Zice lumea cum ca timpul ar trece foarte repede. Ca nici nu-ti dai seama cum se face din vara – iarna, apoi vara din nou. Ca nu mai avem timp pentru nimeni si nimic, daramite sa mai simtim sau sa traim frumos. Auzim ideea asta enuntata in tot felul de formulari… si, asumandu-mi rolul de enuntator de platitudini, va spun ca e adevarat. Asa e. Cu toate astea, eu m-am hotarat, spre final de 2012, sa fac in asa fel incat sa incetinesc timpul. Sa ajung la performanta rar intalnita in zilele noastre de a ma bucura ca traiesc.
Exista doua lucruri care nu-ti pot fi luate de nimeni, oricat de inversunat ti-ar fi ca dusman: credinta si educatia. Atata vreme cat crezi in cineva sau in ceva vei avea mereu puterea sa plutesti pe deasupra oricarui obstacol. Cred din toate puterile mele ca noi, oamenii, nu suntem facuti sa fim lasati de capul nostru. Prezentul imi dovedeste asta in fiecare zi. Cat despre educatie… din pacate… aici treaba e putin mai complicata. E adevarat ca traim intr-o epoca in care verbul “a avea” este cu mult mai important si mai apetisant decat verbul “a fi”, insa e bine sa nu uitam nicio clipa ca “a avea” poate lesne deveni “a nu (mai) avea”. Educatia insa, pe ea nu ti-o poate lua nimeni. Sa ai increderea ca in capul tau sunt inmagazinate, ordonat si frumos, cunostinte si experiente pe care le vei putea mereu folosi pentru a-ti asigura traiul, indiferent de cate ori buzunarele ti se golesc, asta este un principiu pe care ne e tare greu sa-l tinem minte. Eu… mi l-am amintit.
Am mai invatat ca valoarea unui om nu este nici innascuta, nici dobandita. Ea poate fi doar dovedita. Acest enunt poate fi valabil si pentru non-valoare. Ce este valoarea, aici ar fi multe de scris. Cu toate astea, e uimitor de simplu cum toata lumea intelege imediat ce spui atunci cand caracterizezi pe cineva ca fiind de valoare. E nevoie sa traiesti o vreme in preajma unui om ca sa-ti dai seama daca el e de valoare sau nu. E nevoie de situatii, unele marunte, altele de viata si de moarte. Valoarea nu este, cu siguranta, o eticheta pe care sa o lipesti imediat, pentru ca lipiciul ei este unul al naibii de bun si foarte greu de dezlipit.
E bine sa nu te astepti nici la bune, nici la rele de la oameni. Asa nu risti niciodata sa fii dezamagit. Poate ca suntem, cu totii buni, undeva, in adancul nostru. Dar binele asta doarme, adeseori, bine si calduros invelit in nepasare sau se pierde ca un pui speriat de caprioara intre toate obstacolele pe care viata ni le arunca in cale. In schimb, insa, e bine sa ajuti oamenii oridecatori ai nevoie. Fara, insa, sa astepti nimic in schimb. Cunosc pe cineva care, in trafic, atunci cand lasa pe cineva “sa se bage” se enerva groaznic daca respectivul nu-i multumea din avarii. De parca intreg sensul faptei bune era multumirea primita. Nu de-asta e bine sa ajuti oamenii, ci pentru ca doar asa reusesti sa intelegi ce inseamna sa traiesti frumos.
Am aflat ca viata iti va aduce mereu in preajma oameni care iti vor explica si arata cum prietenia, relatia de afaceri sau orice alta forma de relatie inter-umana pe care ti-o propun va dura ani, poate chiar o viata. Singurii oameni ce iti vor fi, insa, mereu alaturi sunt putini. Si, de obicei, ei nu urla in permanenta, precum lupul la luna, cat de prieteni iti sunt. E doar treaba ta sa ti-i tii aproape.
Am constatat ca nu sunt un bun om de afaceri. Deloc. Imi lipsesc definitiv calitatile necesare pentru a “face business”.
Ma intorc la oamenii din jurul tau. Nu iti uita nicio clipa locul si valoarea pe care le ai. Asta pentru ca vei avea pe langa tine mereu oameni care vor incerca sa te traga in jos. Sa te faca sa te simti mai mic, mai prost decat esti. Singura lor motivatie este ca ii supara gleznele tale fine la nasul lor. Astfel incat ei vor incerca mereu sa te traga in jos, inapoi, la nivelul lor.
Am avut norocul sa aflu ca dragostea adevarata… Cea din filme sau carti… exista! Este o iubire simpla, care nu cere decat sa nu fie uitata. Exista, va rog sa ma credeti! Eu… stiu. 🙂
La multi ani! Sa aveti un 2013 minunat!
Frumos articol si bine punctat. Am citit in ultima vreme cateva carti de dezvoltare personala. Am vazut cativa oameni (chiar multi tineri) care au ajuns SUS pe munca lor, crezand in ei cand nu au avut mai nimic si…au reusit.
Am experimentat ce inseamna sa iti cauti un plan B (C, D,…) cand am vazut ca planul A nu mai este cel mai bun. Am curajul sa incep un plan B la 55 de ani si nu mi-e frica sa invat noul. Ma las motivata de oameni puternici care sunt in jurul meu si invat ca pot avea vise si sa fiu multumita in interior, indiferent ce se intampla in jurul meu.
Mi-a placut aia cu traficul si cu multumitul. Da, e corecta atitudinea.
Bine, Finti…SUS, SUS, TOT MAI SUS iti doresc!
Multumesc mult de tot pentru aprecieri. Sper ca peste 20 de ani sa reusesc sa gandesc la fel. La multi ani! 🙂
Ce frumos zici tu, Dane… La mulți ani! Anul care a venit să fie cel mai bun de până acum, da?
Doamne ajuta! 🙂
Frumos si interesant articol,citind “printre randuri” la ceea ce ai postat,intr-adevar omenia e mai presus decat orice,nu degeaba se zice”sa fi domn e o intamplare,sa fi om e lucru mare”.Din anul care tocmai s-a incheiat am invatat un lucru….nu te lasa calcat in picioare de cei care sunt mai bogati decat tine,…adevarata bogatie o porti in suflet…am invatat asta pe pielea mea(din pacate)…nimeni nu trebuie sa uite de unde a pornit…poate e nevoie de multe astfel de articole publicate,pentru ca acestea sa ajunga acolo unde trebuie…Mult succes in continuare.
Iti multumesc pentru aprecieri. Ma bucur ca ti-am prilejuit un moment de meditatie si ca ai impartasit si tu ceva din ce ai invatat. Inseamna ca mi-am atins scopul. 🙂