Am ascultat ce am zis, așa cum fac mereu înainte să public. Și îmi asum două chestii:
- Am repetat unele chestii de mai multe ori pentru că eu cred că sunt importante. Când ascult podcasturi fac și alte lucruri, astfel încât există bucățele care-mi trec pe la urechi fără să ajungă și în creier. Am presupus că pățiți și voi la fel. Dacă doar eu sunt atât de cu mintea împrăștiată, îmi cer scuze.
- Am făcut o greșeală. Declarația Irinei, aia care a provocat întreg haloimăsul, n-a fost dată telefonic, așa cum spun eu în podcast, ci a fost dată într-un cadru oficial, la conferință de presă, cu toate notabilitățile implicate prezente. Chestie care nu mi se pare că ar contrazice în vreun fel concluziile la care ajung în episodul de azi, ci dimpotrivă. Dar pentru greșeală, mea culpa.
E un studiu de caz din care cel mai mult au de învățat cei care formează echipele din jurul artiștilor. Răutatea gratuită și miștoul sunt chestii de luat în seamă oridecâteori se plănuiește comunicarea unui poriect. Ce spun în podcast am să scriu și aici: eu nu cred că este vina personală a Irinei. Evident că eu nu am de unde să știu exact cum s-au întâmplat lucrurile, cum au decurs negocierile, care a fost strategia de comunicare și cât de departe de plan a fost declarația ei inițială. Dar refuz să cred că a existat cineva care “așa a gândit-o”. Mă bazez pe două lucruri în tot acest studiu de caz: pe experiența mea și pe declarația propriu-zisă.
Nu vreau să calc pe nicio bătătură, vreau doar să subliniez chestiile care sunt de învățat dintr-un astfel de moment neplăcut.
Nu-s fan Irina Rimes, însă îi recunosc meritele de artist mainstream de succes cu o carieră construită cu grijă. Nu știu ce pondere ocupă în cariera ei propria ei inițiativă și ce pondere ocupă implicarea echipei din spatele proiectului, însă e clar că într-o astfel de situație frâiele trebuie preluate de un om de comunicare. Un om care să înțeleagă care e mesajul de comunicat, cui se adresează și care sunt ideile de comunicat. După care, în măsura în care artistul e confortabil cu ideea de comunicare și e un bun comnicator, evident că aportul personal va contribui din plin la autenticitatea mesajului. Dacă vreuna sau amândouă din cele două condiții de mai sus nu sunt îndeplnite, atunci cu atât mai important devine rolul omului de comunicare.
sursa foto: Agerpres
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
podcastu' lu' Fintescu se aude si pe:
