Ce este succesul?

Cateva din reactiile pe care postul meu anterior, cel despre Inna, le-a starnit, mi-au dat ideea pentru acest nou articol. Va rog sa retineti un detaliu: el este parerea mea personala, dupa cum o spune si locul in care el este publicat. Cartea de Aur a Industriei Muzicale Romanesti nu-i aici. Nici Micul Indreptar Semantic al Muzicii. Ma rezum la a-mi spune parerea raspicat. Iar daca ea deranjeaza, provoaca macar cateva zeci de secunde de gandire, inseamna ca scopul mi-a fost atins.

success

Carevasazica succesul… si ma refer aici la cel al muzicii moderne de orice gen. El este, in primul rand, perfect cuantificabil. Intr-o piata normala, cel mai bun indice este cifra de vanzari. Un artist care vinde milioane de copii ale unei piese se cheama ca este de succes. La noi acest indice, din motive de piraterie maxima, nu prea sta in picioare, intru disperarea crescanda a caselor de discuri-mastodont, care se incapataneaza sa functioneze dupa vechile legi. Si atunci, dupa ce ne luam?

RADIO

Airplay. Aici treaba devine putin stufoasa. As imparti-o in mai multe capitole. In primul rand cate din single-urile pe care le-a avut un artist au ajuns pe radio. In al doilea rand cat de sus au ajuns pe radio, adica in ce categorie sau, mai pe intelesul tuturor, cat de sus au ajuns in top-ul unui anumit radio. Apoi cat dureaza pana cand un playlist manager este convins sa ii dea unui single o sansa. Foarte importanta este si o secventa neintrerupta de single-uri semnate de acelasi artist care au ajuns pe radio. Sa le luam pe rand:

Cate din single-urile pe care le-a avut un artist au ajuns pe radio.

Spre deosebire de multi alti confrati de-ai mei din industrie, nu ma voi sfii sa dau exemple, intru o mai lesnicioasa si rapida intelegere a punctului meu de vedere. Asadar, eu cred ca un artist care a avut un mare hit si atat NU este un artist de succes. Abia dupa ce confirmi ca votul de incredere ce ti-a fost acordat la inceput a fost unul justificat cu inca macar doua alte piese care nu numai ca intra pe radio, ci rezista in playlist si ajung la un numar cat de cat similar de difuzari cu primul succes,  te poti mandri ca ai priza la public. Despre one hit wonders am mai scris. Pericolul e tare mare.

Cat de sus au ajuns single-urile pe radio

Exista o categorie de artisti difuzati de radiouri, care se mandresc cu asta, desi, de fapt, ei sunt intr-un limb, un soi de anticamera a succesului. Asezati cumintei la un rand care pare sa nu le vina niciodata, ei scot single dupa single, sunt difuzati, dar niciodata indeajuns de mult incat lumea sa stie piesele pe dinafara, incat sa ajunga in pozitia de a-si construi o baza de fani indeajuns de mare si de devotata incat sa poata misca lucrurile in ceea ce priveste cariera lor muzicala. Cand, orice-ai face (ma rog, aproape) stii ca te poti baza pe cateva zeci de mii (iar acest numar creste pe masura ce faima iti depaseste granitele patriei) de oameni care te sustin nu doar pentru ACEA piesa, ci pentru tot ce reprezinti tu pentru ei, abia atunci, zic, radiourile vor sesiza succesul tau si vor accepta mult mai usor ideea de a-ti ceda un loc important in playlistul lor.

Cat dureaza pana un single intra pe radio

Exista artisti care se pomenesc cu piesa difuzata pe radio la cateva ore dupa lansare, in timp ce altii asteapta luni bune sau poate pana la Pastele Cailor. De ce se intampla asta. Simplu. Fie pentru ca piesa pe care au lansat-o corespunde perfect trend-ului momentului, insa nu despre asta vorbim aici; fie pentru ca, prin parcursul pe care l-au avut pana acum, ei conving playlist managerii ca imaginea lor, ca succesul lor, va propulsa automat noul single la statutul de hit.

Secventa neintrerupta de single-uri pe radio

Intr-un single se investesc energie, timp, bani, sperante. Evident ca fiecare artist va incerca sa faca un tam-tam cat mai mare atunci cand lanseaza un single, astfel incat cat mai multa lume sa afle si sa sustina „investitia”. Cu cat mai mare tam-tam-ul, cu atat mai mare caderea daca se dovedeste ca, din orice motiv, single-ul nu-si face loc in playlistul niciunui radio. Astfel de investitii gresite se numesc flop-uri. Degeaba ai un mega-hit, daca el este urmat de 2-3 flop-uri. Ele vor subita considerabil numarul oamenilor care iti acorda incredere. Iar prin oameni ma refer aici atat la public, cat si la playlist manageri, patroni de club, organizatori de evenimente, promoteri, impresari etc. Dupa o serie de flop-uri, chiar daca scoti o piesa foarte tare, s-ar putea sa ramai surprins cat de greu iti este sa convingi lumea ca ea merita sa existe pe radio.

YOUTUBE

Din pacate vizionarile pe youtube se numesc un fel de succes neoficial. Radiourile nu le iau in seama. Au existat insa cazuri ale unor artisti, cum ar fi Guess Who, care au stiut sa gestioneze si sa formeze un succes online, ducandu-l la o asemenea cota, incat au schimbat muzica intr-un moment in care nimeni nu credea ca acest lucru ar fi posibil. Sa ne aducem aminte ca primele lui single-uri erau in plina era popcorn, in care hip-hop-ul romanesc nu numai ca nu mai fusese demult pe radio, dar picase in acelasi underground din care se nascuse. A fost o miscare de geniu, una care a prefigurat si permis revenirea muzicii cantate in limba romana si a ucis incet popcornul cel mult-hulit.

Fac insa o mica paranteza aici si va atrag atentia ca fix acel gen muzical in care toti aruncau cu pietre a fost, pana acum, singurul produs de export pe care l-a avut muzica romaneasca. Cei care s-au lansat international pe vremea aceea inca mai rezista, schimbandu-se fiecare dupa cum poate si cum il duce capul pentru a ramane pe val. Dupa ei, insa, n-a mai iesit nimeni din patrie. Iar faptul ca acum se canta in romaneste ar trebui sa ii faca pe toti cei care raspund prin interviuri ca „vor sa scoata o piesa afara” sa fie foarte circumspecti in legatura cu sansele reale pe care le are acest vis al lor.

Revenind la Youtube, el este, fara indoiala un indice al succesului. Dar nu unul suficient de mare. Nu unul hotarator. Exista artisti romani cu zeci de milioane de vizualizari, care se pot plimba linistiti pe strada, pentru ca nu-i va recunoaste nimeni. De ce? Pentru ca le lipseste substanta. Ei nu sunt Artisti, sunt doar piesele de succes pe care le canta. Si astfel ajungem la ultimul si cel mai important capitol.

IMAGINEA

Oamenii nu vor artisti care sa fie oameni obisnuiti. Nu vor sa-i vada la coada la Megaimage. Nu vor sa-i vada mancand la Mc Donald’s si nici purtand haine pe care al caror pret le este cunoscut de la Pull & Bear. Artistul trebuie sa reprezinte o aspiratie. Lucrurile pe care el le are, actiunile pe care le intreprinde trebuie sa-l scoata din contingent. Cum se face asta? Cu munca. Foarte multa munca. Trebuie gasit fix acel element al personalitatii umane a artistului in cauza care sa poata fi exploatat si care sa devina marca lui. Ceea ce il face pe el/ea/ei diferit/a/i de muritorii de rand. Odata acest element gasit, in jurul lui trebuie construita o imagine coerenta si durabila. Iar asta se face cu aparitii publice, cu actiuni caritabile, cu scandaluri bine controlate, cu educarea atenta si severa a artistului asupra lucrurilor pe care sa le manance, poarte, spuna. Din pacate, in ultimii ani prea putini artisti din Romania au o imagine care sa-i faca recognoscibili. E drept ca ea, imaginea, e ceva ce se cladeste in ani de zile de munca. Dar, de aici de unde sunt, nu vad pe nimeni venind in spatele celor care nu pot merge pe strada fara sa fie asaltati sau macar recunoscuti de oameni. Ma refer aici la Smiley, Alex Velea, Parazitii, Antonia (exceptia de care vorbeam mai sus), Connect-R.

Inca un lucru care poate ajuta, insa nu este suficient pentru construirea imaginii este un show cu substanta. Cand cineva plateste un bilet de intrare pentru a vedea un artist, el vrea sa ramana cu o amintire cum ca a fost o seara diferita fata de altele din viata. Tineri aratosi si tinere sumar imbracate care se fataie blazati pe scena asteptand cu nerabdare sa se termine cele 45 de minute de show, sa-si ia banii si sa plece acasa n-au nicio sansa sa treaca de la etapa in care lumea ii cheama sa cante o piesa la adevaratul statut de artist in care lumea ii doreste intr-un anumit loc pentru felul electrizant in care ei stiu sa faca show.

Succesul poate fi obtinut foarte greu. El tine, in afara de tot ce am zis mai sus, si de noroc. Mult noroc. Dar si de vointa, grija, atentie, renuntare, inteligenta.

Inchei prin a spune, de fapt, singurul mare adevar. Dragi prieteni: SUCCESUL ESTE MAINSTREAM. Nu poti ridica din spranceana si blama publicul la modul general si sa speri vreodata sa ai succes. El se intemeiaza pe cei multi. Daca nu esti cunoscut de ei, de TOTI, degeaba canti dumnezeieste, degeaba ai atitudine si talent de showman, degeaba te apreciaza toti cei din breasla. Vei ramane un bun profesionist, unul care se poate mandri ca nu s-a dat dupa ce se cere, dar… fara succes.

Cel mai bun exemplu pe care il pot da in acest sens il constituie Depeche Mode. Ei au anuntat, anul trecut, un nou turneu mondial. Te-ai astepta ca, pentru o astfel de trupa, un simplu anunt sa fie suficient. Ei bine, nu. Ei au organizat o conferinta de presa care a durat DOUA zile, in care au vorbit, timp de 12-14 ore pe zi, cu ziaristi din toata lumea. La fel de amabili, la fel de volubili, la fel de prietenosi cu toata lumea. Ei, dupa ani de ratacire, au inteles ca succesul pe care il au se datoreaza celor multi. Si au inteles ca au nevoie sa-si tina publicul aproape, sa-l respecte si sa-l educe in sensul in care ei vor sa existe in continuare din punct de vedere muzical. Nu cred ca exista vreun artist roman care sa accepte sa treaca prin ce au trecut ei anul trecut la Paris. Spun asta pentru ca ii stiu pe ai nostri si pentru ca am fost acolo si am vazut prin ce au trecut ai lor. E cam la fel cu echipele de fotbal romanesti, care au tehnica, ajung pana la un anumit punct intr-o competitie internationala, dar… pierd la capitolul fizic. Pentru ca ai nostri vor da intotdeauna un anternament fizic la capacitate maxima pe o noapte in club.

Odata obtinut in adevaratul sau sens, insa, succesul este cea mai mare arma pe care un artist o poate avea. El deschide porti si il poate duce in locuri in care n-a visat vreodata sa ajunga. Un artist de succes isi poate permite sa ridice piese necunosute la statut de hit, isi poate permite sa schimbe muzica, moda… e un semi-zeu al zilelor noastre lipsite de idoli.