veniseră să-l vadă? Pentru care plătiseră bani?

Sigur că, dacă un bar, un club, o piață, un stadion întreg huiduie un artist, ar fi cazul ca ăla, săracul, să meargă acasă. Dar, dacă e să dăm dreptate spuselor tale, te rog să-mi răspunzi la două întrebări:

• Opening acts de la concertele mari ar trebui să își întrerupă cântarea în 9 cazuri din 10, când văd că aproape nimeni nu-i bagă în seamă? (În general opening acts sunt artiști, nu lăutari, chiar și în drastica ta definiție a acestor termeni.)
• Tu ți-ai întrerupt “actul artistic” de fiecare dată când trupa Hi-Q a dat peste un meltean care s-a hotărât să facă pe deșteptul?

ȘI TOTUȘI CINEVA A GREȘIT – CINE?

Da. Există, din punctul meu de vedere doi vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat în clubulețul din Târgoviște, indiferent de cum au fost faptele de fapt. Unul mai mare și unul mai mic. În ordine descrescătoare începem cu:

Managementul artistului

Carla’s Dreams este, fără îndoială, cel mai în vogă artist român al momentului. Felul în care au intrat ei pe radiourile din România, felul în care produsul este împachetat, evoluția proiectului – toate astea merită studiate, pentru că sunt făcute ca la carte. Ei sunt, cum ar veni, zeii muzicii românești de azi.

Ei bine, dragii mei oameni care vă ocupați de Carla’s, cu siguranță că voi nu v-ați aștepta vreodată să vedeți zei într-un club din Târgoviște. Și cu siguranță că artistul vostru e un pic confuz atunci când cântă într-o zi în fața a zeci de mii de oameni și ia țânșpe premii, iar a doua zi tre’ să înghită umilința acră de a face frumos într-un clubuleț unde un slinos aruncă “bani pă ei, la valoare”.

E treaba voastră să vă dați seama ce poate și ce nu poate duce artistul. Cât de întinși îi sunt nervii, cât de supraexpus sau obosit e. E treaba voastră să vă dați seama că s-a terminat cu cântatul în cluburi, sau cel puțin în cluburi care nu sunt în top 10 din România. Nu poți conduce un Aston Martin pe miriștea dintre Milcoiu și Malu’ Vraiște și să te miri că te lasă amortizoarele.

Artistul

Da, și el. Evident că vina lui e mai mică. Pentru că e artist. Dar, cu toate astea, în momentul în care a fost de acord să primească banii pentru cântarea din clubul din Târgoviște, el și-a asumat-o. Iar o cântare de club implică niște riscuri, între care se află și cel al existenței unui cercopitec care aruncă bani “pă” artist. Și, vă rog să mă credeți, ăsta e un risc minor. Cine a cântat/mixat/făcut MC-ală prin cluburi îmi va da imediat dreptate.

În momentul în care tu, ca artist, ai apărut într-un loc în care s-a adunat niște lume care să te vadă pe tine, lume care a plătit bani pe bilete, tu ți-ai asumat acea cântare. Deci n-ai voie să o întrerupi decât dacă siguranța ta personală este pusă în pericol sau în orice alt caz de forță majoră. Două banconte care zboară spre scenă nu-s destul. Faza cu Aston Martin-ul pe miriște e valabilă și pentru tine, oricât de artist ești.

Oameni buni, erați într-un club din Târgoviște! La ce vă așteptați?! La scriitori și academicieni?! Nu vreau să mă înțelegeți greșit: nu vă recomand să fiți fericiți că n-a fost mai rău. Dar să întrerupi un concert pentru un țăran care nu părea agresiv deloc, mie mi se pare o dovadă de neprofesionalism din partea oricui – de la Fuego la Metallica.

Când ai acceptat să cânți, asta e o decizie pe care trebuie să o respecți. Arta e artă, însă ea încetează de a mai fi liberă în momentul în care s-a semnat un contract în baza căruia tu, artist, ai acceptat să cânți. Dacă nu ești de acord cu ce a semnat managerul în numele tău, asta e o discuție pe care o porți la voi “în bucătărie”, după ce ai cântat și ți-ai făcut treaba. Dar nu pedepsești oamenii pentru o decizie incorectă din punctul tău de vedere.

Concluzie

Un singur om n-are voie artistul să dezamăgească vreodată: fanul. Pentru că el te ține pe tine, artistul, în viață. Datorită lui exiști.

Carla’s Dreams a avut un comportament care avea toate șansele să dezamăgească fani. Pornind de la premisa absurdă că omul care a aruncat cu banii era un fan advărat care și-a găsit o modalitate cretină de a-și exprima aprecierea pentru formația sa iubită și ajungând la fanul care și-a chivernisit banii și a așteptat cu nerăbdare concertul artistului preferat, fanii ăștia sunt dezamăgiți.

Cât despre condițiile în care se acceptă să se cânte, asta-i altă poveste. Pentru ele, dragii mei artiști, manageri, impresari și alți inteligenți ai breslei, tot voi sunteți vinovați. Voi, care preferați să vă dați șmecheri la gioale unii altora și care nu reușiți, de 27 de ani, să vă uniți în niște organizații care să vă reprezinte interesele, care să reglementeze o piață care, de fapt, nu există.

Sănătate! (Cristi Stan, vezi că n-am uitat?! 🙂 Săptămâna viitoare, promit că despre asta scriu!)

sursa imagini: Pandutzu (pentru Urban.ro) , www.romaniatv.net,