Ce manager să îți alegi la început de drum?

old vs new

V-am promis ceva în articolul de săptămâna trecută. Iată, mă țin de cuvânt.

Atunci când am participat la cursul de „Industrie Muzicală Explicată” (IME), ținut de Anca Lupeș, un om pe care îl respect foarte mult pentru tot ce a realizat în domeniul ăsta, a apărut întrebarea: ce manager e mai bine să ai la început de drum – unul cu caș la gură (la fel de începător ca tine) al cărui singur proiect să fii tu, sau unul cu relații și experiență care să aibă deja un portofoliu impresionant de artiști de care să se ocupe?

Înainte să dezbatem problema, vreau neapărat să repet ceva, pentru cei care nu au citit episodul trecut: CASA DE DISCURI NU ÎȚI VA FI NICIODATĂ UN BUN MANAGER. (promit că vă explic de ce săptămâna viitoare)

Să revenim. Ești artist la început de drum și simți în proprii rărunchi că poți și meriți mai mult decât concertele din duș. Evident că primul pas ar fi să îți cauți un om care să se ocupe de toate aspectele carierei și echipei tale, om care să te lase (ba chiar să te ajute) pe tine să te dezvolți ca artist în timp ce el/ea (v-am mai zis că nu mi-s misogin) elaborează și implementează strategii care să te facă mare, tare și strălucitor.

MANAGER ÎNCEPĂTOR

Să zicem că alegi varianta unui om care e la fel de începător ca tine. Pentru mulți asta ar putea suna a sinucidere. Să știți că nu e chiar așa. În fond, până și ăi mai tari manageri au început de undeva. Dacă găsești un om care să creadă în talentul tău îndeajuns de mult încât să fie de acord să învețe o meserie de la zero, atunci s-ar putea (având „puțintică răbdare” unul cu celălalt) să puteți construi împreună nu doar cariera ta, ci chiar o afacere solidă, care să se poată dezvolta frumușel.

Câteva lucruri care fac dintr-un manager începător o alegere bună:

1. Orice fel de experiență anterioară (fie ea și tangențială) în industria muzicală sau în showbiz – evident că, dacă omul ăsta cunoaște deja câteva nume din industrie care îi răspund la telefon, ai rezolvat deja cea mai mare problemă în a avea un manager începător.

2. O afacere proprie care să fi funcționat măcar o vreme – e adevărat că un magazin de feronerie nu are nici în clin, nici în mânecă vreo chestioară cu o carieră artistică, însă orice artist devine o afacere. Iar un om care a crescut un business este oricând de preferat unuia care și-a petrecut întreaga viață profesională la umbra călduță a unui salariu corporatist.

3. Un om în care să ai deja încredere – aș fi început cu punctul ăsta, însă-i tare delicat. Oamenii în care ești tentat să ai (pe drept cuvânt) cea mai mare încredere sunt părinți, frați, soți, iubiți. Există câteva exemple de astfel de echipe care au funcționat și funcționează (de Andra s-a ocupat de la bun început tatăl ei; chiar! Îl are oare cineva din industrie trecut în telefon altfel decât „Tata Andra”? Nu cred. Pentru că omul așa semnează până și mesajele de Crăciun :)) ). Cu toate astea, de cele mai multe ori, oamenii ăștia sunt și vor rămâne în primul rând membri ai familiei. Nu vor putea niciodată să privească obiectiv afacerea pe care o reprezintă cariera ta. Cât despre soți/soții/iubite/iubiți cred că nu mai e cazul să discut. Puteți căuta pe Google articole despre rata divorțurilor în ultimii ani. În plus, gândiți-vă cât riscați financiar muncind amândoi, practic, în același loc. Deloc în ultimul rând, s-ar putea ca relația voastră să fie înghițită hulpav de discuțiile despre carieră. Și poate că ar fi păcat. Iar despărțirile în domeniul ăsta… Astea-s cu cântec (scuzat fie-mi intenționatul joc de cuvinte).

MANAGER CU EXPERIENȚĂ

La oamenii ăștia e un pic greu să ajungi. De fapt e greu să le captezi atenția. Dacă te caută vreunul după ce te-a văzut cântând, atunci e bine să nu stai pe gânduri. Dacă, însă, ajungi să semnezi contractul cu un astfel de manager pentru că știi pe cineva care îl cunoaște, iar acel cineva te-a ajutat, nu prea e ok. Poate ar fi mai bine să te întrebi dacă nu cumva semnezi un contract care consolidează relația dintre manager și cunoștința voastră comună, în loc să semnezi un contract cu un om care are încredere în cine ești si în ceea ce poți deveni.

Dapino-Teenage-Girl-Girl-confused

Câteva lucruri care fac dintr-un manager cu experiență o alegere bună:

1. Știe deja pe toată lumea, iar industria îl cunoaște și îl apreciază. Foarte important: i se răspunde la telefon – oameni importanți nu-s mulți în industria muzicală. Un manager de succes a avut ocazia să interacționeze cu toți. Vei vedea cum ți se deschid multe uși care pentru un începător ar fi închise. Un manager bun care ia un începător pune automat o etichetă de „calitate superioară” pe produsul proaspăt semnat. Că doar nu s-ar obosi să-și piardă prețiosul timp pe un new commer care n-are nicio treabă. Pe de altă parte, un manager cunoscut în industrie e cunoscut și pentru năravurile și greșelile lui. Tu, ca începător, n-ai de unde să știi cum e văzut omul ăsta de către colegii lui de breaslă. Așa că poate ar fi cazul să te interesezi în mai multe părți înainte să semnezi.

2. A mai făcut asta! A mai clădit artiști din nimic. – evident că multe din greșelile pe care un începător le-ar face nu vor fi repetate de un om cu experiență. S-ar putea însă ca ăsta să devină, de fapt, un dezavantaj dacă tu, artistul, ești încă necopt pentru lumea în care vrei să intri. Sunt câteva praguri de sus care ar trebui să-ți învinețească fruntea pentru ca tu să fii gata să o apuci pe drumul pe care ți-l dorești. Un manager cu experiență s-ar putea să nu fie dispus să te lase să greșești „didactic” pentru că nu mai are timp pentru așa ceva. Imensă eroare. (Dar ăsta ar putea fi subiectul unui alt articol).

3. Are o echipă de profesioniști gata formată – are, carevasăzică, oameni cu care lucrează de niște ani și care te-ar putea ajuta pe tine să economisești niște timp. Pe de altă parte, echipa asta costă. Ceea ce înseamnă că atenția li se va îndrepta mai ales spre produsele (artiștii) care generează deja un venit stabil si consistent. S-ar putea ca, lucrând cu o astfel de echipă de profesioniști, să te vezi de multe ori neglijat. Ești sigur că poți răbda asta?

Concluzie

Concluzia asta îmi aparține în totalitate. Ea poate fi contestată de oricine și chiar vă rog să o faceți. Însă eu cred că, pentru un artist (tânăr) și începător cel mai nimerit este un manager la fel de începător. Bucuria de a descoperi împreună secretele unei industrii, fericirea fiecărei mici victorii (să fii invitat la o emisiune, să obții timp de înregistrare la un studio bun, să obții primul concert gratuit) e mai dulce așa. Veți greși împreună și veți crește împreună. Și, între noi fie vorba, dacă dupa primii pași te remarcă vreun „greu”, poți trece oricând la planul B. Dacă nu, poate se cheamă că mai ai nevoie de niște timp petrecut la „juniori”. O carieră muzicală trebuie să se construiască greu. Altfel e de mucava, iar artistul dispare la fel de repede cum a apărut.

surse imagini: eremdia.com, the-iso.com, iconarchive.com